Tuesday, December 30, 2014

La final de 2014

Ne-am obișnuit deja ca la final de an să facem un bilanț al anului ce s-a încheiat. Ne place să recitim ce am făcut în 2011. În 2012 la final de an problemele de sănătate ale copilului m-au împiedicat să mă ocup de blog. Dar în 2013 am revenit cu anunțul că datele de la finanțe spun că suntem în topul firmelor maramureșene! Nu, asta nu înseamnă că suntem mai mari decât sutele de firme din Maramureș sau din Baia Mare, ci înseamnă doar ca suntem prea cinstite și ne plătim dările la Finanțe... Plus o postare de bilanț scrisă la început de 2014.


În 2014 am scris pe blog mai mult decât în anul precedent. Cele mai citite postări în acest an sunt:


Top 10 cele mai citite postări de pe blog în 2014:


  1. Repelente sănătoase. Soluții împotriva tuturor insectelor: țânțari, căpușe, furnici, muște
  2. Despre efectele nocive ale folosirii scoicilor de mașină pentru bebeluși, în afara mașinilor
  3. Ce folosim în locul șervețelelor umede pentru funduleț?
  4. Despre alăptarea în public și despre hainele speciale de alăptare
  5. Cărucioare, marsupii și stresul bebelușilor
  6. Purtarea bebelușului pe timpul iernii
  7. Scutecele textile sunt mai ieftine. Motivul economic pentru alegerea scutecelor textile.
  8. Motivul sănătății în alegerea scutecelor textile. Ce conțin scutecele de unică folosință?
  9. Un ingredient periculos în șervețelele umede pentru bebeluși
  10. Purtarea bebelușului pe timpul verii

Ce am mai scris pe blog în 2014? 


Ce produse noi am adus în magazin în 2014?


Ce am mai făcut nou?

Sincer vorbind, consider că dacă ne urmăriți pe blog și pe Facebook aveți doar de câștigat! :)
Asta pe lângă faptul că atunci când cumpărați din magazinul nostru aveți garanția că 
  • veți primi produse de calitate, 
  • care promovează sănătatea copilului acum și pe viitor, 
  • aduse de la companii cinstite, care își respectă angajații, care nu-i abuzează, care îi plătesc oficial, care nu folosesc copiii ca sclavi, care nu fac evaziune fiscală,
  • la fel ca noi, care ne plătim cinstit, de la bun început, înainte sa vindem chiar și un singur produs, contribuțiile la stat, TVA, impozite, pentru că suntem sigure că o Românie stabilă, prosperă, și de succes poate să fie realitate doar cu contribuția fiecăruia dintre noi. Nu putem să ne plângem de evaziunea fiscală a altora atâta timp cât noi promovăm afacerile ilegale pentru a face economie 2 lei, fără să ne gândim că firma care vinde legal acele produse oferă statului probabil 20 de lei. Nu ne putem plânge de veniturile neimpozabile ale unor instituții intens blamate dacă noi preferăm să dăm (continuând exemplul de mai sus) 18 lei neimpozitați direct în buzunarul cuiva care nu plătește nimic la stat. Și nu putem apoi să ne plângem de ce în spitale e situația așa cum e, de ce sunt cozi la instituțiile statului, de ce pompierii nu ajung la timp sau de ce străzile nu se repară, dacă noi alegem să nu sprijinim aceste instituții cumpărând legal, ci să oferim banii aferenți acestor impozite direct în buzunarul unor afaceriști de ocazie. Știu că nu avem bani de ”aruncat”, dar să nu uităm că orice schimbare începe cu noi și acești bani nu sunt aruncați, ci merg la grădinițe, la spitale, la biblioteci. 

Să aveți și să avem un 2015 înfloritor, 
- fără nervi, cu un sistem de stat și privat (inclusiv medical, juridic și școlar) ce să funcționeze ”nemțește” la nivel european,  
- cu cât mai puțin timp pierdut online sau la tv
- și cât mai mult timp petrecut împreună cu cei dragi, mai ales cu copiii noștri,
- de preferat în natură, 
- să avem timp să respirăm conștient și să ne dăm seama ce norocoși suntem, 
- să privim natura, să inhalăm aer curat, să atingem copacii, să ne jucăm în noroi,
- să râdem mult împreună cu copiii,
- să iubim din tot sufletul,
- să dansăm,
- și mai ales să fim cu toții sănătoși, altfel toate cele de mai sus sunt mai greu de îndeplinit...

La mulți ani 2015!





Tuesday, December 23, 2014

Dacă ne creștem copiii cu sensibilitate le mărim șansele de reușită în viață

În 18 decembrie 2014 a fost publicat un studiu foarte interesant în revista Child Development a Societății pentru Cercetarea Dezvoltării Copilului. Acesta descrie cum îngrijirea atentă a copilului în primii trei ani de viață are o influență pozitivă asupra competențelor sociale și asupra realizărilor academice nu numai în copilărie și adolescență, ci și la maturitate. 

Cercetătorii de la Universitatea din Minnesota, de la Universitatea din Delaware și de la Universitatea din Illinois au încercat să extindă descoperirile studiului NICHD Study of Early Child Care and Youth Development, care arăta că sensibilitatea maternă timpurie are efecte pozitive de lungă durată asupra dezvoltării sociale și cognitive a copiilor cel puțin până la adolescență.

"Studiul arată că experiențele timpurii de calitate în îngrijirea copiilor au un rol de durată și neîntrerupt în creșterea dezvoltării sociale și academice de succes chiar și în anii maturității," afirmă Lee Raby, conducătorul studiului, cercetător postdoctoral la Universitatea din Delaware. Tot Lee Raby mai spune: "Se pare că rolul părinților în primii ani este de a comunica cu copilul și de a-l asigura  'Sunt aici alături de tine când ești supărat, când ai nevoie de mine. Și când nu ai nevoie de mine, sunt susținătorul tău'.  " 


Ce înseamnă îngrijire sensibilă?

Gradul în care un părinte

  • răspunde semnalelor copilului prompt și corespunzător, 
  • este implicat în mod pozitiv în timpul interacțiunilor cu copilul
  • și oferă o bază sigură pentru momentele când copilul explorează mediul înconjurător. 


Studiul a urmărit 243 de persoane născute în sărăcie, dintr-o gamă variată de rase și etnii, de la naștere până la 32 de ani. Cei care au avut parte de o îngrijire sensibilă în primii ani de viață au funcționat mai bine social și academic pe parcursul primelor trei decenii de viață.

