Thursday, June 28, 2012

Produse noi la Kiddy Shop!


Nu știu dacă v-am mai spus, dar mereu pe prima pagină a magazinului apar ultimele produse adăugate.

Acum puteți vedea că avem noul balsam de buze Lia. Și avem la produsele Lia noile poze pentru că avem noile ambalaje!



Știți cum am pățit după postarea cu protecția solară, când toate prietenele mămici m-au rugat să aduc în magazin produsele necesare pentru cremă? Cam la fel a fost acum, cu sezonul concediilor, în legătură cu postarea din aprilie legată de soluții împotriva insectelor (am mai pus niște linkuri și în comentarii, să nu tot editez postarea).

Așadar eu vă spun sincer că nu mă apuc și de rețete pentru soluții repelente. Sunt câteva pe internet, sunt câteva și în postarea amintită mai sus (și în comentarii), poate sunt chiar și de vânzare gata făcute. Mă refer la cele handmade, desigur, doar nu credeți că v-aș putea recomanda să puneți pe pielea voastră sau a copiilor voștri soluțiile din hipermarketuri și farmacii... Brrr... Citez din postarea de pe blog: “Ah, uitasem să spun, bănuiesc că toată lumea știe că soluțiile repelente din magazine, hypermarketuri și chiar și farmacii sunt extrem de toxice! Poate mi-aș da cățelul cu ele, mă mai gândesc :D. Dar în cameră, pe haine, pe pielea mea sau a copilului meu, nici gând! Oricât le face reclama că sunt ok și pentru copii, vă rog frumos să le citiți ingredientele și să le verificați. Majoritatea conțin substanța DEET (N,N-Diethyl-meta-toluamide) care e cancerigenă, distruge sistemul hormonal, este neurotoxică, și este interzisă în multe țări. Cum am spus, uleiurile esențiale pe care le-am găsit nu am apucat să le verific dacă sunt permise pe pielea bebelușilor, va trebui să cercetați singuri :D. Eu le-am dus cu mine în Grecia ca să le folosesc în lampa de aromaterapie din cameră, așa că i-ar fi fugărit pe țânțari fără să-i atingă piticului pielea.” (pentru că sper că a înțeles toată lumea că și cele de camera toxice sunt nocive pentru copii și de fapt pentru toată lumea, nu doar cele pentru piele din comerț).

Mai văd uneori chiar și pe bloguri de parenting recomandări de soluții chimice împotriva insectelor. Vă rog eu mult să cercetați fiecare ingredient în parte. Și DTT-ul a fost folosit multă vreme și toată lumea considera că e ok, deci nu-mi veniți cu texte că dacă se vând și scrie pe ele că sunt pentru copii, nu ar avea voie să facă asta dacă nu sunt ok... (mda, cam ca informațiile din aceste două linkuri: 1 și 2 pe care le-aș recomanda tuturor părinților).

Deci, noi nefiind foarte fricoși sau alergici la mușcăturile de insecte, nu îmi bat capul foarte tare. Dar tot duc cu noi în concediu o lampă de aromaterapie, câteva lumânări pastile și câteva sticluțe de uleiuri esențiale. Dacă situația va fi gravă și pe afară, pot oricând să picur niște ulei esențial într-un ulei purtător (care să-l dilueze) și să-l dau cu el în zonele cu risc de mușcături). Dar voi puteți să fiți mai profesioniști și să calculați cât ulei esențial trebuie pus în amestec, și să-l faceți de acasă.

Lista din postarea de pe blog:
- ulei esențial de citronella
- ulei esențial de lemongrass (iarbă de lămâie)
- ulei esențial de mentă
- ulei esențial de geranium
- ulei esențial de tea-tree
- ulei esențial de lavandă
- ulei esențial de catnip (iarba mâței)
- ulei esențial de scorțișoară
- ulei esențial de cuișoare
- ulei esențial de lămâie
- ulei esențial de eucalipt
-ulei esențial de rozmarin

Așadar, am adus:


La cererea unei cliente fidele de la noi din oraș :D, am adus pentru protecția solară și:


Observație: sper că nu există oameni care să confunde uleiurile esențiale (deci naturale, unele chiar BIO) cu uleiurile parfumate (deci sintetice și periculoase, cele pe care le vedeți de vânzare în buticuri de bețișoare parfumate). Dacă mai sunt dubii, dați un google cu “difference between essential oils and fragrance oils” sau cu traducerea în română :D.

Am refăcut și stocurile la detergenții și săpunurile care erau pe zero. Așadar dacă ați așteptat să apară în stoc un produs, puteți să-l verificați acum. 


Monday, June 25, 2012

Despre efectele nocive ale folosirii scoicilor de mașină pentru bebeluși (în afara mașinilor)


Am spus că revin cu o postare referitoare la folosirea scoicilor de mașină și în afara mașinilor. Prima dată când am auzit că acest obicei este periculos a fost cu vreun an înainte de a rămâne însărcinată. Citisem undeva din întâmplare că nu e voie pentru coloana în dezvoltare a bebelușului să stea mai mult de 20 de minute cumulate pe zi în scoică. Și eram foarte surprinsă că în jurul meu toate cunoștințele cu copii mici își țineau copiii toată ziua și prin casă în scoica de mașină. De ce? Copiii păreau mai mulțumiți decât lăsați în pătuț singuri (pentru că beneficiau  de partea pozitivă pe care o știm a purtării bebelușului: e implicat direct în viața noastră de zi cu zi, vede mai multe lucruri interesante, învață mai multe). Dar nici coloana lor nu stătea bine (motiv pentru care mai și plângeau din când în când), și nici nu erau în siguranță, pentru că de obicei erau puși sus pe mese. Dacă erau puși pe jos plângeau, normal, pentru că nu vedeau nimic. De mai multe ori am aflat de copiii prietenelor mele că s-au răsturnat de pe mese cu scoici cu tot atunci când s-au balansat.

