În luna februarie Milovia a lansat două imprimeuri noi.
Noisy Animals va înlocui Happy Animals (deci dacă Happy Animals e modelul vostru preferat, să știți că mai există un număr foarte limitat de produse imprimate astfel). De ce Noisy? Pentru că pe imprimeu apar și sunetele scoase de fiecare animal.
Am adus câteva modele noi de wrapuri și slinguri cu lână Merino. Noutatea vine și din dimensiuni, am adus și slinguri și wrapuri mai mari, dat fiind faptul că uneori iarna le folosim peste haine. Dar și două culori noi foarte frumoase:
Wrapurile le puteți vedea aici, iar slingurile aici. Vă reamintim că lâna Merino nu înseamnă nici ceva aspru, nici iritant, nici excesiv de călduros. De fapt Merino este singurul tip de lână permis în dermatite și reglează atât de bine căldura și umiditatea încât sunt la nivel optim pentru pielea noastră și a micuțului. Lenjeria intimă sau protecțiile de scutece din lână Merino se pot folosi inclusiv vara din cauza acestei reglări optime, fără să supra-încălzească.
”Alăptarea îi oferă nou-născutului o mulțime de molecule evoluate să-i dezvolte în mod optim acestuia țesuturile și organele. Laptele matern conține numeroase molecule bio-active care modulează sistemul imunitar, dar și molecule cu activități directe și indirecte antimicrobiene, care luptă împotriva răspândirii micro-organismelor potențial patogene. Combinația factorilor imunomodulatori și antimicrobieni ajută copilul să evite dezvoltarea bolilor inflamatorii și a îmbolnăvirilor copilăriei. În consecință, hrănirea bebelușului cu formule de lapte praf și cu alți înlocuitori este în mod clar corelată cu o frecvență crescută a bolilor inflamatorii cum ar fi alergiile, colita, diabetul juvenil și cancerul pediatric, dar și cu o frecvență ridicată de infecții. Deși unele mecanisme și molecule implicate în protecția oferită de laptele matern au fost bine studiate, tabloul complet al biologiei foarte complexe a protecției antimicrobiene a laptelui matern nu este încă foarte clară.
Într-un studiu publicat în acest număr al revistei Jornal de Pediatria (1), un grup de cercetători de la Instituto Venezolano de Investigaciones Científicas (IVIC), din Caracas, Venezuela, grup condus de Dr. Luz Thomas, prezintă dovezi pentru rolul potențial al peptidei beta-defensin-2 (hBD-2) din laptele matern în protecția antimicrobiană împotriva infecțiilor enterice și de asemenea a altor potențiale infecții. Autorii au măsurat concentrația de hBD-2 în 100 de mostre de lapte uman, 61 fiind mostre de colostru, iar restul de lapte matur. În mod similar cu rezultatele dintr-un studiu anterior (2), mostrele de colostru conțineau în mod semnificativ concentrații mai mari de hBD-2 decât mostrele de lapte matur; totuși, concentrațiile observate aici au fost mult mai mari decât au fost descrise până acum, sugerând o posibilă contribuție a defensinelor derivate din lapte la apărarea antimicrobiană a laptelui in vivo. Autorii au produs apoi hBD-2 recombinată și au testat-o din nou împotriva unei game largi de organisme cu potențial patogen enteric, inclusiv a tulpinilor de Salmonella spp. și Escherichia coli, dar și împotriva tulpinilor de Serratia marcescens, Pseudomonas aeruginosa și Acinetobacter baumanii, și au observat o sensibilitate a acestor organisme la hBD-2; concentrația găsită în laptele uman e posibil să aibă efect asupra acestor organisme in vivo. Rezultatele reprezintă prima expunere a nivelurilor de defensină din laptele femeilor din America Latină și sugerează un rol al hBD-2 în apărarea împotriva infecțiilor enterice la bebeluși. Această informație sperăm că va determina studii viitoare asupra peptidelor antimicrobiene din lapte (AMPs), ajutându-ne să înțelegem rolul acestor peptide și în modelarea imună, și în activitatea antimicrobiană.
Pentru a privi această muncă în perspectivă, există date epidemiologice puternice care sugerează o asociere nocivă la bebeluși între hrănirea cu formule de lapte praf și infecții (3), (4), (5). Când comparăm bebelușii hrăniți cu lapte praf cu cei alăptați, aceștia din urmă prezintă incidențe scăzute de infecții gastrointestinale, respiratorii, de tract urinar, și altele, precum și o mai scăzută mortalitate infantilă (6). Principalele molecule asociate cu această protecție sunt factorii antimicrobieni din laptele uman, care fie acționează indirect blocând aderarea bacteriilor la suprafețele mucoase și neutralizând bacteriile (acestea fiind oligozaharidele, glicoconjugații și imunoglobulinele), fie acționează direct omorând microbii (acestea fiind lactoferina, lisozima, peroxidazele, acizii grași și alte molecule) (7). Protecția este mai departe ameliorată prin oferirea factorilor care modulează sistemul imunitar (5), (8), (9), cum ar fi citochinele și factorii de creștere. În plus, studii recente au demonstrat că laptele uman conține propriul său microbiom, care, atunci când e oferit bebelușului, ajută la stabilirea unei microflore sănătoase în intestinul bebelușului și în alte țesuturi, care de asemenea ajută la dezvoltarea optimă a sistemului imunitar al bebelușului și la protecția împotriva dezvoltării bacteriilor patogene (10), (11).
Rolul laptelui ca sursă de AMPs și rolul acestor peptide din lapte în protecția împotriva infecțiilor nu au fost investigate în profunzime. Studii inițiale care au investigat existența defensinelor în epiteliul mamar au găsit hBD-1, dar nu s-a observat prezența hBD-2 (12). De fapt, principala beta-defensină produsă în lapte pare a fi hBD-1 (2), (13). Totuși, Armogida et al. au identificat exprimarea genei hbd-2 în 15% din celulele epiteliale mamare pe care le-au investigat (14) și Wang et al. au fost recent primul grup care a demonstrat secreția de hBD-2 în lapte (2).