Așadar, deși nu ne amintim primii ani (motiv des invocat de susținătorii pedepselor corporale sau ai diverselor antrenamente/dresaje pentru somn, pentru oliță, pentru înțărcare), acești primi 3 ani ne influențează viața.


Bibliografie:

K. Lee Raby, Glenn I. Roisman, R. Chris Fraley and Jeffry A. Simpson. The Enduring Predictive Significance of Early Maternal Sensitivity: Social and Academic Competence Through Age 32 Years. Child Development, 17 DEC 2014 DOI: 10.1111/cdev.12325

Sunday, December 21, 2014

Charlie Banana a câștigat aurul în Marea Britanie! Ce scutece au mai fost în finală?

Scutecul mărime unică Charlie Banana a fost desemnat cel mai bun scutec refolosibil la premiile Mumii din Marea Britanie. Premiile Best Baby & Toddler Gear Consumer Choice sunt alese de către părinți, prin vot.



Dar mai avem niște noutăți! Cine a câștigat medalia de argint? Scutecul Tots Bots EasyFit!




Și vă mai spunem ceva. Doar șase (6!) mărci de scutece au intrat în finală. Cine a mai fost în top 6? Scutecele textile Bambooty și scutecele textile Baba+Boo!



Așadar putem afirma oricând că în magazinul KiddyShop vă oferim doar scutece de top!


Friday, December 19, 2014

Îngrijirea stil cangur - 15 - Încheiere

Prima parte a articolului o puteți citi aici - Îngrijirea stil cangur - 1 - ce este?
A doua aici - Îngrijirea stil cangur - 2 - cum atingerea piele pe piele salvează vieți imitând mediul uterin.
A treia aici - Îngrijirea stil cangur - 3 - Despre apnee, oxigen, respirație, ritm cardiac și temperatură
A 4-a aici - Îngrijirea stil cangur - 4 - Despre alăptare.
A 5-a aici - Îngrijirea stil cangur - 5 - Despre luarea în greutate și sistemul imunitar al bebelușului.
A 6-a aici - Îngrijirea stil cangur - 6 - despre microbiomul ideal.
A 7-a aici - Îngrijirea stil cangur - 7 - Despre colici, somn și plânsul bebelușului.
A 8-a aici - Îngrijirea stil cangur - 8 - despre dezvoltarea cerebrală
A 9-a aici - Îngrijirea stil cangur - 9 - Exterogestația e importantă pentru toți bebelușii, nu numai pentru prematuri

A 10-a aici - Îngrijirea stil cangur - 10 - despre urgențe, gemeni și ora magică

A 11-a aici - Îngrijirea stil cangur - 11 - despre cezariană și beneficiile pe termen lung
A 12-a aici - Îngrijirea stil cangur - 12 - beneficiile pentru părinți

A 13-a aici - Îngrijirea stil cangur - 13 - despre avantajele îngrijirii stil cangur cu tatăl și despre beneficiile generale ale babywearingului, aplicate prematurilorA 14-a aici - Îngrijirea stil cangur - 14 - se aplică Îngrijirea Stil Cangur în lume și în țara noastră?

Documentul întreg se găsește de downloadat aici, sau de vizualizat online aici sau aici.




Experiența mea


Din ce m-am interesat în 2012, când am născut a doua oară, în Romania ar fi fost atunci doar 3 maternități (private) în care puteai să ai curaj să ceri să ți se dea bebelușul piele pe piele. Știu că e absurd că noi trebuie să ne luptăm cu cadrele medicale pentru ceva ce ei ar trebui să ne lămurească să practicăm pentru sănătatea optimă a bebelușului. Și știu că e greu, eu prima dată nu am reușit, deși am născut într-o clinică privată unde credeam că pot cere orice. Știind că în iureșul nașterii nu sunt puternică, pentru a doua naștere am mers să nasc în altă localitate, unde am vorbit dinainte ce îmi doresc. Am născut cum am vrut. Bebelușul mi-a fost pus imediat după expulzie direct pe pieptul gol. Nu a plâns deloc. Deloc. De ce considerăm normal ca bebelușii să plângă când se nasc? A început să respire ușor, fără să fie presat de lipsa oxigenului. Apoi m-a privit direct în ochi, lipsa picăturilor antibiotice l-a lăsat să își privească mama pe care până atunci o cunoștea doar pe dinăuntru. Când i-a auzit vocea tatălui lui, care era lângă mine, și-a ridicat capul în aer ca să-l studieze. Îl cunoștea deja. Apoi a supt și a făcut pipi pe mine. A stat lipit de mine vreo jumătate de oră pe masa de naștere. A fost luat cam 30 de secunde să mi se schimbe cămașa și apoi a fost pus iar dezbrăcat pe pielea mea goală. A supt apoi două ore continuu, a știut suge din start. Iar uterul mi s-a contractat și mi s-a vindecat într-un mod miraculos pentru personalul medical, care nu mai văzuseră naștere fără să i se dea mamei după expulzie oxitocină sau ergomet. Să nu mă rup de durere când mă gândesc cum o astfel de experiență ne-a fost furată mie și primului meu născut? Să nu îmi curgă lacrimile când mă gândesc că timp de 24 de ore nu mi-a fost lăsat, chiar dacă asta îmi doream, iar el probabil a plâns la neonatologie după mama lui până când o fi renunțat, crezând că mama lui nu mai există? Să nu mă revolt că în acel mod l-am întâmpinat în această lume? Eu, sănătoasă, fără complicații, după o naștere vaginală, plină de colostru ce s-a irosit pe cămașa mea în loc să ajungă la el? Informată și dornică să-l țin la piept? El la fel, sănătos și născut la termen? Cum am ajuns să le răpim mamelor copiii? Și apoi să ne mirăm de ce nu sunt întregi.

Bine că știm să ne comportăm bine cu animalele de la zoo. În 2010 am văzut un documentar în care îngrijitorii unei grădini zoologice britanice observaseră că dacă girafele nasc fără intervenții, își alăptează și își îngrijesc și își protejează puii. Dar când omul intervenea cu “ajutor”, își abandonau puii, le dispărea instinctul matern. Iar noi ne întrebăm de ce mamele de azi nu mai vor să fie mame și consideră copilul o corvoadă. Instinctul matern ne este distrus la naștere chiar de către cei ce ar trebui să ne ajute.

Într-o grădină zoologică din Ohio o gorilă nu știa sau nu voia să își alăpteze puii. După câteva eșecuri îngrijitorii și-au dat seama că ea nu văzuse niciodată pe cineva alăptând, așa că pe parcursul următoarei sarcini o femeie venea și alăpta în fața cuștii ei. Consecința a fost că următorul pui a fost alăptat cu drag și cu succes. Dar când ne oripilăm de alăptarea în public sau de alăptare în general nu ne gândim că lipsa alăptării din cotidian duce la “neputința” de a alăpta.