Referitor la intervalul de 20 de minute maxim pe zi în care un copil are voie să stea într-o scoică de mașină, am regăsit informația prin mai multe surse și când am fost însărcinată în 2009. Doar că eu credeam că în rest coloana bebelușului trebuie să stea dreaptă dreaptă în pătuț/landou. Și aveam impresia că orice poziție care nu-i ține coloana dreaptă în pătuț/cărucior trebuie cronometrată cumva, să nu îi facă rău. De aceea le înțeleg perfect pe mamele care ne scriu să ne întrebe câte minute pe zi au voie să-și țină bebelușii în wrap. Au durat câteva luni bune să ajung la informația prețioasă și adevărată. Acum, privind înapoi mă mir de mine cât de îndoctrinată eram de marketingul violent ce se face în partea aceasta a gadgeturilor pentru bebeluși, și cum de nu m-am gândit puțin. Cum de nu am încercat să-mi dau seama ce a făcut omenirea de mii de ani, ca să ajungă sănătoasă în acest punct, în punctul în care, de vreo 100 de ani încoace am început să ne îmbolnăvim de toate bolile inimaginabile. Cum de nu m-am gândit că oamenii de mai demult nu aveau cărucioare și pătuțuri cu saltea de cocos, dar nici boli de coloană. Aflasem în timpul sarcinii că e posibil să fie alergici bebelușii la salteaua de cocos, așa că am evitat-o, dar mă simțeam atât de prost că nu fac tot ce e mai bun pentru copilul meu, nu-i cumpăr salteaua care să-i țină spatele cât mai drept, în timp ce stă în poziția regulamentară pe spate aproape 24 de ore din 24! Nu știu, privind înapoi, dacă să râd sau să plâng. Sper doar că piticul meu (primul :D) mă va ierta că nu am cercetat mai mult înainte să vină el, și deci el a avut puțin de suferit.

Așa că revelația a venit mai târziu, când am aflat că de fapt poziția ”culcat pe spate” nu e sănătoasă pentru ei, nu îi ajută să își dezvolte sănătos coloana și curburile ei în fiecare etapă de dezvoltare, ca să evolueze normal și natural, să își facă mușchi la gât, la spate, să se ridice în mâini, și apoi de-a bușilea și în picioare într-un mod sănătos. Am aflat că pentru ei ideal este ca în timpul zilei să fie ținuți în brațe (și în tot felul de materiale ajutătoare, dacă mama trebuie să lucreze), și noaptea să doarmă pe o parte, lângă mamă. Aceste obiceiuri sunt ideale și pentru sănătatea lor fizică, dar și pentru cea psihică. Surse sunt o mulțime, de la articole de știință, până la cărți (îmi vin acum în minte ”The Baby Bond”  de Dr. Laura Palmer și ”Natural Child” de Jan Hunt). Cât mai puțin timp petrecut în scoici, balansoare, locuri de joacă, țarcuri și pătuțuri (îmi vine să spun asta fiecărei noi mame, care greșește de fapt încercând să facă ce crede ea că e mai bine pentru copil, ce îi spune societatea despre creșterea copiilor). Doar când mama nu mai poate și are ceva urgent de făcut, și când bebelușul e de acord cu asta, și când nu sunt alte brațe la îndemână, poate să-l lase liniștită un pic jos (hehe, cunosc o mulțime de mame care merg și la toaletă cu puișorii). De multe ori privind înapoi nu mă înțeleg: e evident că îți vine să-l ții în brațe non-stop pe puiul tău dulce, cum am putut să ajungem să ne înfrânăm pornirile acestea?  

