Beneficiile purtatului bebeluşului în braţe versus purtatul în scoica de maşină

Traducerea articolului de aici.

de Dr. Andrew Dodge, Doctor Chiropractician

Ca un chiropractician care tratează şi mame însărcinate, şi copii, văd zilnic şi părinţi care îşi poartă bebeluşii în braţe, şi părinţi care îi poartă în scoici de maşină. Muncesc cu alţi doctori într-o clinică în afara oraşului Forth Worth din Texas şi toţi vedem mai mulţi părinţi care îşi poartă copiii în scoici de maşină decât în braţe şi încercăm să ne lămurim pacienţii să nu-şi folosească scoicile de maşină în afara maşinilor. Companiile de scaune de maşină au făcut ca acum să fie foarte uşor pentru părinţi să îşi transporte copilul într-o scoică din casă la maşină şi apoi la destinaţia finală fără să trebuiască să mute bebeluşul. Este un lucru atât de uşor de făcut, şi cum multe familii au mai mulţi copii şi orare stresante, înţeleg complet şi sunt alături de părinţii care aleg să-şi poarte copiii în acest mod. Există totuşi mai multe motive pentru care şi eu, şi soţia mea, ca părinţi, şi colegii mei, ca doctori, nu recomandăm acest tip de purtare a bebeluşului. Vom arunca o privire asupra motivelor pentru care purtarea copilului în braţe sau într-un mijloc de purtare (babywearing-ul) este unul din cele mai bune lucruri pe care le puteţi face pentru o dezvoltare structurală, neurologică, psihologică şi emoţională optimă pentru bebeluşul dumneavoastră.

Coloana vertebrală a unui nou-născut aliniată corespunzător, în forma literei C

Din punct de vedere structural, coloana vertebrală a nou-născutului este în forma literei C. Postura lor este complet flexată (curbată), exact cum au stat înăuntrul uterului. Pe măsură ce muşchii posturali li se dezvoltă devin capabili să îşi susţină capul sus şi bebeluşul dumneavoastră dezvoltă curba corespunzătoare a gâtului. La fel, pe măsură ce bebeluşul începe să se mişte şi să se târască, îşi dezvoltă curbura corespunzătoare a părţii inferioare a coloanei vertebrale. Aceste curburi se dezvoltă în timpul primului an de viaţă al bebeluşului şi sunt foarte importante pentru coloana lui vertebrală şi pentru sistemul nervos, dar şi pentru încheieturile spinării şi ale şoldurilor. Când bebeluşii sunt purtaţi corespunzător de părinţii lor sau de alţi îngrijitori, sunt într-o poziţie biomecanică mai bună pentru dezvoltarea coloanei şi a musculaturii. În poziţia de purtare sănătoasă, gravitatea va ajuta în dezvoltarea tonusului muscular ce va susţine postura copilului.

În contrast, când bebeluşul stă întins pe spate într-o scoică de maşină pentru o perioadă prelungită de timp, efectele gravitaţionale asupra coloanei vertebrale încep să întindă curbele ce se dezvoltă. Cu ajutorul timpul prelungit petrecut pe spate, bebeluşii pot să înceapă să dezvolte plagiocefalie (turtirea oaselor craniului), cauzând deformări [i]. Aceste două schimbări pot afecta biomecanica şi aliniamentul corespunzător al coloanei vertebrale, dezvoltarea ligamentelor şi puterea legată de coloana vertebrală şi de încheieturile şoldurilor, tonusul muscular şi dezvoltarea biomecanicii şi dezvoltarea neurologică a copilului [ii]. Perioade scurte de timp nu vor duce la schimbări drastice, dar limitarea timpului pe care îl petrece bebeluşul în scoica de maşină este cel mai bun lucru pentru sănătatea copilului dumneavoastră. Aşadar puneţi-l în scoică atunci când e în maşină, dar când aţi ajuns acolo unde trebuie, să aveţi un wrap, un sling sau un soft structured carrier la îndemână! În acest mod veţi avea în continuare mâinile libere şi îi veţi oferi organismului micuţului dumneavoastră un sprijin incredibil pentru dezvoltare.