Din păcate mai pot povesti o experiență personală. La vârsta de doar o lună am fost internată cu cel mic în spital cu pneumonie și insuficiență respiratorie. În prima noapte am fost ascultătoare și speriată și l-am lăsat la masca cu oxigen în pătuț, stând în picioare lângă el ca să-i dau să sugă când vrea. Dar a doua zi am început să prind curaj (și dor) și l-am luat în brațe, acolo unde îi era locul. Nu mi l-am legat în wrap pentru că îmi era teamă că nu-l voi putea scoate suficient de repede ca să nu mă prindă cineva, la vizitele medicale. Am spus deja că nu sunt suficient de puternică, și din păcate copiii mei au avut de suferit din această cauză. Deci nici măcar nu era piele pe piele, ci doar în brațe la sân și tot l-am ajutat și așa. O doamnă doctor mi-a interzis să alăptez din cauză că ar obosi copilul la sân. Și mi-a impus să-l pun în pătuț peste noapte. Noroc că asistentele calde m-au încurajat să fac ce simt și mi-au arătat că bebelușul nu numai că nu obosea la sân, dar chiar îi creștea saturația de oxigen! După o primă noapte dormita lipiți unul de altul, fără pic de oxigen de la mască, avea saturația ideală de oxigen, cea mai bună de până atunci! Dar a contat mult să mă simt sprijinită de asistente, a contat mult să nu trebuiască să lupt pentru ceva atât de normal.


Concluzii

Mamele au nevoie de sprijin. Nu putem ignora dovezile, îngrjirea stil cangur trebuie implementată la toate nașterile. Mamele de azi și-au pierdut instinctele materne din cauză că nici mamele lor nu le-au crescut așa cum e natural pentru specia umană. Așa că au nevoie de sprijin să își redescopere aceste instincte. Și să capete puterea de a acționa conform acestor instincte într-o societate care nu înțelege. E nevoie ca toate cadrele medicale să fie informate pentru a ști beneficiile și a fi capabili să îi sprijine pe părinți într-o perioadă atât de delicată. Să îi ajute să își țină bebelușul piele pe piele în timpul primelor clipe, săptămâni, luni.

“Organismul mamei este singurul mediu sănătos și natural pentru un bebeluș, pentru ca el să crească la parametri optimi, și fizic, și emoțional” afirmă Dr. Nils Bergman. “Când e pus piele pe piele pe pieptul mamei lui, bebelușul primește căldură, protecție și hrană”.

Dr. Nils Bergman mai spune "Ce experimentăm în timpul nașterii și pe parcursul următoarelor săptămâni ne afectează tot restul vieții. În ziua de azi ne creștem copiii într-o manieră patologică. În societățile vestice suntem mereu sfătuiți să punem bebelușii întinși în pătuț pentru ca ei să facă mușchi la spate. Dar ceea ce se practică în mod curent nu e neapărat normal și nici nu e ceea ce ar trebui să se facă. Un bebeluș purtat în brațe se dezvoltă total diferit de un bebeluș care e lăsat să stea întins. Diferențele fizice legate de locul în care bebelușul stă nu sunt ele în sine de o importanță majoră. Dar rezultatul final, dezvoltarea cerebrală optimă a bebelușilor purtați de către părinți, aceasta contează.”

Dr. Nils Bergman își bazează argumentele pe o recenzie a cercetărilor lui Allan Schore60 din Revista Infant Mental Health din 2001. Și compară acele date cu modul în care ne îngrijim nou-născuții în secțiile de neonatologie vestice de azi. Concluziile lui sunt că practic noi toți cei care ne-am născut și am crescut în lumea civilizată în ultimele decenii am fost împiedicați să ne atingem potențialul maxim.

“Doar în ultimul secol am abandonat un model vechi de 3 milioane de ani de îngrijire a copiilor. Am înlocuit îngrijirea continuă a copilului, dormitul împreună cu părinții și alăptarea la cerere cu lăsatul bebelușului să stea undeva singur, cu ignorarea plânsetelor lui și cu hrănirea lui o dată la patru ore cu lapte praf”, adaugă el.

Ştiinţa reconfirmă ceea ce poate ar fi trebuit să intuim, că braţele mamelor oferă mediul optim de tranziţie din uter în lume. Natura a intenţionat ca o mamă şi nou-născutul ei să aştepte această unitate şi ca această unitate să nu se termine la naştere. Nu numai că organismul unei mame este pregătit şi construit ca să continue gestaţia bebeluşului ei după naştere, dar şi bebeluşul ei s-a adaptat să aştepte acest lucru pentru supravieţuire. Astfel bebeluşul are acces la tot ce are nevoie pentru a se dezvolta şi a creşte fizic, mental şi emoţional într-un individ vesel, sănătos şi sigur pe el.

Dacă bebelușii ar putea să ne spună care le sunt cele mai importante nevoi, ar spune pur și simplu “Ține-mă în brațe, hrănește-mă și iubește-mă”. Mamele au știut dintotdeauna aceste lucruri, sau ar fi trebuit să le știe – acum studiile ne spun că ele aveau dreptate! Este puțin jenant pentru noi ca specie că am ajuns să căutăm dovezi ca să ne permitem să le oferim copiilor noștri atingere, atenție și dragoste. Dar partea bună e că aceste dovezi există, așa că scepticismul nu își mai are locul.

Dr. Susan Ludington descrie îngrijirea stil cangur în câteva cuvinte: ”Separarea bebelușului de mamă NU este normală din punct de vedere biologic.”



Bibliografie:

60. Schore Allan N., Effects of a secure attachment relationship on right brain development, affect regulation, and infant mental health, Infant Mental Health Journal,  Special Issue: Contributions from the Decade of the Brain to Infant Mental Health Volume 22, Issue 1-2, pages 7–66, January/April 2001



Alte surse pentru acest articol:





Resurse pentru mamele de bebeluși prematuri care doresc să-i alăpteze:





Resurse pentru cei care vor să afle mai multe despre microbiom:












Cărți recomandate pentru a înțelege ce așteaptă în mod evolutiv, biologic, animalic, emoțional, instinctual, un nou-născut la naștere:

Jean Liedloff, Conceptul Continuum, Cluj-Napoca, 2012

Frederick Leboyer, Naștere fără violență, Editura Herald

David Chamberlain, Mintea noului născut, Editura Salco

Sarah Buckley, Gentle Birth, Gentle Mothering: A Doctor's Guide to Natural Childbirth and Gentle Early 
Parenting Choices, Celestial Arts; 1 edition (December 2, 2008)




Autor: Raluca Donciu


Thursday, December 18, 2014

Stocuri reînnoite la Boba + produse noi!