O altă parte bună e că dacă nu avem nevoie de atâtea gadgeturi, ieșim și mai ieftin. Dar nu e bine să aflăm astfel de informații prețioase, cum că se cresc copiii și mai sănătos, și mai ieftin. Ar avea de pierdut prea mulți. Brațele sunt gratis, un wrap, un sling sau un pouch își poate face orice mămică (iar dacă nu e pricepută deloc, sigur are în jur alte mămici dornice s-o ajute). Dar cum putem oare să ne scoatem din cap că sunt indispensabile cărucioarele, bouncer-ele, balansoarele, pătuțurile, și alte ustensile de plastic cu care vrem să îi mai păcălim pe copii să mai stea puțin în ele? Pentru că da, asta e ideea, țin minte de când era Alex nou-născut, că noi mamele ne plângeam că ei vor numai în brațe (cele care îi învățaseră să nu se mai ceară se mândreau!) și nu știam ce să mai facem ca să îi mai păcălim să mai stea puțin și “în altceva”. Aceasta e tendința generală, inoculată de ultimii ani consumeriști. Și nici nu ne dăm seama că instinctul nostru matern ne spune să luăm copilul în brațe, dar e prea adânc îngropat sub efectele marketingului... vezi reclame în care fiecare membru al familiei ar face orice să îi oprească plânsul bebelușului din pătuț, orice în afară de a-l lua în brațe. Așa că apar soluțiile salvatoare: picăturile de colici, laptele formula cu probiotice, orice numai să nu fie luat în brațe. Încerc să-mi dau seama cum de în sarcina cu Alex credeam toate aceste minciuni, cum am putut să fiu atât de naivă încât să cred că nu e bine să-i luăm în brațe? Și apoi ma gândesc cât sunt de binecuvantată că totuși am ajuns la informația corectă, care m-a ajutat să îmi ascult inima și copilul. Acum recunosc că mă dor multe imagini, văzute în viața reală, în care copilașii sunt lăsați să plângă la plimbare în cărucior/scoică, în timp ce mama scutură doar mașinăria de plastic mai tare, să amețească bebelușul și să se oprească o dată. Când reușește, și bebelușul adoarme, mama se simte învingătoare. Și nu pentru că ar fi o mamă rea, ci ea chiar crede că l-a ajutat pe copil să adoarmă singur, i-a făcut un bine, l-a învățat ceva... altfel când ar fi învățat să adoarmă singur? Oare specia noastră umană e atât de auto-distructivă încât nu știe să facă ceea ce trebuie și când trebuie? Și văd copii plimbați în scoică (să revin totuși la topicul de azi) prin oraș, cu părinții îndoindu-se sub greutatea scoicii de mașină (în timp ce bebelușul ar avea vreo 5-7 kg doar, și în brațe nici nu s-ar simți), dar mândri că își învață copilul autonom, independent, fără să simtă atingerea părinților, să nu se obișnuiască cu ea. În weekend am aflat de o mămică a doi copii, ambii sub 2 ani, care și-a angajat două bone, pentru a avea grijă de ei (în timp ce ea este acasă), cu scopul precis să nu se învețe copiii cu ea. Revenind iar la scoici, că tot deviez :)), le văd ca fiind cele mai întâlnite device-uri, și în cărucioarele de cumpărături, și la picnic, și la orice întâlniri mămicești. Am văzut chiar și poze de Botez în care părinții nu își țineau fericiți odrasla în brațe, și pozau mândri lângă o scoică de mașină învelită în alb. În urmă cu vreo 3 ani probabil că aș fi admirat aranjamentul scoicii, acum însă situația în care rasa umană a ajuns mi se pare cel puțin penibilă, să ne ferim să ne atingem odraslele. Săptămâna trecută am fost într-o clădire a statului, la coadă pentru ceva, împreună cu Alex care se cățăra pe mine și mă pupa și mă îmbrățișa, as always. La 5 metri, o familie tânără, la primul bebeluș, cu el în scoica de mașină. Lume multă, gălăgie, zăpușeală, plictiseală. Bebelușul plângea disperat, părinții sufereau mult, se vedea că le pasă, dar parcă le era frică sau rușine să își ia bebelușul în brațe. Nu aveam cum să ajung la ei să le spun ceva, sunt sigură că dacă le-aș fi spus blând să ia bebelușul în brațe, l-ar fi luat fericiți. Așa se uitau disperați în jur, parcă pentru aprobare. L-au luat în brațe doar când le-a venit rândul să intre cu el, și dintr-o dată au răsuflat ușurați. Chiar îl văzusem pe tătic că îi face semne mămicii să îl ia cu câteva secunde înainte să intre, bucuros că îi va opri chinul, parcă dornic de a “trișa” puțin societatea și de a-și scuti odrasla de puține momente de plâns (parcă îi spunea din priviri mămicii ”hai că acum îl putem lua mai repede, nu o să observe nimeni”). Normal că bebelușul s-a oprit imediat din plâns, când a fost luat în brațe.

În aceasta postare deja prea lungă și încâlcită nu aș vrea să abordez în profunzime tema lăsatului bebelușului să plângă. De aceea aș vrea să reușesc să revin la discuția despre ținutul copilului în scoica de mașină, referindu-mă strict la poziție. Dar am simțit nevoia să-mi schițez fundalul pe care a apărut dorința aceasta a părinților de a-și ține copiii în ”device-uri”.

Aici Hobo Mama se enervează de ce Consumer Reports spune despre slinguri că ar fi periculoase (prin sling înțelegându-se și slingurile-geantă chiar periculoase, și marsupiile nesănătoase), când au avut loc 22 de răniri pe parcursul a 10 ani. Și despre scoicile de mașină a aflat de aici (linkul ei nu mai merge) că produc în medie 5 decese și 13000 de răniri PE AN, statistică ce se referă la folosirea lor în afara autoturismelor, deci nu e vorba de accidente de mașină.

Îmi place mult parodia scrisă de o prietenă de-a autoarei:

"This just in: Consumer Reports warns that carrying babies in arms is not safe. Parents want to hold their babies. And babies love to be held! Unfortunately, human arms come in many different sizes and strengths. There is no corporate funded testing facility for arms. Many new parents feel unsure of how to hold their babies—and we know they won't listen when Grandma tries to tell them how to do it. Injuries have occurred when parents doing a 'spit-up handoff' miscalculate distance and slipperiness and one of them drops the baton (so to speak.) And baby-induced sleep deprivation causes clumsiness—a parent carrying a baby might actually trip or even fall! ... Hold [your] baby when you absolutely must, but for [their] own good they really should be left screaming for love in a nice safe crib or slumped over in a $20.00 umbrella stroller.
Next story: Has your uterus been recalled? Is this untested device really the best place to grow a baby?"

Și mai mult îmi place această postare pe tema scoicilor de mașină, tot de la Hobo Mama, care spune că nu-i înțelege pe cei 99% dintre americani care folosesc scoicile de mașină intensiv în afara mașinilor. Se întreabă dacă aceștia consideră că bebelușii lor sunt atât de respingători încât nu pot să-i țină în brațe. Ea nici nu și-a cumpărat o scoică, a luat direct scaun de mașină (ce nu se poate folosi ca un coșuleț) care pornește de la prima grupă de vârstă, de la nou-născut. Tot în postarea ei am găsit un link către un articol în care se explică de ce e atât de periculos să îți lași copilul să doarmă în scoicile de mașină. Și recunosc că despre astfel de chestiuni eram informată încă din timpul sarcinii, astfel încât eram foarte speriată când mergeam cu mașina, îl verificam continuu dacă respiră. În nici un caz să nu vă lăsați copiii să doarmă cu capul căzut în jos, ei când sunt micuți își pot bloca astfel ușor căile respiratorii și nici nu veți observa când nu mai respiră. M-am mirat când am aflat că sunt părinți care îi lasă să doarmă în casă în scoica de mașină, fără să le cerceteze poziția și fără să “stea de pază” să vadă dacă respiră bine. Poziția care blochează căile respiratorii este întâlnită mai ales în cazurile în care scoica este în afara mașinii, pentru că stă într-o poziție mai verticală decât în mașină. Pe British Medical Journal se pare că este un studiu despre decesele apărute în scoicile de mașină atunci când acestea sunt folosite în afara mașinilor. Hobo Mama a mai găsit multe studii despre rănile grave la cap datorate căderilor din scoicile de mașină (pentru că părinții consideră că stau în siguranță și nu se mai uită la ei) și despre plagiocefalia dezvoltată de la statul îndelungat într-o scoică de mașină. Prin căderi se referă și la căderi din scoică, și la căderi cu tot cu scoică, fie că e vorba despre masa de acasă, despre canapea, sau despre căruciorul de cumpărături. Sunt sigură ca ați văzut mereu bebelușii în hipermarketuri ținuți în scoici pe lateralele căruciorului, nu?

