Traducerea articolului de aici.
de Dr. Andrew Dodge, Doctor Chiropractician
Ca un chiropractician care tratează
şi mame însărcinate, şi copii, văd zilnic şi părinţi care îşi poartă bebeluşii
în braţe, şi părinţi care îi poartă în scoici de maşină. Muncesc cu alţi
doctori într-o clinică în afara oraşului Forth Worth din Texas şi toţi vedem
mai mulţi părinţi care îşi poartă copiii în scoici de maşină decât în braţe şi
încercăm să ne lămurim pacienţii să nu-şi folosească scoicile de maşină în
afara maşinilor. Companiile de scaune de maşină au făcut ca acum să fie foarte
uşor pentru părinţi să îşi transporte copilul într-o scoică din casă la maşină
şi apoi la destinaţia finală fără să trebuiască să mute bebeluşul. Este un
lucru atât de uşor de făcut, şi cum multe familii au mai mulţi copii şi orare
stresante, înţeleg complet şi sunt alături de părinţii care aleg să-şi poarte
copiii în acest mod. Există totuşi mai multe motive pentru care şi eu, şi soţia
mea, ca părinţi, şi colegii mei, ca doctori, nu recomandăm acest tip de purtare
a bebeluşului. Vom arunca o privire asupra motivelor pentru care purtarea
copilului în braţe sau într-un mijloc de purtare (babywearing-ul) este unul din
cele mai bune lucruri pe care le puteţi face pentru o dezvoltare structurală,
neurologică, psihologică şi emoţională optimă pentru bebeluşul dumneavoastră.
Coloana vertebrală a unui nou-născut
aliniată corespunzător, în forma literei C
Din punct de vedere structural,
coloana vertebrală a nou-născutului este în forma literei C. Postura lor este
complet flexată (curbată), exact cum au stat înăuntrul uterului. Pe măsură ce muşchii
posturali li se dezvoltă devin capabili să îşi susţină capul sus şi bebeluşul
dumneavoastră dezvoltă curba corespunzătoare a gâtului. La fel, pe măsură ce
bebeluşul începe să se mişte şi să se târască, îşi dezvoltă curbura
corespunzătoare a părţii inferioare a coloanei vertebrale. Aceste curburi se
dezvoltă în timpul primului an de viaţă al bebeluşului şi sunt foarte
importante pentru coloana lui vertebrală şi pentru sistemul nervos, dar şi
pentru încheieturile spinării şi ale şoldurilor. Când bebeluşii sunt purtaţi
corespunzător de părinţii lor sau de alţi îngrijitori, sunt într-o poziţie
biomecanică mai bună pentru dezvoltarea coloanei şi a musculaturii. În poziţia
de purtare sănătoasă, gravitatea va ajuta în dezvoltarea tonusului muscular ce
va susţine postura copilului.
În contrast, când bebeluşul stă
întins pe spate într-o scoică de maşină pentru o perioadă prelungită de timp,
efectele gravitaţionale asupra coloanei vertebrale încep să întindă curbele ce
se dezvoltă. Cu ajutorul timpul prelungit petrecut pe spate, bebeluşii pot să
înceapă să dezvolte plagiocefalie (turtirea oaselor craniului), cauzând
deformări [i]. Aceste două schimbări pot afecta biomecanica şi aliniamentul
corespunzător al coloanei vertebrale, dezvoltarea ligamentelor şi puterea
legată de coloana vertebrală şi de încheieturile şoldurilor, tonusul muscular şi
dezvoltarea biomecanicii şi dezvoltarea neurologică a copilului [ii]. Perioade
scurte de timp nu vor duce la schimbări drastice, dar limitarea timpului pe
care îl petrece bebeluşul în scoica de maşină este cel mai bun lucru pentru
sănătatea copilului dumneavoastră. Aşadar puneţi-l în scoică atunci când e în
maşină, dar când aţi ajuns acolo unde trebuie, să aveţi un wrap, un sling sau
un soft structured carrier la îndemână! În acest mod veţi avea în continuare
mâinile libere şi îi veţi oferi organismului micuţului dumneavoastră un sprijin
incredibil pentru dezvoltare.
