Concluzii despre campanie

Disclaimer: ca să nu vă stea inima în loc citind printre rânduri şi căutând câştigătorii, vă spunem de la început că nu îi anunţăm în această postare.

În total am interacţionat cu 46 de familii. Când s-a trimis Boba am crezut că o vom trimite la 39 de familii. La final 29 de mămici au trimis review-ul pentru concurs. Au fost care au dorit să se retragă încă dinainte de a ajunge Boba la ei. Au fost care au dorit să trimită altor prieteni. Şi a fost şi o mămică... spre a cărei familii trimitem gânduri bune, de câte ori revizuim mailurile campaniei...

Am hotărât ca cele 7 Boba să meargă la cele mai bune 7 review-uri per total, nu fiecare la „the best” din grupul ei, din motive uşor de înţeles.

Avem şi o pagină specială cu toate review-urile înscrise în concurs. Şi cu multe alte informaţii despre Boba 2G şi Boba 3G. Nu apare tot textul la fiecare review, şi nu apar toate pozele, deci va trebui să mergeţi mai departe pe linkurile poveştilor.

Pozele pe care le-am primit în această campanie le puteţi vedea ori în albumele picasa (le-am cuplat în albume comune, să nu facem 29), ori pe Facebook.

Credem că am citit fiecare review de vreo 20 de ori :). Majoritatea ni se par atât de frumoase şi atât de bune, încât am fi vrut să avem de dat vreo 20 de Boba :D. Dar nu am vrut să ajungem la tragere la sorţi, deşi poate aşa ar fi fost mai bine, nu ne-am fi făcut acum nişte duşmani în familiile care nu sunt alese...

Am făcut un sistem de notare, am răsplătit cu note şi din punct de vedere al părţii tehnice, şi din punct de vedere a stării emoţionale pe care o ai când citeşti fiecare review. Şi am mai notat şi pozele. Nu am putut face o medie aritmetică. Ne-am gândit la o medie ponderată, însă review-urile care ne-au emoţionat nu explică deloc avantajele şi dezavatajele la rece, deci nu era chiar corect, pentru că ne plăceau mult. Suntem şi noi oameni :D. Şi nu e doar asta. Dar trebuie să ţinem cont că o mămică ce nu a văzut în viaţa ei un SSC nu are cum să compare caracteristicile cu ale altor carrieri, sau să constate nişte detalii minore. Acea mamă, care poate ar merita mai mult decât oricine un SSC, va scrie doar cât de mult a ajutat-o Boba şi cât i-a fost de drag.

(Şi mi-am dat seama că în puţinii ani în care am profesat ca preparator universitar la o facultate, am avut mare noroc să fiu pe partea de informatică, deci notam strict pe puncte, nu putea fi nimic gri, nimic relativ. Nu ştiu cum se descurcă profesorii de la materiile umane. )

Aşa am ajuns să citim de atâtea ori review-urile. Deja le ştim pe de rost :D. Dar la o primă lectură, în ordinea grupurilor din tabel, am notat într-un fel. Oricât am încercat să fim obiective, am observat apoi că dacă un review mai slab urma după unul şi mai slab, îl notam mai bine decât dacă l-am fi citit după unul bun. Aşa că am început să le citim în ordine alfabetică, apoi invers. Apoi să comparăm notele pe fiecare categorie cu celelalte review-uri, să vedem unde s-ar plasa fiecare, prin comparaţie. Cu toate.

După ce am notat şi am comentat corespunzător, ca să fim şi mai sigure, am rugat două persoane apropiate, dragi, foarte pricepute în babywearing, să îşi dea şi ele cu părerea. Cum părerile lor au cam coincis cu ale noastre, au rămas doar 9 super-review-uri, din care nu reuşeam să eliminăm două. Şi ni se părea atât de îngrozitor, de nedrept... să hotărâm noi care două familii nu ar merita să câştige Boba, când nu aveam cum să ştim situaţiile de dincolo de poveste.

E foarte, foarte greu să alegi aşa ceva. Şi să citeşti iar şi iar şi iar postările, în speranţa că ţi se va părea unul mai greşit sau mai corect...

Ca să nu mai spunem că două dintre review-urile din Top 9 ne dădeau impresia că nu prea şi-ar dori să câştige o Boba, dar totuşi postările lor erau prea bune ca să le eliminăm pe acest considerent. Greu... a fost greu... Deşi, dacă stau totuşi să mă gândesc, dacă tot vorbim de “crema cremelor” review-urilor scrise bine de tot, ar fi logic să alegem dintre ele să meargă la familiile care şi le doresc mai mult şi care le-ar folosi intens, nu acolo unde ar fi aruncate şi uitate într-un colţ.

Dar, cum am spus în Disclaimerul de mai sus, nu putem să anunţăm câştigătorii în această postare.

Vreau însă să spun cu ce am rămas eu din această campanie, ce constatări am făcut, ce am învăţat.