Am reînnoit stocul la marsupiile Boba. Mult doritele
  • Tweet (acum cu design nou cu panoul decorativ mai mare), 
  • Vail (acum cu design nou cu panoul decorativ mai mare)  
  • și Dusk sunt din nou în stoc. 
  • În tiraj FOARTE LIMITAT s-au făcut câteva Boba Soho, nu se mai fabrică, deci e ultima șansă dacă erați îndrăgostiți de modelul acesta. 
  • Dusk și Soho le puteți prinde încă la prețul vechi, mai mic!




Și la wrapuri am refăcut stocurile, le găsiți aici.



În plus am adus un nou  model de Boba Mini, Soho:






Vă amintim că doar azi și mâine mai trimitem colete, în caz că mai doriți ceva minunății de la noi anul acesta. 







Tuesday, December 16, 2014

Preluăm comenzi doar până vineri

Dacă vă doriți să puneți sub brad ceva din magazinul nostru, mai aveți doar câteva zile.


Monday, December 15, 2014

Doar săptămâna aceasta primiți un cadou când cumpărați un birou Art Station!

Doar săptămâna aceasta (15-19 decembrie) la orice birou Art Station cumpărat primiți cadou un set de cifre de lemn ca în imagine:


Vă reamintim că Art Station are 4 poziții, poate fi folosit pe post de birou, de șevalet, de tablă orizontală sau verticală. În stoc există variantele pe roșu sau culoarea lemnului.








Wishbone Design este pentru al patrulea an consecutiv o companie cu amprenta de carbon zero!

Pentru al patrulea an consecutiv, Wishbone Design Studio primește premiul pentru compania cu amprenta de carbon zero! Adică este o companie care nu poluează planeta și care întreprinde acțiuni ecologice care să contracareze potențialele poluări.









Saturday, December 13, 2014

10 sfaturi simple pentru a avea sărbători liniștite în familie

Sărbătorile de iarnă ar trebui să însemne timp petrecut în familie, alături de cei dragi, generozitate, veselie. Mulți dintre noi am fost privați în copilărie de sărbători frumoase. Am avut lipsuri materiale, dar chiar dacă părinții noștri ar fi avut bani, nu ar fi avut ce să cumpere. Nu aveau zile libere, așa că nu avem nici multe amintiri împreună de sărbători. Istoria noastră personală, cumulată cu filmele frumoase de Crăciun ne determină să ne dorim să le creăm copiilor noștri niște amintiri ”ca-n filme”. Datorită lor începem să credem din nou în magia sărbătorilor. De aceea în luna decembrie de multe ori suntem tentați să intrăm într-un iureș stresant în loc să ne amintim ce contează cu adevărat și pentru copii, și pentru noi.


Așadar ce dorim să vă spunem:


1. Nu mai amenințați copiii cu Moșu'. 

Fie că vorbim de Moș Nicolae sau de spiridușii lui Moș Crăciun, nu trebuie să ne amenințăm copiii că trebuie să fie cuminți ca să primească un cadou.

Eu oricum sunt pe punctul de a-i spune adevărul despre Moș Crăciun copilului meu mai mare, pentru că mi-e greu să găsesc explicații la poveștile de Crăciun care descriu cum copiii cuminți primesc cadouri. Copilul meu m-a întrebat când avea 4 ani dacă cei ce nu primesc cadouri au fost foarte răi. I-am spus că nu e așa, ci sunt doar foarte săraci. Moșul nu a reușit să ajungă la ei, așa că trebuie noi să-l ajutăm. Am schimbat repede subiectul, pentru că eram gata să-i spun atunci adevărul. Vrem să creadă că cei mai săraci decât ei sunt copii răi? Altfel de ce Moș Crăciun e așa subiectiv? Mie mi-ar plăcea mai mult să simtă că de Crăciun toți putem fi Moș Crăciun pentru cei care au nevoie. Toți putem să facem pe cineva să creadă în magia sărbătorilor.

Dar dincolo de absurdul situației, când e clar că oricât de cuminți ar fi, copiii săraci nu vor primi cadouri, ce sens are să-i stresăm în această lună, să se simtă spionați de cineva nevăzut, să fie obedienți în mod artificial o perioadă scurtă, fără să înțeleagă motivele pentru care trebuie s-o facă în afară de recompensa imediată?

Cei dintre voi care nu l-ați ascultat pe Alfie în interviul de la TVR1, o puteți face acum, e revelator. Aici în postare și în comentarii am strâns mai multe articole despre nocivitatea pedepselor și recompenselor. Vă spun asta pentru că amenințarea că Moș Crăciun nu le va aduce cadouri sau recompensarea prin cadouri a comportamentului dorit de noi fac mai mult rău decât bine. Nu îi modelează copilului dorința intrinsecă de a fi mai bun. Ci îl fac să gândească planuri prin care poate ajunge, pe moment, la premiul mult dorit. Când recompensa nu mai e atrăgătoare, copilul nu mai poate fi determinat să facă nimic. Mai mult, când îi recompensăm pe copii pentru ceva, s-a demonstrat științific că cei mici își pierd pasiunea pentru acea activitate. Așa că dacă inițial ar fi aranjat jucăriile din camera lor cu drag, dacă îi recompensăm sau dacă îi amenințăm ca să facă ordine, comportamentul ce până atunci le făcea plăcere devine o corvoadă.


2. Nu-i puneți să facă spectacol în fața rudelor.

Parcă gândeați Crăciunul pentru ei, nu pentru a acoperi frustrări din propria copilărie. Dacă rudele le cer asta și vedeți că ei nu ar vrea, săriți în ajutorul lor, fiți alături de ei, altfel vor crede că rudele sunt mai importante pentru voi. Nu trebuie să dovediți nimănui nimic. Debarasați-vă de frustrările din copilărie când trebuia să demonstrați că sunteți mai bun decât verișorul vostru.

Modul în care îi opriți pe cei din jur să vă agaseze copiii cu cerințe de colinde depinde de persoanele în cauză. Puteți face o glumă, puteți să răspundeți dur, sau puteți să vă oferiți chiar voi să cântați. Chiar dacă cei mici nu vor sări să vă acompanieze (deși e posibil!), sigur se vor distra și vă veți simți mai apropiați decât dacă i-ați fi transformat în marionete. Nu uitați niciodată cine e mai important în viața voastră. Iar săgețile celor din jur, comparațiile, ironiile, vă pot răni doar dacă le permiteți. Și depinde de voi dacă și copiii voștri vor crește dornici să facă pe plac celor din jur sau încrezători în ei și în iubirea voastră necondiționată.