Din punct de vedere neurologic, s-a
demonstrat că are loc o accelerare a maturizării creierului atunci când
nou-născuţii sunt purtaţi [iii][iv][v]. Când bebeluşul dumneavoastră este
purtat, apare o mişcare constantă în toate direcţiile. Babywearing-ul oferă o
cantitate enormă de informaţii pentru sistemul vestibular al bebeluşului
(centrul echilibrului din creier). Această mişcare nu numai că ajută la
construirea acestor căi neurologice, dar ajută de asemenea la construirea
părţii din creier care dă tonus musculaturii centrale şi muşchilor intrinseci
ai coloanei vertebrale, care dau corpului abilitatea de a se echilibra, de a se
coordona şi de a se stabiliza cu mişcări simple sau complexe [vi]. Aceştia sunt
primii centri din creier care se dezvoltă şi cresc, punând fundaţia pentru
restul dezvoltării creierului şi corpului. Dacă această fundaţie nu este
puternică, alte părţi care se construiesc peste ea nu vor fi la fel de
puternice cum ar fi putut să fie. Mai mult, purtatul bebeluşului le oferă cel
mai bun mod de a vedea, de a auzi, de a interacţiona cu lumea din jurul lor.
Bebeluşul poate să privească la toate culorile şi mişcările, să vadă interacţiunile
sociale dintre părinţii lor şi ceilalţi, să vadă expresiile faciale din timpul
conversaţiilor, în timp ce se simt în siguranţă aproape de mama sau de tata. Toate
aceste lucruri care par atât de nesemnificative pot avea un efect enorm asupra
creierului în dezvoltare al bebeluşului dumneavoastră. Pur şi simplu: cu cât
experimentează mai mult, cu atât mai mult li se dezvoltă creierul.
Cu cât mai mult experimentează
bebeluşul dumneavoastră, cu atât mai mult i se dezvoltă creierul
În sens contrar, atunci când
bebeluşul îşi petrece perioade mari de timp în scoica de maşină (chiar şi cu
abilitatea de a-şi ţine capul sus), este foarte dificil pentru bebeluş să vadă
ceva din lumea din jurul lor. Văd doar ce este în faţa lor. Singura mişcare de
care are parte bebeluşul este atunci când scoica este ridicată şi mutată
dintr-un loc în altul. Din punct de vedere al dezvoltării creierului, babywearing-ul
este în mod cert opţiunea mai bună. Fiziologic şi emoţional, bebeluşii, mai
ales nou-născuţii, se pot baza pe fiziologia şi emoţiile părinţilor pentru a-i
ajuta să şi le regleze pe ale lor. Când bebeluşul este purtat în mod
consistent, părinţii pot mai uşor să observe micile semnale ale copilului lor
(de exemplu că îi este foame, e obosit, e supra-stimulat, îi e prea cald sau
prea frig, etc.). Când apar la bebeluş schimbări în fiziologie, au ca o
consecinţă schimbări în fiziologia părintelui pentru a-i ajuta să şi le
regleze. Când bebeluşul este aproape de dumneavoastră, îşi poate regla ritmul
respiraţiei, ritmul bătăilor inimii, temperatura corpului, emoţiile, nivelul de
stres şi nivelul de imunitate [vii]. Acesta este unul dintre motivele pentru
care copiii devin “lipicioşi” atunci când sunt bolnavi. Atunci când e aproape
de dumneavoastră, copilul poate să-şi crească producţia de anticorpi şi să-şi
crească temperatura corpului pentru a lupta cu boala. Într-un capitol pe care
l-a scris în Behavioral Management of Health from Preconception to
Adolescence, Dr. Maria Blois (doctor în medicină) a examinat cercetările legate
de schimbările fiziologice care apar atunci când bebeluşii sunt purtaţi şi a
concluzionat, cu citarea a 14 studii separate, că:
Există
dovezi puternice care sprijină folosirea îngrijirii stil cangur [kangaroo care –
purtarea bebeluşului cu contact piele-pe-piele] pentru bebeluşii prematuri, cu
beneficii care includ spitalizare mai scurtă, morbiditate scăzută, o durată mai
lungă de alăptare exclusivă, o creştere mai bună în greutate, o reglare a stării
îmbunătăţită şi un simţ al competenţei maternale crescut. Beneficiile bazate pe
dovezi ale îngrijirii stil cangur pentru bebeluşii născuţi la termen includ: îmbunătăţirea
organizării stării de bază şi a modulării sistemului motor; îmbunătăţirea
adaptării extrauterine a temperaturii; şi un efect analgezic... Ţinerea simplă
în braţe fără contact piele-pe-piele s-a descoperit că reduce plânsul, şi oferirea
mijloacelor de purtare pentru mămici a dus la mame care erau mai sensibile faţă
de bebeluşii lor (răspundeau mai repede semnalelor) şi la bebeluşi care erau
ataşaţi mai sigur emoţional [viii].