Despre carrierii mei am scris aici. În această postare, când încă nu ştiam că vom deschide Kiddy Shop (şi nici că vom aduce Boba), mă întrebam ce SSC să-mi cumpăr, pentru că Ergo nu mă mai satisfăcea. Spătarul îi ajungea puiului meu doar până la mijlocul spatelui, şi se lăsa pe spate. Aşa că eu mă cocoşam invers să contrabalansez greutatea lui.

Citind între review-uri unul care făcea un fel de comparaţie cu Ergo, mi-am amintit discuţiile din linkul de mai sus. Şi mi-am amintit revelaţia ce am avut-o când am dat de Boba, după experienţa Ergo! UAU!

• Chiar dacă la Ergo băiatului meu nu îi plăcea să stea cu mâinile înăuntru şi şi le scotea afară mereu, la Boba de la început şi până acum îi place să-şi ţină mâinile înăuntru (ori ca să mă îmbrăţişeze :x, ori ca să se joace cu o maşinuţă :)) ). Dar cumva se simte şi el îmbrăţişat şi susţinut, sprijinit de la spate şi umeri, ca şi cum ar sta relaxându-se, sprijinit într-un fotoliu comod, într-un hamac. Şi faptul că stă aşa lipit de mine, până sus, face o diferenţă incredibilă la confortul purtării. Spătarul înalt este deci foarte util şi pentru copiii mai mari, ca să-i susţină, şi pentru cei mici, să le sprijine capul. Centrul de greutate comun mamă-copil e mai apropiat astfel de centrul de greutate propriu al mamei, deci totul pare mai uşor, fără sentimentul că trebuie să contrabalansezi. Stai drept şi nu ai dureri de spate. A, si puiul meu în Ergo în spate nu stătea mai mult de câteva minute. Se cerea în braţe. Pe când în Boba stă oricât, doarme în el, se vede că se simte confortabil.

• La Ergo al meu, modelul original, nu se poate mişca centura aceea micuţă ce uneşte cele două bretele de umeri. Aşa că la purtarea în spate, îmi venea până în gât. Şi dacă mie mi se întâmpla asta, şi nu sunt înaltă... Şi ce vreau să subliniez aici e că mulţi oameni care probează Boba nu îşi dau seama că acea cureluşă e mobilă, şi cât de mobilă e. Multă lume rămâne surprinsă când vede asta.

• La Ergo, din cauza plasării cataramei spre lateral puţin, centura subţire îţi cam taie burta atunci când porţi copilul în spate. La Boba, catarama e la mijloc, centura e mai groasă şi centura întărită vine pe laterale către cataramă mai mult decat la Ergo. Astfel, la Ergo eu am văzut mămici slabe de tot care păreau că au colăcei :D. Şi vă spun sincer că burtica mea, deşi există, nu e deloc amplificată de centura Bobei :D.

• Un singur minus am găsit eu Bobei, faţă de Ergo. De fapt, eu nici nu am conştientizat asta până când am citit în câteva review-uri. La Ergo catarama care lărgeşte bretelele este uşor accesibilă când porţi copilul în faţă. La Boba, fiind două (una care coboară materialul de la funduleţ, şi una care coboară propriu-zis bretelele), locul în care sunt plasate nu e atât de accesibil. Aşa că abia acum mi-am dat seama că atunci când le strâmtez e foarte uşor, dar când trebuie să le lărgesc e puţin mai greu (mă refer strict la purtarea în faţă, pentru că la purtarea în spate nu există această problemă). Ştiu, faptul că se poate regla aşa frumos cât de mult să coboare funduleţul copilului, ca să i se corecteze poziţia, e genial, dar are şi acest inconvenient.

• Au fost care au făcut comparaţia cu Ergo sau cu Manduca, pentru purtarea pe şold. Eu la Ergo nu am folosit niciodată poziţia pe şold din două motive: primul ar fi pentru că nu mi se pare că poţi ajusta atât de corect poziţia spatelui copilului, ca la un sling, şi al doilea ar fi faptul că la un sling avem materialul cât mai răsfirat pe umăr, ca să nu simţim greutatea copilului. Să pun toată greutatea copilului meu pe o centură atât de subţire nu mi se pare sănătos pentru umăr, pentru spate. Şi din câte am înţeles de la persoane care mai folosesc această poziţie, nu o pot face mult timp, pentru că le dă dureri îngrozitoare de umăr. Şi atunci nu înţeleg de ce să nu folosim un pouch în schimb pentru acele perioade când copiii noştri vor să stea pe şold.