3. Și nici să facă ceva ce nu vor doar pentru a completa o imagine idilică.

Dacă nu vor să facă poze cu un om străin îmbrăcat în roșu, cu barbă, e normal. (Mai ales dacă au fost amenințați că acesta îi supraveghează dacă sunt cuminți.) Copiii mici au un instinct foarte bun de a fi reticenți la străini. Nu-i faceți să și-l înăbușe doar pentru că visați să aveți o poză cu copiii în brațele Moșului. Sau pentru că vă e rușine să-i spuneți mătușii că cel mic nu vrea să-i dea un pupic. Orice forțare în sensul acesta le transmite

  • că ei trebuie să nu își asculte instinctul referitor la oamenii străini, 
  • că trebuie mereu să asculte de adulți, de orice adulți, 
  • și că părinții consideră că altfel ei nu sunt cuminți. 

Specialiștii spun că acestea, împreună cu forțarea copiilor să accepte dovezile de afecțiune ale altor adulți, îi fac pe cei mici victime ușoare pentru un abuzator. Pentru că vor crede că instinctele le sunt greșite să se ferească, vor crede că fiind vorba de un adult trebuie să-l asculte, chiar dacă e străin, și vor crede că nu le pot spune părinților ce au pățit din cauză că ar însemna că nu sunt cuminți...

Dar tot la acest paragraf intră orice acțiune pe care ei nu o vor și totuși noi insistăm pentru că așa era imaginea din visul nostru: să facă un om de zăpadă, să nu atingă bradul, să mănânce o mâncare tradițională de Crăciun, să participe la acțiunile alese cu atenție de noi în luna decembrie în calendarul de Advent, să meargă în vizite, să asiste la un spectacol de balet, să asculte povești de Crăciun lângă sobă, să se îmbrace într-un fel anume. Repet, lăsați așteptările la o parte și țineți mereu minte că vreți ca cel mic să aibă sărbători frumoase. Asta înseamnă să decidă el ce preferă, nu să vă îndeplinească dorințele.


4. Mare atenție la alăptare.

Copiii sunt mai importanți decât sarmalele sau decât curățenia din casă, nu? Și atunci de ce uităm asta de prea multe ori? Cei mici sunt obișnuiți (sau așa ar trebui) să fie alăptați la cerere, să poată sta în brațele mamei de câte ori au nevoie. Continuați la fel și în perioada sărbătorilor, dacă nu vreți să vă faceți copilul să sufere. Stresul pentru ei e oricum enorm din cauza schimbărilor, a agitației. Nu le refuzați afecțiunea, brațele, sânul.

Mătușa se oferă să țină copilul ca să faci ordine? Și între timp mai și spune că e prea mare ca să mai fie alăptat, că pe vremea ei i se dădea ceai (încearcă chiar să-i dea ceai)? Sau că nu e bine să-l învățați în brațe? Așa-i că ai o strângere în stomac? Așa-i că simți că cel mic te dorește și și tu ai același impuls, de a-l lua repede în brațe? Spune-i mătușii că ții tu copilul, și că ea te poate ajuta gătind, făcând ordine, sau orice altceva e chiar urgent. Nu merită să te obosești cu explicații legate de beneficiile atingerii și alăptării. Dar să fii acolo pentru copil e important și pentru copil, dar și pentru alăptare. Pentru copil pentru a-i fi alături și pentru a-l învăța că mereu el va fi mai important pentru tine decât pregătirile de sărbători și decât părerea unei rude băgăcioase. Pentru alăptare pentru că atunci când nu mai alăptezi la cerere deja există oricând riscul de deshidratare, de înfometare și chiar de înțărcare din cauza scăderii lactației. Însă până când scade lactația ca răspuns la nesupt, vă puteți confrunta și cu canale înfundate sau mastită și sigur nu v-ar plăcea să vă petreceți noaptea de Revelion cu pompa de muls.

Sunt copii care nu își cer drepturile în mod zgomotos. Deci e posibil să rateze o masă de lapte chiar dacă stau într-o cameră vecină. La primele semne de foame e posibil să fie amăgiți și amânați de persoana care îi supraveghează, intenționat sau mai probabil în necunoștință de cauză. Însă mai departe de atât mulți copii nu plâng de foame sau de ”foame de brațe”. Chiar dacă au aceste nevoi. La copii se instalează foarte repede hipoglicemia, iar un metabolism încetinit nu mai cere combustibil. În plus, dacă mama nu e în zonă, majoritatea bebelușilor mici nu plâng, se închid în ei într-o stare asemănătoare comei, par ca și cum ar dormi, pentru a-și conserva rezervele de energie până când mama îi va salva. Dacă nu o văd, ei consideră că mama a dispărut.

(Chiar zilele trecute am trăit împreună cu cel mic o experiență bizară. Seara s-a aprins un bec într-o parte a casei în care eram doar eu cu el. Am fugit după soț, dar piticul m-a simțit că m-am speriat și s-a agățat de mine ca o maimuță. Și-a lipit capul de pieptul meu și și-a strâns ochii. În câteva secunde dormea! El care de obicei trebuie ”adormit” și adoarme destul de greu. În ziua următoare s-a speriat de ceva din baie și a urlat fugind înspre mine. La pieptul meu a adormit pe loc, în momentul în care și-a pus capul pe piept și și-a închis ochii. Iar. Atunci mi-am amintit de starea aceasta de comă în care ei intră până când trece pericolul... Așa că dacă vă spune mătușa că uite ce ușor a adormit ea copilul, sau uite că doarme 3 ore, nu 40 de minute cum doarme atunci când îl adormi tu, să știi că nu e de bine...)

Deci dacă într-adevăr e o chestiune de viață și moarte și trebuie să lipsiți de lângă copil, asigurați-vă că periodic, o dată la 2-3 ore, îl hrăniți. Bebelușul nu emite mereu semnale de foame dacă mama nu e lângă el. Dacă vi se pare că ar vrea să sugă, dar e distras de agitația din jur, citiți mai jos la greva suptului.