AMPs sunt molecule multifuncționale de apărare (15). Pe lângă activitatea lor anti-microbiană, acestea de asemenea modelează sistemul imunitar activând celulele imune împotriva organismelor patogene. Importanța lor în apărarea împotriva infecțiilor straturilor mucoase, cum ar fi pielea, tractul respirator și intestinul, a fost demonstrată clar folosind modele animale, unde genele defensinelor și catelicidinelor șoarecilor au fost înlăturate sau li s-a redus exprimarea. Asemenea studii au demonstrat importanța acestor peptide împotriva diverselor infecții, inclusiv ale celor cauzate de E. coli O157:H7, Streptococcus pyogenes și Streptococcus pneumoniae (16), (17), (18), iar defensinele și moleculele asemănătoare lor sunt renumite că au o contribuție la curățarea intestinului și plămânilor de bacterii (19). Pentru a concluziona, informațiile oferite de Baricelli et al.(1) în numărul curent al acestei reviste ar trebui să stimuleze studii viitoare în acest câmp din mai multe motive. În primul rând, studiile ulterioare ne vor ajuta să înțelegem mai bine biologia complexă a laptelui uman și a rolului său antimicrobian în intestin și în alte țesuturi mucoase; în al doilea rând, studierea peptidelor antimicrobiene din lapte, inclusiv a defensinelor, devine din ce în ce mai interesantă ca descoperire de potențiale antibiotice în era rezistenței la antibiotice (20).
Bibliografie:
1. Baricelli J, Rocafull MA, Vázquez D, Bastidas B, Báez-Ramirez E, Thomas LE. β-defensin-2
in breast milk displays a broad antimicrobial activity against
pathogenic bacteria. J Pediatr (Rio J). 2015; 91:36-43.
2. Wang XF, Cao RM, Li J, Wu J, Wu SM, Chen TX. Identification
of sociodemographic and clinical factors associated with the levels of
human β-defensin-1 and human β-defensin-2 in the human milk of Han
Chinese. Br J Nutr. 2014; 111:867-74. Medline
3. Beaudry M, Dufour R, Marcoux S. Relation between infant feeding and infections during the first six months of life. J Pediatr. 1995; 126:191-7. Medline
4. Dewey KG, Heinig MJ, Nommsen-Rivers LA. Differences in morbidity between breast-fed and formula-fed infants. J Pediatr. 1995; 126:696-702. Medline
5. Hanson LA, Korotkova M. The role of breastfeeding in prevention of neonatal infection. Semin Neonatol. 2002; 7:275-81. Medline
6. Victora CG, Smith PG, Vaughan JP, Nobre LC, Lombardi C, Teixeira AM, et al. Evidence for protection by breast-feeding against infant deaths from infectious diseases in Brazil. Lancet. 1987; 2:319-22. Medline
7. Lönnerdal B. Bioactive proteins in breast milk. J Paediatr Child Health. 2013; 49:1-7. Medline
8. Newburg DS, Walker WA. Protection of the neonate by the innate immune system of developing gut and of human milk. Pediatr Res. 2007; 61:2-8. Medline
9. Kelly D, Coutts AG. Early nutrition and the development of immune function in the neonate. Proc Nutr Soc. 2000; 59:177-85. Medline
10. Civardi E, Garofoli F, Tzialla C, Paolillo P, Bollani L, Stronati M. Microorganisms in human milk: lights and shadows. J Matern Fetal Neonatal Med. 2013; 26:30-4. Medline
11. Hunt KM, Foster JA, Forney LJ, Schütte UM, Beck DL, Abdo Z, et al. Characterization of the diversity and temporal stability of bacterial communities in human milk. PLoS One. 2011; 6:e21313. Medline
12. Tunzi CR, Harper PA, Bar-Oz B, Valore EV, Semple JL, Watson-MacDonell J, et al. Beta-defensin expression in human mammary gland epithelia. Pediatr Res. 2000; 48:30-5. Medline
13. Jia HP, Starner T, Ackermann M, Kirby P, Tack BF, McCray PB. Abundant human beta-defensin-1 expression in milk and mammary gland epithelium. J Pediatr. 2001; 138:109-12. Medline
14. Armogida SA, Yannaras NM, Melton AL, Srivastava MD. Identification and quantification of innate immune system mediators inhuman breast milk. Allergy Asthma Proc. 2004; 25:297-304. Medline
15. Metz-Boutigue MH, Shooshtarizadeh P, Prevost G, Haikel Y, Chich JF. Antimicrobial
peptides present in mammalian skin and gut are multifunctional defence
molecules. Curr Pharm Des. 2010; 16:1024-39. Medline
16. Chromek M, Arvidsson I, Karpman D. The antimicrobial peptide cathelicidin protects mice from Escherichia coli O157:H7-mediated disease. PLoS One. 2012; 7:e46476. Medline
17. Nizet V, Ohtake T, Lauth X, Trowbridge J, Rudisill J, Dorschner RA, et al. Innate antimicrobial peptide protects the skin from invasive bacterial infection. Nature. 2001; 414:454-7. Medline
18. Merres J, Höss J, Albrecht LJ, Kress E, Soehnlein O, Jansen S, et al. Role
of the cathelicidin-related antimicrobial peptide in inflammation and
mortality in a mouse model of bacterial meningitis. J Innate Immun.