Fiind capabili să se conecteze la un
nivel fiziologic şi emoţional atât de intim, le permite părinţilor să formeze o
legătură adâncă şi de durată cu copiii lor [ix]. Fără ţinerea bebeluşilor atât
de aproape în braţe sau fără purtarea lor, aceste conexiuni fiziologice şi emoţionale
nu au loc. Scoicile de maşină nu pot ajuta la reglarea temperaturii
bebeluşului, la îmbunătăţirea funcţiei lor imune, nu îi pot ajuta să crească în
greutate, nu îi pot calma şi nu le pot reduce nivelurile de stres [x].
Atunci când vine vorba de
babywearing şi purtatul în scoica de maşină de fapt nu există comparaţie. Din orice
punct de vedere al dezvoltării, babywearing-ul este net superior. Pentru
folosiri pe termen scurt scoica de maşină nu va fi teribil de nocivă pentru dezvoltarea
bebeluşului dumneavoastră, dar când am posibilitatea, atunci când maşina se
opreşte, scoica rămâne în maşină şi eu îmi iau un port-bebe şi îmi port
copilul.
Referinţe:
[i] Timothy
Littlefield, et al., “Car Seats, Infant Carriers, and Swings: Their Role in
deformational Plagiocephaly,” Journal of Prosthetics & Orthotics 15
(July 2003): 102-106.
[ii] Barney
F. LeVeau and Donna B. Bernhardt, “Developmental Biomechanics: Effect of Forces
on the Growth, Development, and Maintenance of the Human Body,” Physical
Therapy 64 (December 1984): 1874-1882.
[iii] Mark S. Scher, et al.,
“Neurophysiologic Assessment of Brain Maturation after an Eight-Week Trial of
Skin-to-Skin Contact on Preterm Infants,” Clinical Neurophysiology 120
(October 2009): 1812-1818.
[iv] Esmot Ara Begum, et al.,
“Cerebral oxygenation responses during kangaroo care in low birth weight
infants,” BMC Pediatrics 8 (November 2008).
[v] Rejean Tessier, et al.,
“Prematurity and Morbidity: Could KMC Reverse the Process?,” Current Women’s
Health Reviews 7 (August 2011): 254-261.
[vi] MW Morningstar, et al., “Reflex
control of the spine and posture: a review of the literature from a
chiropractic perspective,” Chiropractic And Osteopathy 13 (August 2005).
[vii] Susan M. Ludington-Hoe,
“Evidence-Based Review of Physiologic Effects of Kangaroo Care,” Current
Women’s Health Reviews 7 (August 2011): 243-253.
[viii] Maria Blois, “Birth: Care of
Infant and Mother: Time-Sensitive Issues,” in Will Gordon and Jodie Trafton,
ed. Best Practices in the Behavioral Management of Health from
Preconception to Adolescence (Los Altos, CA: IBP, 2007), 108-132.
[ix] R Tessier, et al., “Kangaroo
Mother Care, home environment and father involvement in the first year of life:
a randomized controlled study,” Acta Paediatrica 98 (September 2009):
1444-1450.
[x] S Mooncey, X Giannakoulopoulos,
and V Glover, “The effect of mother-infant skin-to-skin contact on plasma
cortisol and beta-endorphin concentrations in preterm newborns,” Infant
Behavior & Development 20 (October 1997): 553-557.