În plus, Crăciunul înseamnă frig, dulciuri și întâlniri cu mai mulți oameni, toate acestea crescând riscul de îmbolnăviri. Noi mamele transmitem prin lapte anticorpi specifici bolilor din jurul nostru în două moduri:

  • când copilul atinge sânul, prin saliva lui se transmite mamei care sunt intrușii cu care a luat contact. Organismul mamei produce și transmite anticorpi. Deci copiii trebuie alăptați ori de câte ori cer. Direct la sân, nu hrăniți cu lapte muls. Înainte de o boală, înainte ca noi să vedem vreun semn, ei sunt mai lipicioși și sug mai mult. Nu vă enervați că nu puteți ține ritmul cu pregătirile de sărbători. Ascultați-vă copilul. Alăptarea în primele clipe de boală pot face diferența între o boală ușoară și una gravă.
  • când mama sărută copilul, primește și în acest mod informații despre virusurile din jurul bebelușului. Așadar mama trebuie să stea cât mai mult cu cel mic și
    să-l alăpteze.


Agitația, oboseala mamei, mirosurile noi, mâncarea nouă, zgomotele cauzează deseori greve de supt. Poți trece cu bine peste asta dacă vei încerca să-l hrănești în camera în care e obișnuit, în întuneric și liniște, legănat-plimbat. Mamele deseori cred că totul se întâmplă din cauza alimentelor noi, însă de cele mai multe ori de vină e agitația.

Multe mame sunt convinse de persoane ”binevoitoare” să își înțarce copiii înainte de sărbători:

  • ca să poată bea liniștite. Dincolo de penibilul situației, mă scuzați, consider că doar o mamă care nu știe care sunt beneficiile alăptării ar putea să le abandoneze pentru o noapte de beție când mai are atâtea ocazii în viitor. Însă vă spun că interzicerea alcoolului este doar încă un mod prin care alăptarea este făcută să pară o povară. Atâta timp cât nu vă afectează capacitatea de a fi mamă, toți doctorii experți în alăptare afirmă că alcoolul este permis în timpul alăptării.
  • ca să poată mânca orice. Din nou mi se pare un pic pueril, dar eu nu sunt pofticioasă, așa că nu pot să mă pun în pielea cuiva care nu și-ar mai hrăni copilul cu cel mai miraculos lichid de pe pământ pentru a putea mânca în două seri ceva. Însă și acesta este un mit, lansat chiar de companiile care vând lapte praf, menit să vă determine să priviți alăptarea ca pe ceva foarte dificil. Aceste companii creează chiar spoturi publicitare în care ne spun că dacă alăptăm nu avem voie să mâncăm diverse alimente, care reprezinta cam 50% din ceea ce mănâncă o femeie în România zilelor noastre. Printre altele, într-un spot se spunea că e interzis să mănânci carne de porc atunci când alăptezi. Dacă cineva îi crede, și nu își dă seama că ei spun asta doar ca să ajungi să le cumperi produsele, și nu pentru că le-ar păsa cumva de tine, atunci asta înseamnă că înainte de sărbătorile de iarnă multe femei din România vor înțărca. Nu e adevărat, puteți mânca orice.
  • ca să nu trebuiască să alăpteze de față cu musafirii. Părerea noastră despre alăptarea în public am mai scris-o aici. E dreptul copilului vostru, e normal. Dacă însă de Crăciun vă veți întâlni cu bădărani cu care nu aveți chef să vă luptați, există haine speciale, există alte camere, există soluții. Nu uitați, o să repet în toată această postare: copilul dumneavoastră e cel mai important. Dacă altfel nu se poate, mai bine nu vă întâlniți cu astfel de persoane necivilizate, și stați acasă în armonie și fericire, decât să vă înțărcați copilul brusc ca să le faceți pe plac.

    Dacă tot vorbim de Crăciun și de alăptare și de persoane care uneori aduc în discuție ”discreția” creștină, se potrivește o imagine cu Maria alăptând, nu? Alăptarea în Biserică e permisă. Icoana de mai jos este ortodoxă. Papa a îndemnat în mod explicit mamele să alăpteze în Biserici. Așa că, orice religie ați avea, ignorați-i cu grație pe cei răutăcioși în numele unei dogme inventate. 


  • ca să poată lipsi de acasă. În primul rând eu pledez pentru sărbători de vis alături de minunățiile noastre. Cele mai emoționante Revelioane ale mele au avut loc din 2009 încoace, când la miezul nopții rememorez anul ce a trecut, privind pe geam artificiile cu un pui drag mulat pe piept, mă gândesc la noul an ce începe, și îmi sărut tare tare copiii. Dacă sunt treji e simplu, ne bucurăm împreună, dar nici dacă dorm nu scapă, mereu i-am acoperit emoționată de pupici. Dacă sunteți mai petrecăreți, oricând se poate încropi o petrecere împreună cu alți părinți și cu copiii lor, dacă cei mici se cunosc de mai demult. Iar dacă oricum vă descriu eu magia Revelionului cu copiii, dumneavoastră vă doriți să petreceți fără ei când se schimbă anul, puteți oricând lăsa lapte muls, nu trebuie să înțărcați. Însă m-aș asigura că bebelușul de obicei nu se trezește supărat noaptea, ar fi păcat așa să își înceapă noul an, plângând după voi. Nu-mi pot imagina o petrecere care să merite suferința copilului. Și scriu așa pasional la acest punct pentru că în grupurile de mame alăptătoare din care fac parte, mamele își doresc toate să stea cu copiii, dar presiunea de a merge la petreceri vine din partea soților lor. Și recunosc că mereu am suferit să văd că o femeie își calcă pe instincte sau principii de teama soțului, oricare ar fi aceste principii. Așadar, ascultați-vă instinctele, dacă acestea vă spun că puteți merge liniștită, faceți-o din proprie inițiativă, nu din supunere oarbă.  


Pentru o mamă care deja are probleme cu cantitatea de lapte, adăugarea în meniu a unor plante medicinale care scad lactația poate să o scadă de tot. Așa că, dacă vă știți cu probleme, evitați salvia și menta în ingredientele fripturilor sau în ceaiuri.

Mi-a plăcut mult această imagine de la La Leche League of Southern Indiana, așa că am vrut s-o traduc pentru nevorbitorii de limbă engleză:




5. Să nu uitați să le acordați copiilor timp

Cumpărăturile, gătitul, curățenia, călătoriile, vizitele la rude, vizitele primite, pot fi foarte stresante oricum pentru ei, dar dacă voi nu mai sunteți ca de obicei lângă ei, atunci cu atât mai mult.