2014; 6:205-18. Medline
19. Moser C, Weiner DJ, Lysenko E, Bals R, Weiser JN, Wilson JM. beta-defensin 1 contributes to pulmonary innate immunity in mice. Infect Immun. 2002; 70:3068-72. Medline
20. Steckbeck JD, Deslouches B, Montelaro RC. Antimicrobial peptides: new drugs for bad bugs?. Expert Opin Biol Ther. 2014; 14:11-4. Medline
Hengameh Kasrae și colegii săi de la Universitatea de Științe Medicale Arak din Iran au examinat eficiența pe termen scurt a aplicării topice de lapte uman comparativ cu unguentele cu 1% hidrocortizon la bebelușii cu dermatită atopică moderată diagnosticată într-o clinică pediatrică. Ei i-au împărțit pe bebeluși la întâmplare în două grupuri diferite, unii primind topic lapte matern, iar ceilalți unguent cu hidrocortizon. Cercetătorii au descoperit că în ziua 0, 7, 14 și 21 nu au existat diferențe semnificative între grupuri, ambele aplicări au avut aceeași eficiență.
Cercetătorii recomandă astfel pentru vindecarea dermatitei atopice laptele matern, datorită efectelor sale vindecătoare și datorită disponibilității. Aș putea adăuga că cel mai important motiv de a folosi lapte matern în locul unguentului cu hidrocortizon este faptul că primul nu are efecte negative, pe când cel din urmă...
Hidrocortizonul este un medicament puternic care doar elimină temporar simptomele, fără să rezolve cauza. Până când poți face asta? Cât de des? De ce să alegi ceva periculos când ai o alternativă sănătoasă? Hidrocortizonul subțiază pielea și o face mai sensibilă. Însă cel mai grav este că încetinește și chiar oprește funcționarea glandelor suprarenale. Și nu am vrea asta. E adevărat că pentru a vindeca dermatita atopică e posibil să trebuiască să schimbați ceva și în alimentație, însă e o mare ușurare să aflăm că pentru tratarea rapidă a simptomelor deranjante se poate renunța la crema cu hidrocortizon în favoarea unui tratament fără efecte adverse.
Personal recunosc că nu înțelegeam când auzeam că femeile care mulg laptele în exces îl aruncă. Când am trecut prin perioade în care cel mic nu voia să sugă, sau când a trebuit să mă mulg în perioada de furie a laptelui de la prima naștere (când poate nu eram atât de informată încât să știu cum să evit această afecțiune), am folosit laptele muls în apa de baie a copiilor.
Aveți probleme cu dermatita atopică și nu alăptați? Nu scrie nicăieri în studiu că e vorba de laptele mamei bebelușului, deci puteți cere laptele oricărei mame pe care o cunoașteți.
Norma biologică este ca bebelușii umani să crească în brațe. Dacă treci
peste așteptările moderne gen "bebelușul trebuie să stea în
cărucior/pătuț", și dacă "îmbrățișezi" această normă și conștientizezi
că e cel mai bine pentru copil, totul ți se va părea ușor și vei vedea
că nu ți-e mai greu cu el mereu în brațe, ci ți-e mai ușor să faci orice
cu copilul tău mereu liniștit la piept.
Dacă natura ar fi făcut creșterea copiilor în mod natural dificilă, nu ne-am mai fi înmulțit. Așa că să știți că părinții pe care îi vedeți cu copii la piept nu se sacrifică pentru copil cu puteri supra-omenești, ci au avut norocul să-și dea seama la timp că alegând ce e mai bine pentru copil, și lor ca părinți le e mai ușor. E mai ușor să te plimbi peste tot, să rezolvi orice probleme, să gătești, ... cu un bebeluș mulțumit la piept decât încercând mereu să-l lămurești să stea în cărucior sau în pătuț, stresându-te că plânge. Doar puțin efort e necesar: acela al informării. Să te informezi care sunt beneficiile purtării bebelușului și să știi că ”sfaturile” de a lăsa copilul să plângă, altfel devine răsfățat, sunt mincinoase și periculoase pentru copil.
Punerea nou-născuților pe pieptul mamei imediat după naștere îi ajută să își mențină temperatura corpului și să inițieze alăptarea. Inițierea alăptării în prima oră după naștere și alăptarea exclusivă în primele 6 luni îi protejează pe bebeluși împotriva îmbolnăvirilor.
Haideți, domnilor și doamnelor doctori, să nu mai fie acestea doar sloganuri, să nu mai trebuiască să ne luptăm în maternități pentru drepturile copiilor noștri de a primi cea mai bună îngrijire.
Așa că nu era de mirare că extrema opusă cauzează mari lipsuri. Probabil veți spune că nu vă interesează, nu aveți ce învăța din asta pentru că nu vă neglijați bebelușul. Între negru - neglijare extremă, orfelinat - și alb - oferirea mediului ideal de creștere, piele pe piele pe pieptul mamei în primele 9 luni - probabil totuși preferați să vă alegeți un gri mai deschis. De aceea e important să știți ce efecte are ”negrul” asupra copiilor, pentru a nu-i permite deloc apariții în viața bebelușului vostru. Probabil dacă ar fi informați de aceste efecte, mulți părinți nu ar mai practica antrenamente de somn, acestea fiind o neglijare a bebelușului în timpul nopții la urma urmei.
Despre ce studiu e vorba?
Studiul a apărut în ianuarie 2015 în revista JAMA Pediatrics și susține că acelor copii care au fost neglijați în copilărie pur și simplu le lipsesc porțiuni din creier, comparativ cu copiii crescuți în medii mai iubitoare. Afecțiunile pot fi reversibile dacă se intervine cu iubire până pe la 24 de luni, însă nu se știe exact când e prea târziu ca să se mai repare ceva.