La finalul postării, Hobo Mama specifică faptul că nici nu a apucat să povestească, pe lângă toate cele de mai sus, despre durerile de spate ale părinților care cară enormitățile (și care nici nu ar simți copilul în brațe), și despre efectul acestui obicei asupra relației dintre părinți și copil...

Mai multe linkuri utile pe temă:
·         Săptămâna trecută am tradus un citat din acest articol, pe blogul nostru aici. Postarea originală în engleză e foarte informativă, vă invit să o citiți, se referă și la pericolele ținutului în scoică în afara mașinii, și la efectele negative asupra psihicului și personalității copilului dacă nu e ținut mai mult în brațe.
·         Poziția optimă pentru dezvoltarea bebelușilor prematuri trebuie să le dea sentimentul de învăluire, de conținere. De aici eu trag două concluzii: prematurilor le e cel mai bine la pieptul mamei lor (că doar la ei face minuni Kangaroo Care, și îi ajută să își revină mult mai repede decât în incubatoare!); și dacă la prematuri le face atât de bine ținutul în brațele mamei, nici nu-mi pot imagina cât de bine le face bebelușilor născuți la termen.
·         Un articol complet despre dezvoltarea naturală a curburilor spatelui, despre efectele nocive asupra sănătății coloanei ale statului în cărucior sau în scoica de mașină: Strollers, Baby Carriers and Infant Stress, tradus de noi pe blog în primele 6 linkuri de aici.
·         Toate articolele de pe blogul nostru referitoare la purtatul bebelușilor, la îngrijirea stil cangur, la exterogestație (importanța celui de-al 4-lea trimestru în brațe, cu toate beneficiile ce i le aduceți bebelușului dacă îl țineți în brațe cel puțin în primele luni), aici.
·         Un articol apărut în Revista Academiei Americane de Pediatrie, care spune că scaunele şi scoicile de maşină scad oxigenul din sângele bebeluşilor, aşadar trebuie folosite strict în maşină, acolo unde sunt necesare. E periculos să fie folosite în casă pentru ţinut bebeluşii în ele. AAP: Car Seats Lower Oxygen Levels In Newborns
·         3 Reasons Babywearing Reduces SIDS - 3 Motive pentru care purtarea bebeluşului reduce riscul Sindromului de Moarte Subită a Bebeluşului
·         Is All That Baby Gear Really Necessary? - despre toate gadgeturile pentru bebeluşi pe care le considerăm greşit ca fiind necesare
·         Aici am strâns multe multe articole utile de pe internet, pe tema babywearing-ului, care sunt beneficiile, și pentru atașamentul emoțional sănătos, și pentru dezvoltarea optimă fizică și psihică a bebelușului, și referitoare la îngrijirea stil cangur (inclusiv recomandările Organizației Mondiale a Sănătății pentru ținutul piele pe piele a bebelușilor prematuri, în loc să fie lăsați în incubatoare).

Așadar, dragi părinți, nu vă fie teamă că vă “răsfățați” bebelușii sau că le deteriorați coloana, le faceți un enorm bine dacă atunci când nu sunt în mașină nu îi lăsați în scoici. Cel mai bine ar fi să abandonați scoica în mașină, să o considerați acolo un scaun fix. Luați-vă bebelușii în brațe cât de des puteți, este ideal și pentru fizicul lor, și pentru dezvoltarea lor psihologică și emoțională. Și chiar și dacă vreți să vă ajutați bebelușii să fie mai inteligenți! Știu că până acum vă era teamă că le faceți un rău, că îi învățați prost sau că le distrugeți coloana (cum putem să credem că le stricăm dezvoltarea fizică ținându-i în brațe încă mi-e greu de înțeles, că doar așa a crescut specia umană mereu!). Ținutul în brațe e singura modalitate care nu e periculoasă (în caz că nu ați consumat alcool!), ci chiar îi face bine din toate punctele de vedere. Ia să vad de acum plin în hipermarketuri de bebeluși ținuți în brațe. Și de la mașină până sus în apartament. Și la picnic în parc. Și în vizite la prieteni. Și la terase. Și în Biserici. Și la Botezuri. Spuneți-mi voi ce situații am uitat să enumerez :D.


Thursday, June 21, 2012

Despre lucruri “esențiale” pentru copii, de care de fapt nu avem nevoie



Am citit ieri un articol, și de acolo încă 6, pe care vreau neapărat să vi le recomand. De aceea am ales să scriu o postare pe temă.  Sper că faptul că sunt în engleză să nu vă descurajeze din lecturarea lor. Dacă veți citi articolele, veți vedea că nu se fac aici acuzații asupra celor care aleg să cumpere, și mai ales să folosească (pentru ca mulți le cumpărăm degeaba :))  ), ci se arată că se poate crește un copil fără aceste gadgeturi scumpe, motiv de mândrii sau frustrari și comparații pentru unii părinți, și de cele mai multe ori chiar crește mai bine, mai sănătos. Dar puterea marketingului e mare, așa de mare încât acum nici măcar o bunică nu ar înțelege de ce nu cumperi copilului un premergător...