Repet, vrem să le oferim niște sărbători de vis. LOR. Și atunci de ce le oferim tot felul de cadouri pentru a ne ascunde sentimentul de vinovăție că nu ne-am petrecut destul timp cu ei? De ce nu vedem că ei ar prefera să le oferim altfel de cadouri: să le citim, să gătim împreună în joacă fără grabă și stres, să ne jucăm cu ei. Să le creăm amintiri. Peste câțiva ani vor ține minte muntele de cadouri? Sau faptul că părinții au fost în toată luna decembrie ca o furtună? Jucăriile nu le vor ține minte când vor fi mari, dar în mod cert își vor aminti cum ați făcut împreună turtă dulce, fără să vă enervați pe neîndemânarea lor, contează experiența prin care treceți împreună, nu rezultatul! Nu contează că bradul nu e ca în reviste, e important că e prima dată când îl ornează copilul vostru. Relaxați-vă și apreciați timpul petrecut împreună. Abandonați graba și dorința de perfecțiune.







6. Atenție la extenuarea copiilor.

Magazine.
Rutine schimbate.
Nervii și oboseala părinților (noi părinții avem voie la nervi să avem tantrumuri și să nu mai putem să ne controlăm emoțiile, însă cei mici ne supără dacă fac crize, tocmai ei care încă nu au dezvoltată acea parte din creier care ajută la regularizarea emoțiilor).
Obsesia cu curățenia, de parcă îi pasă cuiva cum arată hainele în dulapuri.
Agitația.
Emoțiile.
Lipsa timpului pentru ei, chiar mai mult decât în restul anului.
Lume multă.
Vizite și/sau musafiri.
Oameni care își dau cu părerea, de față cu ei, dacă îi consideră obraznici sau cuminți, rușinoși sau nerecunoscători, nepoliticoși sau mofturoși. Oameni care le spun să nu plângă, să nu sugă, oameni care le comandă să spună ”mulțumesc”.
Oameni care insistă să îi hrănească cu ceva ce nu au mâncat niciodată. Îi stresează indiferent că dacă ei ar vrea sau nu. Ne stresează și pe noi, părinții, veșnicii oameni care consideră că trebuie să-ți încalce orice decizie și să-i dea copilului multe dulciuri, sau o mâncare nouă pe care nu o vrea, sau chiar alcool, cafea, țigări, doar ca să se distreze de reacțiile lor (da, am întâlnit...).
Cântat colinde la comandă. Poate și poezii.
Dovezi de afecțiune nedorite și forțate de către rude necunoscute de ei.
Locuri noi. Călătorii cu mașina.
Dulciuri care agită.
Îmbrăcăminte incomodă.
Nopți în care îi lăsăm cu cineva străin sau îi luăm cu noi într-un loc prea zgomotos și de speriat.

E de mirare că cei mici trec printr-un coșmar în perioada sărbătorilor? Dacă într-adevăr lor vrem să le oferim amintiri plăcute ale unor experiențe de poveste, atunci trebuie să ne restabilim prioritățile.

Curățenia e suficientă cea pe care o faceți de obicei. Nu vă interesează părerea nimănui, copiii trebuie să fie fericiți, mai bine ieșiți la săniuș sau la bulgărit. Gătiți puțin, ca în orice altă zi. Cei care țin la voi vor veni în vizite cu un bol cu mâncare din partea lor sau oricum nu vor emite pretenții. Sărbătorile înseamnă timp petrecut în familie, nu în bucătărie la gătit sau mâncând până nu mai poți. Eu vă asigur că nu vă voi judeca nici dacă nu îmi oferiți mâncare (urăsc insistențele :D), și nici dacă serviți mâncarea în farfurii de hârtie ca să economisiți timpul în care spălați vasele.

Chiar trebuie atâtea cumpărături? Trimiteți-l doar pe soț dacă puteți. Nu vreți să vedeți ce efect au asupra copiilor aglomerația, gălăgia, muzica, luminițele, jucăriile afișate tentant peste tot... Dacă e obligatoriu să mergeți cu toții, alegeți o oră mai puțin aglomerată și purtați copilul, va fi mult mai liniștit.

Lăsați-i pe cei mai mari să se îmbrace cu ce vor ei. Și pe cei mici îmbrăcați-i comod, nu-i chinuiți pentru o poză haioasă.

Dacă aveți un bebeluș mic și sunt primele lui ieșiri din rutină, testați o zi în vizită în loc străin, înainte să programați o săptămână de concediu în vârf de munte. Altfel e posibil să vă petreceți concediul doar liniștind bebelușul și încercând să-l hrăniți pe întuneric, plimbat, în speranța că nu ar mai cere atmosfera din camera lui. Sunt copii cărora nu le pasă de nimic dacă sunt lângă mama (așa a fost copilul meu cel mare după vârsta de 1 an, stătea liniștit la sân plimbat prin orice mare oraș). Însă sunt și copii care sug doar în camera lor și pot face chiar și 24 de ore de nesupt în altă parte (așa a fost copilul meu mai mare înainte de 10 luni :D).

Păstrați obiceiurile de acasă și în deplasare. Nu mă refer doar la mâncare, deși și schimbările alimentare agită copilul, ci și la somn. Dacă acasă dormiți toți împreună, cu atât mai mult păstrați obiceiul și într-un loc străin pentru cel mic. Nu e momentul să vă fie jenă de alegerile voastre față de prieteni sau părinți. Dacă nu găsiți pat suficient de mare, se poate dormi excelent și pe o pătură pe jos.

Sper ca primele semne de oboseală și supărare ale copilului să fie un semnal de alarmă că ați uitat ce e important. Gândiți tot programul în așa fel încât să le fie ușor, iar dacă izbucnesc asigurați-i că le sunteți aproape, că îi înțelegeți și că îi iubiți chiar și când suferă. Pare logic dar de multe ori uităm și avem impresia că ei fac ”scandal” ca să ne supere pe noi, în loc să vedem că suferă și că ne transmit că au nevoie de atenția noastră pentru a fi iar bine. Ignorați-i pe cei din jur, încercați să vă analizați comportamentul și vedeți dacă nu cumva reacționați diferit când sunt rudele de față decât când sunteți doar cu copilul. La urma urmei copiii își vor aminti reacțiile noastre și ei vor beneficia sau vor avea de suferit din cauza modului în care tratăm situația. Reacționați ca și cum nu v-ar privi nimeni. Nu trebuie să demonstrați nimic nimănui. Iar dacă cineva vă critică modul în care îl creșteți sau îl ceartă pe copil, luați-i apărarea, trebuie să simtă că sunteți de partea lui. Dacă situația e delicată și nu vă permiteți, mai bine vă retrageți împreună cu cel mic, dar nu-l forțați să continue să suporte o atmosferă apăsătoare fără să faceți nimic.