Ce mi-a atras atenția este faptul că studiul a fost efectuat pe copii instituționalizați din România. The Bucharest Early Intervention Project este un studiu condus de un expert în neurologie de la Facultatea de Medicină a Universității Harvard și este cunoscut drept cel mai bun studiu, cel mai riguros controlat, dar și cel mai controversat, asupra copiilor instituționalizați. BEIP a intervenit în anul 2000 pentru a oferi unor copii aleși la întâmplare familii care să-i primească în plasament și care să le ofere îngrijire de calitate. Partea controversată este că în paralel a continuat să-i studieze și pe cei rămași în instituții. Cercetătorii i-au verificat pe copii regulat, iar acum se pregătesc să-i reviziteze în al 15-lea an de viață. În acest timp au publicat dovezi clare care arată că cei care au rămas instituționalizați după vârsta de 24 de luni au întârzieri majore în dezvoltarea cognitivă, pe lângă multe alte probleme. Dacă mutarea într-o familie în plasament a avut loc înainte de 24 de luni, copiii au fost capabili să recupereze în multe feluri.
La vârstele de 2 și 8 ani copiii au fost testați cu aparate de imagistică de rezonanță magnetică. Cei care și-au petrecut copilăria în orfelinate aveau semnificativ mai puțină materie albă în cel puțin patru zone din creier. În mod particular cele mai afectate zone au fost regiunile responsabile cu emoțiile, dar și cele asociate cu menținerea atenției, cu funcțiile executive și cu procesările senzoriale. Impactul neglijării asupra comportamentului copiilor variază de la învățare întârziată a limbajului, la rezolvări dificile ale problemelor de zi cu zi și la comportament social disfuncțional.
Cauzele acestor diferențe majore nu au fost abuzul fizic, în nicio formă. Copiii nu au fost deloc răniți. Cauza principală amintită de cercetători a fost absența atenției, a empatiei, a căldurii. Pe scurt, cauza a fost neglijarea, ignorarea. “Neglijarea” este definită ca lipsa de atenție a îngrijitorului la nevoile fizice, sociale și emoționale ale copilului. După cum am spus mai sus la alegerea gri-ului mai deschis, tot neglijare e și când ignorăm cu intenție nevoile copilului pe timpul nopții.
Cum se formează creierul bebelușului?
Creierul unui bebeluș începe să creeze conexiuni între celulele neuronale în primul an de viață. Când un bebeluș folosește în mod repetat aceste conexiuni, numite sinapse, acestea fac circuitul mai puternic. Conform cercetătoarei în neurologie Judy Cameron de la University of Pittsburgh, dacă un copil nu folosește aceste circuite în mod repetat, conexiunile se reduc și dispar.
Studiile arată că există anumite ferestre de timp specifice diferitelor regiuni din creier, în care acestea se dezvoltă sau dispar: pentru vedere, stimularea vizuala este cruciala de la naștere la cinci ani; pentru rezolvarea situațiilor dificile, stimularea cognitivă este importantă până la 12 ani; pentru comportamentul social, Bucharest Early Intervention Project a descoperit că un mediu empatic este în mod special important de la naștere până la doi ani. BEIP a observat că dacă erau plasați în familii iubitoare înainte de doi ani, copiii formau atașamente sănătoase și se dezvoltau bine din punct de vedere social.
Din punctul de vedere al neurobiologului Megan Gunnar, conectarea creierului bebelușului pentru interacțiuni sociale apropiate este crucială pentru reușita în societate. La University of Minnesota, Gunnar studiază importanța biologică a relațiilor. “Am evoluat în așa fel încât creierul nostru se dezvoltă doar în contextul relațiilor” spune Gunnar, explicând că e scris în biologia noastră să așteptăm când suntem bebeluși să primim interacțiuni atente și iubitoare de la cel care ne îngrijește. Când un bebeluș îi cere ceva adultului, creierul lui organizează răspunsul adultului ca un semnal, care se imprimă în creier, pur și simplu construiește căi neuronale. Pe măsură ce copilul crește, aceste modele, dacă sunt create cu răspunsuri atente și iubitoare, îi permit creierului să se descurce mai bine în orice situație stresantă din viață.
Cum măsoară oamenii de știință neglijarea?
Phil Fisher spune că cea mai importantă dovadă pentru impactul neglijării asupra creierului apare din măsurarea semnalelor electrice din creier și a producției de cortizol.
Când Nathan Fox a măsurat semnalele creierului fiecărui copil din proiectul bucureștean, a trebuit să amplifice semnalele transmise pentru a le putea măsura clar. “E ca și cum întrerupătorul cu temporizator al creierului lor ar fi fost dat mai încet și energia ce ieșea din creier era incredibil de mică” a spus Fox despre copiii instituționalizați. Un studiu din 2012 condus de Margaret Sheridan de la Boston Children’s Hospital a descoperit că aceasta se întâmplă pentru că creierul unui copil neglijat nu produce suficientă materie albă sau mielină. Materia albă acoperă și conectează neuronii și axonii lor. Această substanță grăbește semnalele electrice dintre neuroni, făcând comunicarea din creier mai puternică. Dar cercetările arată că neglijarea are impact și asupra nivelului de cortizol din organism și asupra posibilității fiecăruia de reglare a cortizolului, de reacție la stres.
Alte articole pe temă, în afara linkurilor de mai sus:
Un studiu din noiembrie 2014 a demonstrat că prezența mamei alungă durerile și schimbă activitățile genelor în creierul bebelușului. Îngrijirea ei iubitoare și atentă poate alina durerea bebelușilor și are impact în dezvoltarea timpurie a creierului influențând activitatea genelor din părțile creierului implicate în emoții.
Studiul a fost publicat de către NYU Langone Medical Center / New York University School of Medicine - Nathan S. Kline Institute for Psychiatric Research și a fost prezentat la Conferința Anuală a Societății de Neuroștiințe din Washington tot în noiembrie 2014. Cercetarea s-a efectuat analizând cu atenție care gene erau active în creierul puilor de cobai atunci când mamele lor erau prezente sau nu. Știind că atunci când puii experimentau durere, câteva sute de gene erau active, oamenii de știință au observat că atunci când mama era prezentă se activau mai puțin de 100.
Conform conducătorului studiului, dr. prof. neurobiolog Regina Sullivan, acesta este primul care arată efectele pe termen scurt ale îngrijirii materne asupra creierului puiului în suferință. Studiul a fost proiectat să-i susțină cercetarea referitoare la consecințele pe termen lung ale diferențelor în modul în care sunt tratate mamiferele, inclusiv oamenii, de la naștere.