• Folosesc aceleaşi bullet-uri şi ca să vorbesc de comparaţia cu Beco. Beco, Ergo şi Boba se luptă pentru supremaţia în domeniul carrier-ilor sănătoşi la nivel mondial. E Top 3 şi majoritatea oamenilor de pe planetă nici nu ştiu alte SSC-uri. Şi vorbesc aici despre Beco pentru că tot în linkul dat mai sus am cercetat şi Beco. Am fost atunci şi puţin subiectivă, pentru că nu-mi plăcea să cumpăr un SSC de la o companie care promovează şi purtarea cu faţa în afară. Dar obiectiv vorbind, vizionând filmuleţele de utilizare (de la ei de pe site, am dat link în postarea amintită mai sus), mi s-a părut foarte dificil să ridic peste copil doar spătarul, fără bretele, şi să-i trec copilului piciorul printr-un loc, în timp ce-l sprijin cu mâinile. La Boba totul merge natural, cum eram obişnuită de la Ergo: ţii copilul în braţe şi ridici spătarul, îţi iei bretelele pe umeri, şi gata.

• S-a mai vorbit în review-uri despre alte ssc-uri care au posibilitatea de a purta nou-născuţi (ori cu un insert suplimentar, ori fără). Chiar dacă Boba 3G are această caracteristică, eu personal nu recomand un SSC de la naştere (am şi scris acest lucru la postările cu descrierile Boba 3G). Pentru că nu poate să susţină cum trebuie coloana unui bebeluş şi nici să-i ţină picioarele în poziţie naturală. E mult mai ok decât un marsupiu clasic, dar nu mi se pare cea mai bună variantă. Cea mai bună susţinere pentru un nou-născut e dată de un wrap (elastic sau ţesut) sau un sling.

• Am văzut, citind review-urile voastre, că majoritatea aţi apreciat elasticurile care strâng frumos excesul de bretele. Mi-am dat seama abia acum într-adevăr cât e de fain şi că până acum nu le-am apreciat la adevarata valoare. La Ergo îmi curgeau în jos mereu, dar chiar nu am conştientizat când am trecut la “mai bine”.

• Din acelaşi registru, abia acum mi-am dat seama, după ce am citit cât aţi apreciat că gluga e detaşabilă, cât mă chinuiam la Ergo să o pun în buzunăraş şi niciodată nu arăta bine acolo.

• Multe aţi spus că materialul e mult mai calitativ decât la alţi carrieri pe care i-aţi încercat. Ni s-a mai spus asta şi din partea altor mămici, neînscrise la campania de testare.

• Iarăşi, comparând Boba cu alţi carrieri, aţi spus că e mult mai comod să stai jos când porţi Boba, pentru că întăritura nu apasă dureros pe coapse. Nu ştiu ce să spun despre asta, pentru că la Ergo nu aveam această problemă.

• Ni s-a spus că unele mămici au avut senzaţia că le cad bretelele de pe umeri atunci când purtau copilaşii în faţă. La început am crezut că, Boba fiind făcut pentru americani, e vorba de mămicile mai slăbuţe. Dar avem o clientă dragă care e foaaarte subţirică şi care nu are acest inconvenient, ba chiar preferă Boba altor SSC-uri probate sau cumpărate. Şi într-unul din review-uri am descoperit că o mămică siluetă a crezut acelaşi lucru, că poate nu îi e potrivit, şi totuşi după câteva reglaje s-a rezolvat şi i s-a părut comod. Aşa că, atunci când credeţi că nu vă simţiţi confortabil, nici dumneavoastră, nici copilul, aranjaţi puţin toate bretelele, ca să vedeţi diferenţa.

• Am apreciat şi sugestiile voastre, şi chiar ar trebui să ne mobilizam în sensul acesta.


Ce am mai învăţat? Am învăţat că sunt atâţia oameni buni, dispuşi să facă un mic gest, să spună o vorbă bună, pentru a îmbunătăţi ziua cuiva. Am învăţat că mămicile din România (cel puţin cele înscrise la campania noastră) scriu frumos şi cu sensibilitate. Ne-am emoţionat văzând poze cu tătici şi bunici purtători. Am plâns de câte ori am citit unele review-uri “la sentiment”. Ne-am bucurat să vedem că am adus ceva bun, timp de două săptămâni, în viaţa fiecăruia, fie că i-am făcut munca mai uşoară, fie că i-am facilitat legătura cu copilul. Ne-am bucurat când am văzut că babywearingul uneşte oamenii. Ne-am bucurat când am văzut că, deşi unele mămici au acasă sau au testat alţi carrieri, au scris totuşi atât de frumos despre Boba. Ştiu cel puţin şapte mămici care nu au nevoie de (încă) un SSC. Şi totuşi, au postat despre Boba.

Le mulţumim tuturor mamelor că, din timpul lor extrem de preţios şi încărcat, şi-au rupt ca să ne scrie nouă atât de frumos, şi să ne trimită poze aşa minunate. Vă spunem sincer că am vrea să avem la dispoziţie vreo 20 de Boba măcar, ca să ajutăm tot atâtea familii acum în prag de sărbători. Dar nu este posibil...

Numele câştigătoarelor în postarea următoare, încercăm cât de repede posibil, să nu vă ţinem în suspans.