Primul articol: Baby Essentials That Aren't, Part 1: Cribs (deci pătuțurile pentru copii)

Întreaga idee de bază a nou-născutului care doarme izolat într-un pătuț în camera lui este relativ modernă, și limitată la cultura vestică. Și totuși e atât de înrădăcinată în conștiința noastră colectivă, încât poate fi foarte dificil să concepem că am putea face lucrurile altfel.”

Co-sleeping-ul este o alternativă ”naturală” evidentă. Ușurează alăptarea, permite părinților și nou-născuților un somn mai bun, oferă o reasigurare că bebelușul e chiar acolo, lângă tine, să îl privești și să îl protejezi, și poate chiar scade riscul de SIDS (sindromul de moarte subită a sugarului). A fost practicat în lume pe parcursul întregii istorii a omenirii și continuă să fe norma pentru aproape 90% din populația lumii.”

(Dar se mai recomandă și saltea pe jos pentru cei care nu vor să doarmă împreună cu copiii lor. Deși, rețineți, co-sleeping nu înseamnă bed-sharing. Deci și pătuțul aproape de patul părinților înseamnă tot co-sleeping, important e să fie mama aproape, să se audă unul pe altul.)

Al 2-lea articol: Baby Essentials That Aren't, Part 2: Infant Car Seats (scoicile pentru mașină)

Nu săriți, nu se referă să nu se folosească scaun de mașină, ci scoicile de mașină care oricum au termen de folosire scurt, și în care bebelușul nu e în siguranță, și care ajung să fie folosite drept carrieri prin oraș, sau balansoare în casă. Am în gând de multă vreme o postare pe tema asta, după ce am citit multe articole cu pericolul la care copilul este supus atunci când este ținut într-o scoică de mașină, în afara momentelor necesare, deci când nu e în mașină.

”Știm că atingerea umană este esențială pentru dezvoltarea copiilor sănătoși, deci este lipsit de sens să îi ținem izolați pentru perioade extinse în carrieri de plastic doar de dragul ”confortului personal”.

Pe lângă lipsa atingerii fizice umane, bebelușii purtați în scoici de mașină experimentează în general o mai mică interacțiune cu părinții lor și cu mediul înconjurător. Am observat, mult prea des, familii care pur și simplu își lasă bebelușii – chiar și în stare de trezire – ignorați în scoicile de mașină pe podea, în timp ce adulții vorbesc între ei. O dată ce bebelușul este închis în siguranță în coșulețul lui de plastic, este prea des tratat doar ca altă piesă de bagaj ce trebuie cărată, în loc să fie privit ca o viață umană prețioasă și valoroasă. 

Părinții care folosesc scoicile de mașină pe post de obiect cu care își poartă copiii, sunt de asemenea predispuși la dezvoltarea unor obiceiuri periculoase, cum ar fi să pună scoica pe o masă sau pe altă suprafață înaltă, pe suprafețe moi de pe care pot să se răstoarne, sau în cărucioare pentru cumpărături (unde există risc de rănire prin cădere, și riscul ca bebelușul să rămână nesupravegheat pentru că părinții lasă căruciorul cu tot cu copil prin magazin). Adeseori există un sentiment fals de siguranță, și scoicile sunt manevrate destul de dur și fără atenție. De fapt, mânerele scoicilor nu sunt testate la fel de riguros ca și scoica în sine, și deseori se defectează cu consecințe dezastruoase. Au avut loc mii de răniri – și returnări de produse -  datorită mânerelor care se desprind, aruncând bebelușul pe podea. În 2006, 14000 de nou-născuți au fost răniți în scoicile de mașină în accidente în afara vehiculelor.

Al 3-lea articol: Baby Essentials That Aren't, Part 3: Strollers (cărucioarele)

”Alternativa evidentă este un sling sau un alt carrier pentru purtarea bebelușului. Eu personal nu recomand marsupii în genul Baby Bjorn, datorită problemelor cu stresul coloanei vertebrale, compresiei, și displaziei de șold. Pe scurt, bebelușii sunt purtați atârnândde părțile lor intime – ceea ce poate fi foarte inconfortabil (imaginați-vă cum ați sta așa dumneavoastră!), chiar dacă de fapt apariția spondilolistezei este destul de rară. Există mulți carrieri disponibili (cum ar fi Ergo sau mei-tai-ul) care au aceleași avantaje ca un marsupiu în stilul Baby Bjorn, dar țin copilul într-o poziție mai confortabilă și mai sănătoasă, o poziție cu picioarele în formă de broască, sau poziție de șezut  - poziția pe care copiii mai mari o adoptă natural atunci când sunt purtați pe șoldul mamei lor – și mulți consideră că aceste tipuri de port-bebe-uri sunt cele mai confortabile și pentru bebeluș, și pentru mamă.  Din punctul de vedere al unor specialiști, bebelușii cu displazie de șold nu ar trebui să folosească niciodată un marsupiu în genul Baby Bjorn, pentru că le poate agrava boala, și de fapt poziția ”cu picioarele ca broscuța” sprijinită de alți carrieri este folosită pentru a trata displazia de șold.”

(Nota mea: mai multe despre nocivitatea marsupiilor în care bebelușii atârnă, în postarea de final a seriei cu celebritățile care își poartă copiii.)

“Deci, de ce ar trebui să punem la îndoială împinsul bebelușului într-un cărucior? Poate Frank Njenga, un psiholog de copii din Nairobi, Kenya (unde mamele au adoptat mai încet confortul ”modern” al căruciorului), a spus cel mai bine, atunci când a afirmat ”Căruciorul este obiectul final, fundamental, în a împinge bebelușul departe de tine.”