Ea afirmă:
"Studiul nostru arată că o mamă care își alină bebelușul suferind nu provoacă doar un răspuns de comportament, dar de asemenea chiar alinarea în sine modifică circuite neuronale critice în timpul dezvoltării timpurii a creierului [...] Nimeni nu vrea să vadă un bebeluș în suferință, nici la cobai, nici la alte specii. Dar dacă medicamentele narcotice sunt prea periculoase de folosit la bebeluși datorită faptului că dau dependență, atunci cercetătorii sunt provocați să găsească o alternativă sigură care să aline durerea, stimuli din mediu, inclusiv prezența maternă, îmbrățișările sau alte semnale, cum ar fi mirosul mamei.”
Vă reamintim că noi am mai scris despre faptul că atunci când bebelușul este ținut în brațe sau purtat într-un sistem de purtare piele pe piele, acesta are mai puține dureri, e mai puțin stresat și plânge mai puțin. Ar fi ideal să nu avem nevoie de studii care să ne demonstreze că instinctul de a ne lua bebelușii în brațe este benefic pe termen scurt și lung pentru bebelușii noștri. Însă într-o lume prost informată care ne îndeamnă la tot pasul să nu avem încredere în acest instinct și în niciun caz în bebelușul ”rău” și ”manipulator”, e binevenit un astfel de studiu care demonstrează că brațele mamei sunt locul ideal pentru copilul nostru și nu ”stricăm” copilul dacă îi stăm la dispoziție ori de câte ori are nevoie de noi. Biologia ne-a creat în așa fel încât apropierea mamei chiar să vindece.
Am primit recent un nou transport Charlie Banana. Multă lume a cerut în toamna 2014 și în iarna aceasta scutece de înot mărimea Large și X-Large. Acum în sfârșit le putem satisface această nevoie. Vă reamintim că aceste slipuri de înot se pot folosi și pe post de chiloței de antrenament pentru oliță.
Găsiți acum aici mărimi mari la următoarele modele:
Produsele noi în magazin aduse cu această ocazie pot fi găsite, ca de obicei, pe prima pagină a magazinului și le puteți vedea în imaginea următoare:
Nu știu cum se numesc, am tot văzut denumiri gen ”pantaloni cu botoșei”, dar ne referim și la salopetele-pijamale-overall care acoperă laba piciorului, nu numai la pantaloni. Adică la aceste produse:
Recunosc că le adoram la primul copil, pentru că ori de câte ori i-am dat șosete și pantalon, separat, în câteva secunde avea șosetele jos. Plus că aveam impresia că îl strâng șosetele și îl deranjează. Al doilea copil are altă constituție și nu i s-au potrivit niciodată. Însă pe primul îl îmbrăcam astfel și când începuse să umble, și când ieșeam în oraș, și iarna pe sub alte haine. E drept că fiind mai mult grăsuț decât înalt avea pantalonul mai lung decât talpa piciorului și deci nu-i incomodau talpa, dar nu m-am gândit niciodată că l-ar putea incomoda. De aceea vă scriu aici, acum, pentru cazul în care nu v-ați gândit niciodată la asta.
De câteva luni se discută despre pantalonii cu botoș în grupurile de sprijin în purtarea bebelușului de pe Facebook, de câte ori o mamă postează o poză cu bebelușul ei purtat, care are astfel de pantaloni. Trăim vremuri minunate în care informațiile circulă repede și mamele pot fi bine informate înainte de orice decizie. Ce m-a determinat să scriu azi această postare? Acest articol citit ieri. Mi-am dat seama că dacă o mamă nu e foarte activă în grupuri de babywearing pe Facebook ar putea rata această informație.
Mai ales că nu e vorba doar de copii purtați în sisteme de purtare, ci și de copii ridicați în brațe, sau care pur și simplu stau în pătuț sau în balansoar.
Deci de ce nu sunt recomandate aceste tipuri de haine?
1. Dacă sunt trase puțin în sus, dacă se prind în ceva sau dacă rămân mici, sunt pur și simplu incomode.
Imaginați-vă să nu știți de ce plânge brusc bebelușul, și el să nu vă poată spune că degetele de la picioare îi sunt forțate să stea în sus sau sunt foarte strânse în vârful pijamalei. Bebelușii sunt foarte sensibili la orice disconfort. Sunt mulți bebeluși pe care îi deranjează etichetele sau cusăturile hainelor, chestiuni pe care noi nu le sesizăm, așa că o situație care și pe noi ne-ar irita la culme, cum să nu-i deranjeze pe ei? Cum ar putea cineva adormi când ar simți mereu degețelele de la picioare îndoite nenatural?
2. Dacă acestea le strâng degetele, există riscul încarnării unghiilor. Veți observa că îi tăiați bebelușului din ce în ce mai greu unghiile de la picioare, poate chiar veți observa mai des mici infecții, înroșiri ale zonei, unghii crescute prin piele. Acestea pot fi foarte dureroase pentru copii.
3. Îl determină pe bebeluș să pășească, pentru că îi activează reflexul de a păși ca și cum ar călca pe o suprafață. Îi împiedică bebelușului reflexul de agățare, acela în care dacă îi atingeți talpa și-o întinde, îndoind degetele ca și cum v-ar prinde cu degețelele. Nu își poate îndoi degetele dacă acestea îi sunt întinse forțat în sus, deci în direcția opusă. Intervin astfel în dezvoltarea normală a oaselor și musculaturii copilului.
dacă nu le aveți încă, puteți să vă orientați spre alte tipuri de haine
dacă le aveți, să folosiți mereu numere mai mari, și să verificați constant dacă piciorul stă lejer în ele, dacă bebelușul poate să-și întindă talpa, dacă poate să își îndoaie degetele înspre talpă și dacă are libertate de mișcare.
