Această mamă nu este nemiloasă!
Totuși, purtarea bebelușului cu fața în afară nu este ideală.
Recent Catherine Fowler din
Australia a spus despre părinții care își poartă copiii cu fața în afară că ar
fi ”nemiloși și egoiști”. De fapt, ca să cităm corect, a spus că aceștia sunt “cruzi din neatenție”. Eu nu
sunt aici ca să vă judec, doamnelor și domnilor; o plimbare prin cartier cu
bebelușul în poziția cu fața în afară probabil că nu va distruge dezvoltarea
sau sănătatea copilului dumneavoastră. Cred că niciun părinte care își ține
bebelușul în brațe nu e nemilos. Dar când începi să cântărești dacă bebelușul
ar trebui să schimbe perspectiva și să stea cu fața la lume sau nu, aici sunt
câteva motive pe care le puteți lua în considerare și datorită cărora ar trebui ca bebelușul să nu stea cu
fața în afară.
Purtarea bebelușului cu fața în
exterior...
1. Nu sprijină picioarele
bebelușului
Picioarele bebelușului dumneavoastră
ar trebui să fie ridicate cel puțin până la nivelul șoldului, sau chiar mai
sus. Acest lucru este posibil doar dacă materialul port-bebe-ului acoperă
coapsa copilului până în spatele genunchiului, sau dacă mijlocul de purtare
are suporturi pentru picioare. Atunci când bebelușul dumneavoastră stă cu fața în afară cu picioarele nesprijinite, nu e numai problema picioarelor ce atârnă, dar în
această poziție și coloana lui vertebrală, și șoldurile, sunt nesprijinite și
pur și simplu bebelușul nu are unde să stea.
Priviți acest studiu medical făcut
de Institutul Internațional al Displaziei de Șold, biomecanica bebelușului în tipuri diferite de mijloace de purtare. Un port-bebe care
sprijină picioarele încurajează o dezvoltare corespunzătoare a șoldurilor.
Marsupiile în care se poate purta bebelușul cu fața în afară nu sprijină
șoldurile micuțe. Bebelușii diagnosticați deja cu displazie de șold ar trebui
să evite total marsupiile în care bebelușul poate fi purtat și cu fața în afară.
Alegerea unui mijloc de purtare
ergonomic care sprijină picioarele este foarte importantă pentru dezvoltarea
sănătoasă a șoldurilor.
2. Face să fie greu și pentru
persoana care poartă copilul, și nu e sănătos nici pentru spatele acesteia.
Este mult mai greu sa porți ceva
care se curbează în exteriorul corpului tău decât ceva care îți îmbrățișează
corpul. Purtătorul are astfel o încărcătură stânjenitoare și ajunge să își
arcuiască spatele pentru a compensa. Corpurile bebelușilor sunt adaptate în mod natural să fie purtate cu fața la părinte. Dacă vei purta o greutate
cu un spate arcuit vei avea parte de dureri în partea de jos a coloanei vertebrale.
3. Poziționează copilul într-o poziție arcuită, care pune multă presiune pe coloana vertebrală.
Fără sprijin pentru picioare și cu
fața în afară acest copil nu are o poziție stabilă și e forțat să adopte o
poziție arcuită pentru a compensa (după cum arată și linia roșie).
Întinderea spatelui (ca atunci când
ne arcuim la trezirea din somn) nu este dăunătoare sau ”rea” de una singură.
Problema apare atunci când comprimi un spate arcuit sub o greutate.
Poziționarea bebelușului într-un marsupiu în care bebelușii pot fi purtați și
cu fața în afară întinde curba rotunjită convex natural a spatelui (vezi dezvoltarea coloanei vertebrale a bebelușului în mijloace de purtare la verticală) într-o
poziție arcuită. Fără să aibă de ce să se prindă, cu mușchii abdominali slabi,
cu umerii trași înapoi, pelvisul bebelușului se înclină înspre spate și este
forțat nu numai să poarte greutatea întregului său corp, dar și să absoarbă
forța fiecărui pas pe care îl face persoana care îl poartă – toate pe coloana lui
vertebrală mică și compromisă.
4. Pune presiune pe zona
inghinală și apasă dureros pe interiorul coapselor bebelușului.
Acest bebeluș se întinde pe tatăl
lui pentru a avea puțin sprijin. Deși acest fapt îl stabilizează, nu este ideal
să îți petreci ziua transportat în această poziție.
Presiunea nu e distractivă. Să fii,
ca bebeluș, suspendat de părțile cele mai sensibile nu este ideal, mai ales
pentru băieței.
5. Poate suprastimula bebelușul.
Bebelușii pot sta cu fața la părinți
și totuși să experimenteze lumea înconjurătoare, luând-o în ritmul propriu.
Este foarte ușor pentru un bebeluș să fie copleșit de ceea ce este în jurul
lor.
6. Nu sprijină capul sau
gâtul.
Asfixierea pozițională este posibilă
atunci când bebelușii nu au controlul gâtului și bărbia le cade în piept.
Bebelușii nu trebuie poziționați niciodată într-o poziție care le poate compromite căile respiratorii. Comisia pentru Protecția
Consumatorului din Statele Unite a emis recent o lege prin care producătorii de
marsupii în care bebelușii pot sta cu fața în afară sunt obligați să scrie pe
etichete că bebelușii pot sta cu fața în afară doar când dețin control adecvat
al capului/gâtului. Însă legea ar trebui extinsă și la toți bebelușii care dorm,
pentru că aceștia nu pot deține controlul gâtului sau capului în timpul
somnului.
7. Face mai dificilă
termoreglarea
Poziția îndoită pe care bebelușul o preia când e pe pieptul mamei este mai
eficientă la conservarea căldurii decât atunci când pieptul e expus. Citiți și
despre beneficiile îngrijirii stil cangur și ale termoreglării. De asemenea bebelușul are mai
multe celule grase (care izolează termic) pe spate decât în față.
8. Îngreunează răspunsul la
semnalele bebelușului
Dacă nu există contact vizual este
mai greu să comunici cu bebelușul, să-i verifici căile respiratorii, să vezi
dacă regurgitează, să observi când caută sânul, să practici EC
și să le cunoști nevoile. Există și un studiu
simplu care arată că și cărucioarele în care copiii stau cu fața la drum interferează cu abilitatea părintelui
de a interacționa cu bebelușul și de a-i răspunde la nevoi.
Această mamă îi ține bebelușului
picioarele încercând să le sprijine în lipsa unui șezut. El este sprijinit de
două bucăți de material doar în zona inghinală. Dacă nu ar fi materialul din
dreptul umerilor el ar cădea în față. Nu e, deci, un sprijin corespunzător.
9. Dereglează centrul de
greutate al copilului
Cel mai des persoana care poartă
bebelușul astfel își va ține intuitiv în sus degetele arătătoare pentru ca
bebelușul să se prindă de ele și să-și recapete echilibrul, sau va încerca să-i
sprijine bebelușului picioarele ridicându-i-le. Fără șezut și fără ceva în fața
lui de care să se prindă, este greu pentru bebeluș să nu își arcuiască spatele
sub greutatea corpului propriu.
Să îți porți bebelușul cu fața în
afară nu e cea mai bună opțiune. Nu este ”nemiloasă”, dar nu este nici ideală.
Să-ți îmbrățișezi bebelușul, sau ei să te îmbrățișeze (ca atunci când îl porți
în cârcă) este ceea ce bebelușul tău e adaptat să facă și e modul natural de a
merge.