Doriți mai multe motive? Aici sunt doar câteva. Ok, mai multe.
  • Cărucioarele sunt mari, grele și voluminoase. Nou-născuții nu sunt nici unul din acestea. Un bebeluș într-un sling nu cântărește mai mult decât bebelușul în sine.
  • Cărucioarele sunt deseori greu de potrivit în mașină, și au nevoie de spațiu de depozitare și acasă. Multe slinguri îți vor încăpea în poșetă.
  • Dacă folosești frecvent mijloace de transport în comun, cum ar fi autobuzele de tranzit, vei descoperi că slingul este mult mai ușor de luat cu tine, și mult mai sigur într-o cursă cu denivelări!
  • De câte ori ai văzut părinții care se străduiau să împingă un cărucior gol în timp ce purtau în brațe un nou-născut nervos, sau în timp ce toddler-ul prea-activ-ca-să-stea se plimba pe lângă cărucior? Un sling gol nu aduce nici o încărcătură adițională.
  • Evident, mâinile îți sunt libere! S-ar putea să nici nu-ți dai seama de diferență până când experimentezi tu însăți. Acest lucru este în mod special util atunci când ai și copii mai mari de care trebuie să te ocupi. În plus, nu va trebui niciodată să te îngrijorezi în legătură cu problemele de siguranță ale unui cărucior care se duce la vale de lângă tine atunci când uiți să-i pui frâna.
  • Slingurile sunt mai ușor de ridicat peste borduri, sunt mai ușor de folosit în uși rotative, sunt mai ușor de manevrat prin uși de intrare foarte grele, sunt mai ușor de folosit atunci când urci pe dealuri sau când urci pe scări. Poți chiar să urci pe scările rulante – obicei foarte periculos cu un cărucior!
  • Cărucioarele sunt foarte dificil de împins prin zăpadă sau iarbă sau pe cărări de munte. Chiar și cărucioarele ”de teren” au limitele lor. Slingurile sunt limitate doar la locurile în care te pot duce picioarele tale.
  • Ai încercat vreodată să te strecori printre rafturile înghesuite din magazine cu un cărucior? Dar prin locuri aglomerate cum ar fi mall-urile? Nu numai că te descurci mai ușor cu un sling, dar nu trebuie să te îngrijorezi că ai călca pe cineva pe picioare. Te vei simți de asemenea mai în siguranță în locurile aglomerate cu bebelușul tău în siguranță cuibărit lângă tine, decât la distanță de un braț, riscând să fie lovit și îmbrâncit. (nota mea: ca să nu mai spun de sentimentul de siguranță pe care îl are copilul în spații aglomerate în brațele părintelui)
  • Sunt multe locuri în care pur și simplu nu poți lua un cărucior, cum ar fi spectacolele din parcuri (care au de obicei ”parcare pentru cărucioare” în afară). Din moment ce trebuie să-ți porți bebelușul în brațe în acele zone oricum, de ce să nu o faci mai confortabil, și să nu trebuiască să te îngrijorezi cu parcatul căruciorului oricum?
  • Cărucioarele sunt obiecte intens fabricate, de obicei făcute în China, cu plasticuri toxice și cu materiale tratate-cu-cine-știe-ce-chimicale. Slingurile sunt în general făcute local, sau europene, și opțiunile organice sunt numeroase.
  • Nou-născuții au o foarte mică arie de vedere. Când sunt împinși într-un cărucior, sunt prea departe și nu te pot vedea. Din punctul lor de vedere, tu nu mai exiști.
  • Dacă bebelușul începe să se enerveze în cărucior, trebuie să te oprești, să te apleci, poate să te întorci, să îți dai seama care e problema, s-o rezolvi, înainte să poți să-ți continui drumul. Dacă bebelușul tău e într-un sling – ei bine, în primul rând e foarte puțin probabil să se agite – dar îl poți liniști mult mai ușor, chiar și fără să te oprești. (nota mea: la noi în țară, cel puțin la mine în oraș asta nu e o problemă, pentru că mamele ce le văd zilnic nu se opresc oricum nici cu căruciorul...)
  • Când îți porți copilul, ești în armonie cu el, cu stările și cu nevoile lui, și în mod natural vei interacționa mai mult și mai ușor cu el decât dacă ar fi într-un cărucior.
  • Poți alăpta discret în timp ce bebelușul este în sling. Încearcă să faci asta într-un cărucior!
  • Dacă bebelușul adoarme în timp ce vă plimbați, este mult mai ușor când este în sling. Poți să-l ții în continuare în sling când ajungeți acasă, sau (depinde de tipul de sling) poți să-l lași jos în timp ce ieși tu din sling. (nota mea: ca să nu mai spun că la trecerea dintr-un ciclu de somn în altul, simțindu-te aproape va adormi la loc imediat)
  • Bebelușii care își petrec prea mult timp pe spate în pătuțuri, cărucioare și scoici de mașină au un risc mare de sindrom de „cap plat”.
  • Folosirea excesivă a cărucioarelor, în mod special pe măsură ce bebelușii devin toddleri sau chiar mai mari, poate fi o cauză a creșterii epidemiei obezității copiilor.
  • Să nu neglijăm efectul pe care cărucioarele îl au asupra altor oameni, în afara mamei și a bebelușului. Cărucioarele aglomerează și mai mult spațiile deja mult prea aglomerate, luând mai mult decât dublul spațiului pe care l-ar ocupa un părinte cu bebelușul într-un sling; cărucioarele goale din afara magazinelor blochează traficul pietonal; și când sunt numeroase, sunt privite ca o pacoste.
  • Bebelușii care sunt purtați plâng mai puțin. Acest fapt reduce hormonii stresului, și crește capacitatea de învățare: mai puțin timp și mai puțină energie petrecute plângând = mai mult timp în starea de ”atenție tăcută”, stare în care ei absorb cele mai multe informații.
  • Bebelușii purtați experimentează viața la ”nivelul ochilor”, și sunt mult mai implicați în mediul lor înconjurător, observându-te pe tine și pe cei din jur. Bebelușii din cărucioare, în mod particular nou-născuții, sunt de obicei acoperiți complet, deprivați total de orice stimulare senzorială și interacțiune cu lumea.