Observație: Acesta este și motivul pentru care după ce își depărtează ușor picioarele, bebelușilor nu le mai este recomandat să stea cu picioarele înăuntru în wrapul elastic, ca să nu fie tentați să împingă în el, să calce.
De la cei mai mici nou-născuți până la cei ce umblă deja în picioare, acum toți pot explora lumea alături de cei ce îi poartă. Vă prezentăm setul Boba de 3 sisteme egonomice de purtare, care vă oferă 3 opțiuni diferite pentru a vă alege aventura potrivită fiecărei zile.
Este primul set de sisteme ergonomice de pe piață. Această idee inovatoare de cadou pentru noii părinți include:
un wrap Boba de culoare gri, în valoare de 172 ron, ideal pentru nou-născuți, inclusiv pentru prematuri, despre care puteți citi mai multe aici.
un marsupiu ergonomic Boba 4G Dusk, în valoare de 473 ron, pe care îl veți putea folosi până când copilul are 20 de kg, în față sau în spate, mereu confortabil, despre care puteți citi mai multe aici.
un marsupiu ergonomic Boba Air negru, în valoare de 239 ron, despre care puteți citi mai multe aici. Vă va salva în situațiile urgente, în aeroporturi, la cumpărături, va
fi mereu la îndemână în poșetă, pentru că se împachetează la
dimensiunile unui port-fard. Se poate folosi cu succes și în mare sau în
piscină.
Libertate împreună - la puterea a 3-a!
Wrapul este ideal pentru nou-născuți, chiar și pentru prematuri și îngrijirea stil cangur, piele pe piele.
Marsupiile vă vor fi de folos multă vreme, iarna și vara, în apă sau pe munte, în aeroporturi sau la plimbare în oraș. 4G este mai confortabil pentru părinte pentru purtările de lungă durată. Air este foarte mic și compact când nu e folosit, deci e ideal de avut la îndemână în poșetă. Pe lângă informațiile utile de la fiecare produs în parte, din cele 3 linkuri de mai sus, mai puteți citi într-un articol de pe blogul nostru care sunt diferențele dintre Boba Air și Boba 3G.
De
la naștere până la 20 de kilograme, vara sau iarna, plimbări lungi,
volum mic - aveți în acest set TOT ce vă doriți, mereu, de la un sistem
de purtare!
Am fost întrebată recent cum se ține un bebeluș în brațe.
Aceasta este o întrebare interesantă, pentru că este un avertisment de cât de
departe am ajuns de creșterea intuitivă a copiilor. Dacă am putea călători
înapoi în timp până în Epoca de Piatră, și am întreba mamele și tații cum se
ține un bebeluș în brațe, sunt sigură că ar rămâne perplecși. Judecând după
curente istorice și din observația din zilele noastre a nou descoperitelor
triburi din Epoca de Piatră, acești părinți își petreceau atâta timp piele pe
piele cu bebelușii lor, încât știau în orice moment care sunt nevoile
bebelușului. Ar fi știut (așa cum mulți părinți din societățile așa numite
primitive încă știu) când urmează să urineze bebelușul! Când sunt întrebați cum
știu asta, sunt nedumeriți și întreaba cum știi tu când urmează să urinezi.
Unii părinți din zilele noastre redescoperă această conștientizare minunată a
nevoilor bebelușului lor, prin comunicarea eliminării.1
Părinții care au acest fel de conexiune vor ști de asemenea
instinctiv cum să-și țină bebelușul în brațe, fiind atenți la mișcările
bebelușului, la respirație, la expresii faciale și ascultând mereu aproape, cu
respect, cu scopul de a determina nevoile neîndeplinite ale bebelușului lor.
Asemenea părinți nu ar irosi niciodată timp și energie întrebându-se dacă ar
trebui să răspundă protestelor și lacrimilor bebelușului lor; ci le-ar oferi în
mod natural și consistent același respect iubitor pe care ar vrea ei să-l
primească dacă ar avea o nevoie urgentă.
Din păcate, mulți părinți au pierdut acest fel de
conștientizare și de conexiune. Sunt prea copleșiți de viața lor ocupată pentru
a se opri și a auzi ce le spun bebelușii lor. Mulți părinți ignoră chiar și
plânsul puternic pentru că li s-a spus că plânsul este un mod de a manipula
părinții, nu o încercare de a comunica o nevoie importantă. Aceasta a fost o
dezvoltare nefericită și nocivă în creșterea copiilor; a creat neîncredere și
frică acolo unde ar trebui să fie doar o conexiune iubitoare plină de bucurie.
Deci cum ar trebui să ne ținem bebelușii în brațe? La fel ca
multe alte întrebări cu care noii părinți se confruntă, ar trebui să privim și
să ascultăm ceea ce bebelușul încearcă disperat să ne spună. Dacă nu stă
confortabil, ne va transmite asta, chiar și în primele săptămâni și luni. Să
ignori această comunicare este la fel de inutil ca și cum am ignora comunicarea
partenerului sau prietenului nostru. Creează probleme care nu ar trebui să
existe, și care pot fi evitate atât de ușor prin conectare și prin ascultarea a
ceea ce bebelușul încearcă să ne spună. Da, e mai ușor să știi care sunt
nevoile bebelușului după ce acesta ne învață limbajul, dar gesturile lui,
expresiile faciale, limbajul corpului și verbalizările ne pot da o multitudine
de informații dacă suntem atenți. Dacă îl înveți limbajul semnelor (ceea ce
poți începe chiar și la trei luni, iar bebelușul îți va răspunde prin semne de
pe la șase luni)2, poți de asemenea să afli mai ușor care îi sunt
nevoile în mod specific, dar cu mult înainte de asta părinții se pot conecta
atât de aproape la un nivel emoțional și fizic, încât cuvintele nu sunt
necesare.