Încheiem paragraful într-un ton vesel, vă invităm să vedeți cum puteți evita ca oamenii străini să vă atingă copilul.


7. Să nu uităm să ne relaxăm și noi

De ce să nu recunoaștem că și nouă ne-ar plăcea ca în acele puține zile în care suntem toată familia acasă să petrecem pur și simplu timp împreună? Fără extenuare înainte de sărbători și fără atâtea vizite și politețuri în timpul sărbătorilor? Preferăm cel mult alte familii prietene cu copii de aceeași vârstă. O mamă ce alăptează și care are la activ și nopți nedormite ar trebui să pună piciorul în prag și să fie sinceră cu cei dragi. Să le spună că anul acesta preferă ceva mai liniștit decât de obicei. Cel mai bun cadou pentru o mamă? Tatăl să se ocupe de copii cu joc și veselie cât timp ea face o baie.


8. Ca de obicei, babywearing-ul salvează situația

Pentru a reuși să alăptați ca până acum,
deci și pentru a evita mastite și canale înfundate,
pentru a reuși să faceți totuși la nivel minim cumpărături, curățenie, mâncare (dacă nu se poate din anumite motive să abandonați aceste tradiții măcar anul acesta),
pentru a reuși să le oferiți celor mici aceeași apropiere și același adăpost în fața stresului,
pentru a evita supra-stimularea lor,
pentru a-i apăra de microbi/virusuri/germeni,

puteți apela ca de obicei la sistemele ergonomice de purtare!

Știu de la copilul meu mai mare că după ce a trecut de greva suptului, la 10 luni, a fost fericit oriunde, nu conta că la ora lui de somn noi ne plimbăm prin orașe străine, nu conta că a sărit o masă (sânul era aproape ca să compenseze),  nu conta zgomotul, aglomerația, oamenii străini cu care interacționam. Dacă era cu noi, el era fericit oriunde, puiul meu drag.

Am urmărit cu entuziasm Jurnalele Slingului, un proiect Sakura Bloom. Însă un blog mi-a atras atenția în mod deosebit. Împărtășesc cu voi două poze,

una în care puteți vedea cum se poate găti cu doi bebeluși la piept:

(sursă poză, unde găsiți și alte imagini din această familie mare minunată)


și una chiar de sărbători, iar vă îndemn să intrați pe blog să vedeți și alte poze superbe de Crăciun:




9. Cadourile - rărește-le anii aceștia. 

Era să uit acest punct tocmai pentru că din 2009, de când m-a prins Crăciunul neumblată prin magazine de 2 luni de când născusem, am instaurat în familia noastră extinsă regula: ”Doar copiii primesc cadouri”. Ce ușurare pe toată lumea! Veți spune ”dar nu generozitatea e exact spiritul Crăciunului?”. Înseamnă că eu trăiesc sentimente de sărbători tot anul, pentru că prefer să iau cadouri doar dacă văd ceva ce mă duce cu gândul la o persoană dragă. Fără obligații și stres în concedii sau de sărbători sau chiar de aniversări! Avem în familie cele mai relaxante aniversări și sărbători de când am instaurat această regulă. În plus, generozitatea de sărbători eu o văd mai de dorit îndreptată înspre oamenii nevoiași, nu cumpărând bunicului încă un portofel care să ajungă uitat și nefolosit într-un dulap. Când vor mai crește copiii poate vom reveni la emoțiile căutării unui cadou, dacă își vor dori ei neapărat.

Însă, revenind la copii, ei nu se pot concentra pe mai multe jucării deodată și veți avea parte de crize de supra-stimulare dacă vor primi multe jucării, zgomotoase, cu lumini și alte caracteristici. Mai bine o jucărie simplă, din partea tuturor membrilor familiei. Și experiențe care vor genera amintiri. Împreună. Cântece, jocuri de grup, joacă în natură,...

În plus, dacă vreți să evitați să ajungeți depozit de jucării, selectați împreună cu cel mic jucăriile cu care nu se mai joacă și donați-le. Dacă cel mic opune rezistență, mai încercați anul viitor, nu îl păcăliți să decideți pe ascuns ce faceți cu jucăriile lui.



10. Dacă trebuie să nașteți, atenție la ”Crăciunita” acută.

”Crăciunita” este o boală care afectează femeile gravide apropiate de termen, doar în preajma sărbătorilor. Se mai numește și ”nimeni-nu-vrea-să-lucreze-de-sărbători-așa-că-îi-speriem-că-au-copil-mare-sau-că-nu-se-mai-dezvoltă”.

Simptomele sunt:
- problemele apar cu vreo 2 săptămâni înaintea sărbătorilor,
- doctorul pare îngrijorat dar nu spune nimic concret, totul e vag,
- se efectuează mai multe teste și ecografii,
- se bat apropouri sau se spune direct că de sărbători doctorul nu va fi de găsit,
- se induce ideea că dorința mamei de a aștepta finalul sarcinii este o decizie egoistă care îi face rău copilului.

Din păcate o naștere provocată sau o cezariană programată, nefăcută la cald, de cele mai multe ori determină nașterea unui bebeluș prematur. Nu contează că ar mai fi stat doar o săptămână în uter, în momentul declanșării nașterii nu își terminase evoluția. Când plămânii își încheie dezvoltarea determină secreția unor hormoni care declanșează travaliul. Doar atunci e pregătit bebelușul de naștere.

În plus oxitocina cu care se declanșează nașterea are consecințe negative asupra bebelușului, asupra lactației mamei și asupra legăturii dintre ei.

Dacă doctorul vă amenință că nu va fi în spital de Crăciun, și deci trebuie să nașteți mai devreme, ignorați-l. E evident că nu e un profesionist bun, deci măcar e bine că ați aflat asta înainte de naștere. Puteți naște oricând cu medicul de gardă, cu moașa, sau puteți căuta pe ultima sută de metri un alt medic. Cum am spus mai sus, e evident că acel medic nu e un doctor pe mâinile căruia să vă lăsați, pentru că oricând ar lua alegeri nocive pentru dumneavoastră doar din comoditate personală.



Alte articole utile pe temă, unele care m-au inspirat, altele găsite mai târziu:
http://nativemothering.com/2012/11/avoiding-holiday-weaning/
http://guggiedaly.blogspot.ro/2012/12/holidayitis-of-pregnancy.html
http://peacefulparentsconfidentkids.com/2014/12/respecting-children-at-christmas/
http://vitafamiliae.com/to-the-mamas-of-littles-during-the-holidays/