Cu alte cuvinte, babywearingul îți garantează mult mai multă libertate decât dacă ai fi încătușat de un ”sistem de călătorie”. Și nici măcar nu am abordat beneficiile babywearingului prin casă, sau cum îmbunătățește dezvoltarea vestibulară, reduce posibilitatea sindromului morții infantile (SIDS), și chiar îmbunătățește digestia.

Observație: în SUA se spune în general sling la orice carrier stil eșarfă port-bebe (wrap, sling, mei-tai, wrap-tai, etc.)

Altă observație: nu, nu am tradus tot articolul, deci merită să intrați să-l citiți. 

Mai multe linkuri despre avantajele purtatului bebelușilor, puteți citi pe blogul nostru aici. De pe internet, din alte surse, am adunat mai multe linkuri aici.

 

Articolul al 4-lea: Baby Essentials That Aren't, Part 4: Diapers (scutece)

”Primul pas în reducerea folosirii scutecelor este să aruncați scutecele de unică folosință și să utilizați scutecele textile. Nu numai că veți reduce impactul asupra mediului, dar bebelușii crescuți în scutece textile tind să învete sa meargă la oliță mai repede decât cei acoperiți cu scutece de unică folosință. Contrar laudei producătorilor despre senzația de ”uscat”, ținându-i pe bebeluși conștienți de ”umezeala” din scutecele lor îi încurajează să meargă mai repede la oliță. (...) Nu e de mirare că vârsta medie de trecere la oliță a crecut atât de mult de când au apărut scutecele de unică folosință.

Ca să nu mai menționăm ingredientele toxice găsite în multe mărci de scutece de unică folosință.

Dacă tot sunteți la capitolul acesta, aruncați și șervețelele de unică folosință. Șervețelele textile speciale, prosoapele fine de față, sau doar bucăți pătrate de finet cu un pic de apă vor face treabă la fel de bună, fără chimicalele urâte și nici nu vor mări cantitatea de gunoaie de pe pământ.”

Vă reamintim că am mai scris și noi despre șervețelele pentru funduleț, aici.

Articolul al 5-lea: Baby Essentials That Aren't, Part 5: Baby Bathtubs (căzile de baie)

După ce oferă alternative pentru baia bebelușului, apare și un paragraf foarte interesant:

 

Poți fi prea curat

Deseori, părinții acționează sub presupunerea greșită că bebelușii au nevoie de băi frecvente, chiar zilnice. Dar de fapt ei nu au nevoie. Administrările noastre bine intenționate dar prea exuberante de apă, săpun și loțiuni, înlătură uleiurile naturale ale pielii, ducând la uscăciune și iritații, și de obicei expun pielea fină a bebelușului dumneavoastră la ingrediente dure (și toxice) cum ar fi sodium lauryl sulfate, conservanții, și parfumurile artificiale. Și mai rele sunt săpunurile care conțin ingrediente anti-bacteriene, cum ar fi triclosanul.  Cel mai bun tratament pentru pielea bebelușului tău este în general s-o lași în pace. Dacă folosiți produse de curățare din când în când, asigurați-vă încă o dată sunt blânde și că sunt naturale.

Bebelușii nu sunt niște adolescenți ce transpiră mereu, și nu sunt nici copii care se joacă în noroi. Au nevoie de o curățare ocazională strict pe zone, de salivă și de scaun, dar asta e tot. Pe măsură ce cresc, multor bebeluși și toddleri le plac băile ca o parte din rutina de relaxare de dinainte de somn, și asta e ok. Dar nu este strict necesar din punct de vedere a curățeniei. Poate fi chiar în interesul lor să îi lăsăm să stea un pic murdari.

Despre ingredientele din produsele cosmetice, noi am mai scris aici și aici.

Articolul al 6-lea: Baby Essentials That Aren't, Part 6: Baby Brain Boosters (toate cărțile, filmele, jucăriile și programele care garantează creșterea inteligenței bebelușului)

După ce explică absurdul la care s-a ajuns cu încercarea de a face copilul cât mai deștept, și după ce ne informează cum aceste practici de fapt au efect contrar, ne mai spune:

 

“Lăsați copiii să se joace

Așadar ce ar trebui să facem cu bebelușii noștri? Desigur că vrem ce e mai bun pentru ei, și e foarte natural să ne dorim să le oferim orice avantaj putem.

În primul rând, alăptați-l.

În al doilea rând, purtați-vă bebelușul. Bebelușii care sunt purtați plâng mai puțin, și își petrec mai mult timp în starea de ”atenție activă” – când ei observă și absorb informații. De asemenea au parte de mai multă interacțiune cu adulții și au un loc mai bun de observare și de învățare despre lumea lor.

Dar probabil cel mai important dintre toate, lăsați-i să se joace. Și jucați-vă cu ei.

Am tradus și noi ceva pe tema aceasta, aici. Și mai găsiți ceva util pe drmomma.org, despre programele stil Baby Einstein.


Articolul al 7-lea: Baby Essentials That Aren't, Part 7: Baby Food (mâncarea specială pentru bebeluși, și nu se referă doar la borcanele și prafurile cumpărate, ci și la mâncarea homemade special pentru ei, piureuri, supici, etc.)

Se explică foarte foarte fain conceptul de auto-diversificare (baby-led weaning). Dar și mai mult m-a fascinat explicația situației actuale, cu pireuțuri și supici în biberoane:


”Pentru a înțelege logica abandonării complete a cerealelor și a piureurilor, întâi trebuie să realizăm de ce programul actual și metoda curentă de hrănire a bebelușului a ajuns unde e acum.  Motivele sunt multiple, dar e suficient să spunem că practicile de hrănire curente au fost dezvoltate la începutul secolului al 20-lea, ca răspuns la deficitul nutrițional din formula comercială pentru bebeluși, și la transferul autorității de la mamă la doctor – care să prescrie hrăniri programate rigid, compromițând alăptarea și ducând la bebeluși subnutriți.