Comunicarea vine în multe forme. Deși nu e posibil să prezicem
din timp în ce mod va avea nevoie un bebeluș să fie ținut în brațe într-un
moment anume, în general le place să fie ținuți cu capul în partea noastră
stângă, în așa fel încât să ne audă bătăile inimii, așa cum le auzeau în uter.
Cercetările sugerează că aceasta facilitează dezvoltarea emoțională a bebelușului3.
De asemenea, poziția aceasta îi reasigură de prezența noastră continuă, și este calmantă emoțional și fizic.
Bebelușilor le place să fie ridicați într-un mod blând,
natural, intuitiv și să fie ținuți cu dragoste, calm și blând, fără schimbări
și mișcări bruște. Le place contactul piele-pe-piele, care oferă multe
beneficii fiziologice4. Fie că folosiți un sistem de purtare sau
doar brațele, țineți bebelușul cu fața la voi, pentru că această poziție ajută părintele să aibă
grijă la semnalele bebelușului și să evite suprastimularea. De asemenea ajută
la dezvoltarea normală a coloanei vertebrale a bebelușului5. Asigurați-vă
că îi susțineți capul blând și în siguranță mereu.
După ce îl ridicați, oferiți-i atenția voastră totală. Dacă
se agită, dacă se crispează sau dacă pare că nu se simte confortabil, încercați
altă poziție. Faceți în continuare ajustări până când arată și se simte
confortabil. Vă va transmite în multe feluri că bebelușii vor să fie ținuți în
brațe cât de mult timp posibil în timpul zilei. Un bebeluș care insistă să fie
ținut în brațe toată ziua este pur și simplu un bebeluș care știe că ținutul în
brațe îi îndeplinește nevoile în cel mai frumos și eficient mod. Nu este
”răsfățat” – este inteligent! Și cercetările sugerează că bebelușii care sunt
ținuți în brațe cel mai mult timp plâng cel mai puțin și au cel mai sigur
atașament emoțional6,7.
Țineți-l și în noaptea, la fel ca ziua, în așa fel încât să
aibă reasigurarea prezenței voastre continue, și în așa fel încât să îi puteți
monitoriza respirația (care va fi mai regulată decât dacă ar dormi departe de
voi). Toate celelalte mamifere dorm cu părinții lor, și din motive foarte
întemeiate. Bebelușii care dorm cu părinții au ritmul inimii, ritmul
respirației, tensiunea sângelui, nivelul glicemiei și temperatura corpului îmbunătățite.
Și în plus învață cum arată dragostea.
Desigur, acestea sunt doar linii generale. Doar bebelușul
vostru știe ce nevoi are în fiecare moment, la fel cum va ști la fiecare
vârstă. Aveți încredere în ce vă spune inima. Conectați-vă, priviți și
ascultați. Copilul vostru este cel mai bun consilier de parenting pe care îl
puteți avea!
De anul trecut, de când am citit acest articol, vreau să vă traduc și vouă momentele importante ale primei ore de viață a bebelușului.
Un grup de cercetători din Suedia au publicat un studiu în ianuarie 2011 în revista Acta Paediatrica, studiu care observa comportamentul nou-născuților în prima ora de viață. Ei au vizualizat multe filmări cu bebeluși nou-născuți, au observat cum se comportă aceștia în mod instinctiv atunci când sunt lăsați în pace, piele pe piele, pe pieptul mamelor lor.
Iată câteva momente cheie ale primelor 70 de minute, așa cum au loc în medie la orice bebeluș lăsat pe pieptul mamei lui:
Minutul 0: Bebelușul țipă puternic, moment în care i se activează plămânii.
Minutul 2: După ce strigă, bebelușul își petrece mai puțin de un minut relaxându-se, stând nemișcat pe pieptul mamei. Autorii au presupus că această pauză liniștită e posibil să fie un mod evolutiv de a ține bebelușii departe de prădători.
Minutul 2.5: Pe măsură ce începe să se trezească, nou-născutul își deschide ochii pentru prima dată și începe treptat să își miște capul și gura.
Minutul 8: Bebelușul devine și mai activ, ținându-și ochii deschiși chiar și 5 minute sau mai mult. Pe parcursul acestei faze active, nou-născutul pare să devină interesat să mănânce, privind la fața mamei și la sânii ei, făcând sunete ce arată că îi e foame și mișcându-și mâinile înspre gură.
Minutul 18: Ce extenuant a fost totul! E momentul pentru o nouă pauză.
Minutul 36: Nou-născutul care și-a reîncărcat bateriile se trezește plin de energie și începe să se grăbească înspre sânul mamei, bazându-se pe simțul mirosului pentru a se orienta.
Minutul 62: Bebelușul suge puțin colostru, plin de proteine și anticorpi. Acest supt stimulează sânii să producă lapte și ajută uterul mamei să se contracte pentru a ajunge la dimensiunea de dinainte de sarcină.
Minutul 70: Bebelușul adoarme.
Avem așadar primele 70 de minute din viața nou-născutului. Desigur, aceste cifre sunt mediile calculate de la mai mulți bebeluși, orice alt comportament e normal. Cel de-al doilea bebeluș al meu, care a avut parte de o naștere mai respectuoasă decât primul, nu a plâns deloc, a deschis ochii din momentul în care a ajuns pe pieptul meu, la o secundă de la naștere. A supt puțin în primele 5 minute. Iar după 30 de minute de la naștere s-a mufat la sân atât de bine încât acolo a rămas, sugând activ (simțeam în contracțiile uterine), timp de 2 ore!
Important e să nu uităm că bebelușul știe să se atașeze și să sugă perfect încă de la naștere, dacă e pus dezbrăcat pe pieptul gol al mamei. Așa că dacă personalul medical al unei maternități își dorește să promoveze alăptarea, va acționa în consecință, nu va lua bebelușul după naștere pentru a-l curăța și înfășa. Nu numai că se rateaza ”ora de aur” în care bebelușul e alert și suge, nu numai că și mama, dar mai ales bebelușul, suferă când sunt despărțiți, dar mai mult, știm deja că un bebeluș înfășat pus culcat la sân e foarte posibil să nu se atașeze bine, să nu primească lapte suficient din sânul mamei și să-i creeze acesteia răni. Și apoi tot personalul medical care nu știe nimic despre alăptare îi va spune mamei că nu are lapte...
Am întâlnit adeseori la mămici ideea că nașterea nu e importantă, să fie bebelușul sănătos, mai bine economisesc acei bani pentru hăinuțe mai multe la bebeluș. Îndrăznesc să le contrazic: dacă reușesc să facă rost de bani pentru a naște undeva unde să fie respectate și ele, și bebelușii, e cel mai important gest pe care îl puteți face pentru bebelușul vostru și chiar și pentru voi. Majoritatea mamelor își doresc să alăpteze, dar eforturile le sunt împiedicate de cei din spital. Și un start prost în alăptare va fi cu greu reparat. Ca să nu mai spun cât e de important pentru toate aspectele dezvoltării bebelușului acel prim contact piele pe piele. Și pentru mamă, pentru încrederea în competențele ei ca nouă mamă.
Am văzut recent un video drăguț despre deosebirile nașterilor într-un spital prieten al copilului și unul care nu are această certificare. Vreau totuși să adaug observația că în țara noastră majoritatea spitalelor de stat au această certificare, deși nu respectă condițiile impuse de UNICEF. Aici găsiți lista cu maternitățile cu această certificare. Dacă la naștere copilul nu vă e pus piele pe piele și lăsat acolo primele ore, dacă nu stă mereu în cameră cu voi la maternitate, dacă i se dă lapte praf sau sunteți lămurită să îi dați lapte praf, dacă orice din video-ul de mai jos nu vi s-a îndeplinit la o maternitate prietenă cu copilul, le puteți scrie celor de la UNICEF, să facă verificări. Spitalele primesc bani mulți de la UNICEF pentru a se comporta cu respect cu mamele și cu copiii, pentru a-i ajuta cu alăptarea și a nu-i separa. Deci ar trebui ori să respecte acești pași, ori să nu mai primească finanțare pentru ceea ce nu fac.
Deci priviți acest film cu gândul că așa cum se descrie nașterea prietenoasă pentru copil ar trebui să fie în majoritatea spitalelor de stat din țară.
Căutam un film cu breastcrawl, cu această „călătorie” a bebelușului către sân. Știam de mai demult că dacă bebelușul e pus pe mamă imediat după naștere, el se va atașa singur la sân și această poziție, cu bebelușul dezbrăcat, cu mâinile libere, pe burtă pe mamă, este ideală pentru o atașare bună care nu dă ragade, pentru ca bebelușul să scoată lapte cât dorește și să nu aibă colici nici mai târziu, nefiind forțat cu capul pe spate să înghită un jet mare de lapte.
Însă nu știam că este o așa mare diferență între bebelușii născuți cu intervenții medicale și/sau separați un pic de mamă și bebelușii născuți natural, nemedicalizat.
Am studiat filmul și din perspectiva unui alt studiu medical care a constatat că acei bebeluși care ating cu bărbia suprafața de piele de sub sânul mamei în prima oră de viață au mai mari șanse să sugă bine și deci să alăpteze mai mult timp decât bebelușii care nu au avut contact cu acea zonă. Poate că aceste studii par bizare, dar treptat, după decenii de studiu, poate ne vom da seama ce nevoi au bebelușii când se nasc. Aceste dovezi vor fi utile celor care au nevoie de ele ca să își dea seama că ceea ce e natural este ideal pentru copil și că trebuie să facem tot posibilul să le oferim această șansă. Poate dacă vom fi din ce în ce mai multe cu astfel de pretenții normale, vom reuși să schimbăm modul în care se naște în țara noastră. De ce zic „pretenții normale”? Pentru că studiul din filmul de mai sus, cu bebelușii ce merg spre sân, e din 1990, v-ați fi așteptat ca între timp și medicii de la noi să știe că bebelușul nu trebuie dus la neonatologie după naștere, separat de mamă cel puțin o jumătate de zi... Ceea ce se întâmplă în spitalele noastre este un abuz și când bebelușii noștri vor fi adulți vor fi oripilați când vor auzi de astfel de practici. Haideți să luptăm pentru ca fiicele și nurorile noastre să fie respectate când vor ajunge să nască.
Mi-a venit să dau doar share pe Facebook, dar nu l-aș mai fi găsit apoi la nevoie, am vrut să-l avem și aici pe blog.
La o creșă din Franța îngrijitoarele îi poartă pe bebeluși în sling. Merită să vă străduiți să vă reamintiți limba franceză urmărind acest film:
Copiii nu mai suferă. E vorba de vârsta la care psihologii spun că bebelușii au nevoie de o figură statornică, de o bază de atașament, de cineva care să le îndeplinească nevoile. Un copil lăsat să plângă la această vârstă (chiar și din neputință, cum se poate întâmpla la o creșă, nu mă refer doar la lăsarea intenționată să plângă) devine un adult anxios, depresiv, fără încredere în forțele proprii, fără încredere în familie, în semeni, cu probleme de socializare, cu probleme în a crea relații cu alți oameni, inclusiv relații romantice. Cei care reușesc să își învingă aceste tendințe sunt puțini și o fac greu.
Dar mai e un avantaj, amintit de una dintre educatoare în filmare: așa pot avea grijă de copiii mai mici care au nevoie să stea mai mult în brațe, și totuși să aibă mâinile libere pentru a se ocupa de ceilalți copii, pentru a le pregăti biberoanele, etc.
Ce minunat e când vezi specialiști care nu se cred suficienți în domeniul lor, ci sunt dispuși mereu să recunoască că nu știu totul și să învețe mai mult, să se perfecționeze!