Astfel, a devenit un standard să începi să dai hrană suplimentară ”solidă” bebelușilor de 3 luni, sau chiar de 2 luni... sau chiar mai mici, ca o necesitate nutrițională.

Bebelușii atât de mici nu sunt în stare să ”mănânce”. Nu au coordonarea musculară pentru a mesteca, nu pot sta vertical, și au în continuare ”reflexul de a lovi cu limba”, cu ajutorul căruia orice intră pe neașteptate în gura lor este împins înapoi afară. Pentru a „hrăni” bebelușii foarte mici, trebuie deci ca aceștia să fie păcăliți. Mâncarea trebuie să fie lichefiată pentru că ei nu pot mesteca. Trebuie să fie hrăniți cu lingurița pentru a trece dincolo de reflexul de a scoate hrana solidă afară, oprind astfel un mecanism important de siguranță (deși în majoritatea cazurilor trebuie să împingi aceeași linguriță plină înapoi în gura lui de câteva ori înainte să rămână acolo). Și trebuie ca mâncarea să fie fadă, fără gust, să nu o poată distinge de laptele cu care s-au obișnuit, altfel o vor refuza.

De asemenea se aștepta ca bebelușii să fie complet înțărcați, pe hrană solidă, la prima lor aniversare, cel târziu. Așa că un orar strict cu un anumit număr de mese pe zi a fost implementat, gradual, în mod deliberat înlocuind laptele, și schimbându-se în textura și în consistență pe măsură ce bebelușul crește.”

(Nota mea: deși pe mine mă sperie ce citesc, sunt sigură că mulți părinți vor considera normal toate acestea și dupa ce citesc pasajul acesta, că doar așa scrie în reviste, așa le spune medicul, etc. Îi rog totuși să citească articolul în întregime, pentru că explică și dezavantajele hrănitului în stilul expus.)

Merită citit articolul cu mare mare atenție, expune beneficiile baby-led weaning și dezavantajele (ca să nu spun chiar consecințele negative) diversificării (mai ales precoce) cu mâncare specială pentru bebeluși.

Articolul al 8-lea: Baby Essentials That Aren't Part 8: Swim Diapers? (scutecele de înot)

Se povestește despre faptul că scutecele de înot nu rețin totul în ele, nici scutecele de unică folosință, nici cele refolosibile. Dar, din cauze de intimitate, ele sunt obligatorii în marea majoritate a piscinelor. Sunt foarte interesante și comentariile.



Monday, June 18, 2012

Marsupiu ergonomic SSC + jambiere: Copil purtat, confortabil și protejat




V-am mai povestit de multe ori care credem noi că este rostul jambierelor, și cât de mult se potrivesc ele cu purtarea bebelușilor, și cu scutecele textile. Toamna, primăvara și iarna, sau în serile răcoroase de vară, de exemplu, toți părinții care își poartă copiii observă că pantalonii acestora se ridică și lasă o porțiune de piele expusă la aerul rece. Șosete așa de lungi se găsesc greu, așa că jambierele sunt alegerea ideală. Când uit de acasă să-i dau jambierele, ajung să mă enervez pe mine când adoarme legănat în SSC la plimbare, și eu îi țin cu mâinile cald la gambe și glezne :D.

Vara e prea cald pentru purtat pantaloni lungi, dar totuși copilașii ce abia acum învață să meargă de-a bușilea, sau care sunt la începutul mersului în două picioare, au nevoie de protecție pentru genunchi în momentele în care nu sunt purtați de părinții lor. Așa că cea mai răcoroasă alegere sunt jambierele, iar în rest doar cu un maieu și un scutecel. Mai ales copiii purtați trebuie să fie îmbrăcați foarte subțire pe trunchi, așa că jambierele pe picioarele care ies din carrier sunt bine-venite.

Nu mai spunem de rolul jambierelor la purtarea scutecelor textile, pentru că am mai povestit despre asta.

Acum, marsupiul ergonomic (Soft Structured Carrier) Luna a adus cu el niște jambiere Poartă-mă!.  Și fiindcă Luna este generoasă, s-a decis să împartă cadoul și cu sora ei, Boba.

Așadar, în limita stocului disponibil la (Luna sau Boba) și la jambierele Poartă-mă!, la cumpărarea unui marsupiu ergonomic SSC, primiți gratuit o pereche de jambiere la alegere (dacă mai aveți din ce alege :D) dintre:
·         Jambierele portocalii
·         Jambierele verzi cu elefanți roz
·         Jambierele negre cu elefanți roz
·         Și jambierele roz

Nu știți cum arată cele roz? Așa (modelul nu este inclus in pachet, din păcate :D) ♥♥♥:




Thursday, June 14, 2012

Acum și cu plata în avans

De ceva vreme puteți cumpăra de la Kiddy Shop și cu plata în avans, dar nu am apucat să facem public acest fapt.

Așadar, puteți alege din cele 4 modalități de plată și livrare:


  • transport prin curier - plata ramburs, la primirea coletului - 22 ron.
  • transport prin curier - plata în avans, prin transfer bancar - 17 ron.
  • transport prin poștă - 10 ron.
  • ridicare din Baia Mare - 0 ron. 

Am făcut acest pas nu numai pentru că astfel putem să vă oferim și livrare mai ieftină, dar și pentru că de multe ori vă e mai ușor să plătiți prin internet banking decât să aveți cash în casă. 

Mai multe detalii în secțiunea Cum cumpăr de pe site. Și la Plată și livrare.