Din punct de vedere neurologic, s-a demonstrat că are loc o accelerare a maturizării creierului atunci când nou-născuţii sunt purtaţi [iii][iv][v]. Când bebeluşul dumneavoastră este purtat, apare o mişcare constantă în toate direcţiile. Babywearing-ul oferă o cantitate enormă de informaţii pentru sistemul vestibular al bebeluşului (centrul echilibrului din creier). Această mişcare nu numai că ajută la construirea acestor căi neurologice, dar ajută de asemenea la construirea părţii din creier care dă tonus musculaturii centrale şi muşchilor intrinseci ai coloanei vertebrale, care dau corpului abilitatea de a se echilibra, de a se coordona şi de a se stabiliza cu mişcări simple sau complexe [vi]. Aceştia sunt primii centri din creier care se dezvoltă şi cresc, punând fundaţia pentru restul dezvoltării creierului şi corpului. Dacă această fundaţie nu este puternică, alte părţi care se construiesc peste ea nu vor fi la fel de puternice cum ar fi putut să fie. Mai mult, purtatul bebeluşului le oferă cel mai bun mod de a vedea, de a auzi, de a interacţiona cu lumea din jurul lor. Bebeluşul poate să privească la toate culorile şi mişcările, să vadă interacţiunile sociale dintre părinţii lor şi ceilalţi, să vadă expresiile faciale din timpul conversaţiilor, în timp ce se simt în siguranţă aproape de mama sau de tata. Toate aceste lucruri care par atât de nesemnificative pot avea un efect enorm asupra creierului în dezvoltare al bebeluşului dumneavoastră. Pur şi simplu: cu cât experimentează mai mult, cu atât mai mult li se dezvoltă creierul.

Cu cât mai mult experimentează bebeluşul dumneavoastră, cu atât mai mult i se dezvoltă creierul

În sens contrar, atunci când bebeluşul îşi petrece perioade mari de timp în scoica de maşină (chiar şi cu abilitatea de a-şi ţine capul sus), este foarte dificil pentru bebeluş să vadă ceva din lumea din jurul lor. Văd doar ce este în faţa lor. Singura mişcare de care are parte bebeluşul este atunci când scoica este ridicată şi mutată dintr-un loc în altul. Din punct de vedere al dezvoltării creierului, babywearing-ul este în mod cert opţiunea mai bună. Fiziologic şi emoţional, bebeluşii, mai ales nou-născuţii, se pot baza pe fiziologia şi emoţiile părinţilor pentru a-i ajuta să şi le regleze pe ale lor. Când bebeluşul este purtat în mod consistent, părinţii pot mai uşor să observe micile semnale ale copilului lor (de exemplu că îi este foame, e obosit, e supra-stimulat, îi e prea cald sau prea frig, etc.). Când apar la bebeluş schimbări în fiziologie, au ca o consecinţă schimbări în fiziologia părintelui pentru a-i ajuta să şi le regleze. Când bebeluşul este aproape de dumneavoastră, îşi poate regla ritmul respiraţiei, ritmul bătăilor inimii, temperatura corpului, emoţiile, nivelul de stres şi nivelul de imunitate [vii]. Acesta este unul dintre motivele pentru care copiii devin “lipicioşi” atunci când sunt bolnavi. Atunci când e aproape de dumneavoastră, copilul poate să-şi crească producţia de anticorpi şi să-şi crească temperatura corpului pentru a lupta cu boala. Într-un capitol pe care l-a scris în Behavioral Management of Health from Preconception to Adolescence, Dr. Maria Blois (doctor în medicină) a examinat cercetările legate de schimbările fiziologice care apar atunci când bebeluşii sunt purtaţi şi a concluzionat, cu citarea a 14 studii separate, că:

Există dovezi puternice care sprijină folosirea îngrijirii stil cangur [kangaroo care – purtarea bebeluşului cu contact piele-pe-piele] pentru bebeluşii prematuri, cu beneficii care includ spitalizare mai scurtă, morbiditate scăzută, o durată mai lungă de alăptare exclusivă, o creştere mai bună în greutate, o reglare a stării îmbunătăţită şi un simţ al competenţei maternale crescut. Beneficiile bazate pe dovezi ale îngrijirii stil cangur pentru bebeluşii născuţi la termen includ: îmbunătăţirea organizării stării de bază şi a modulării sistemului motor; îmbunătăţirea adaptării extrauterine a temperaturii; şi un efect analgezic... Ţinerea simplă în braţe fără contact piele-pe-piele s-a descoperit că reduce plânsul, şi oferirea mijloacelor de purtare pentru mămici a dus la mame care erau mai sensibile faţă de bebeluşii lor (răspundeau mai repede semnalelor) şi la bebeluşi care erau ataşaţi mai sigur emoţional [viii].

Fiind capabili să se conecteze la un nivel fiziologic şi emoţional atât de intim, le permite părinţilor să formeze o legătură adâncă şi de durată cu copiii lor [ix]. Fără ţinerea bebeluşilor atât de aproape în braţe sau fără purtarea lor, aceste conexiuni fiziologice şi emoţionale nu au loc. Scoicile de maşină nu pot ajuta la reglarea temperaturii bebeluşului, la îmbunătăţirea funcţiei lor imune, nu îi pot ajuta să crească în greutate, nu îi pot calma şi nu le pot reduce nivelurile de stres [x].

Atunci când vine vorba de babywearing şi purtatul în scoica de maşină de fapt nu există comparaţie. Din orice punct de vedere al dezvoltării, babywearing-ul este net superior. Pentru folosiri pe termen scurt scoica de maşină nu va fi teribil de nocivă pentru dezvoltarea bebeluşului dumneavoastră, dar când am posibilitatea, atunci când maşina se opreşte, scoica rămâne în maşină şi eu îmi iau un port-bebe şi îmi port copilul.

Referinţe:

---

[i] Timothy Littlefield, et al., “Car Seats, Infant Carriers, and Swings: Their Role in deformational Plagiocephaly,” Journal of Prosthetics & Orthotics 15 (July 2003): 102-106.

[ii] Barney F. LeVeau and Donna B. Bernhardt, “Developmental Biomechanics: Effect of Forces on the Growth, Development, and Maintenance of the Human Body,” Physical Therapy 64 (December 1984): 1874-1882.

[iii] Mark S. Scher, et al., “Neurophysiologic Assessment of Brain Maturation after an Eight-Week Trial of Skin-to-Skin Contact on Preterm Infants,” Clinical Neurophysiology 120 (October 2009): 1812-1818.

[iv] Esmot Ara Begum, et al., “Cerebral oxygenation responses during kangaroo care in low birth weight infants,” BMC Pediatrics 8 (November 2008).

[v] Rejean Tessier, et al., “Prematurity and Morbidity: Could KMC Reverse the Process?,” Current Women’s Health Reviews 7 (August 2011): 254-261.

[vi] MW Morningstar, et al., “Reflex control of the spine and posture: a review of the literature from a chiropractic perspective,” Chiropractic And Osteopathy 13 (August 2005).

[vii] Susan M. Ludington-Hoe, “Evidence-Based Review of Physiologic Effects of Kangaroo Care,” Current Women’s Health Reviews 7 (August 2011): 243-253.

[viii] Maria Blois, “Birth: Care of Infant and Mother: Time-Sensitive Issues,” in Will Gordon and Jodie Trafton, ed. Best Practices in the Behavioral Management of Health from Preconception to Adolescence (Los Altos, CA: IBP, 2007), 108-132.

[ix] R Tessier, et al., “Kangaroo Mother Care, home environment and father involvement in the first year of life: a randomized controlled study,” Acta Paediatrica 98 (September 2009): 1444-1450.

[x] S Mooncey, X Giannakoulopoulos, and V Glover, “The effect of mother-infant skin-to-skin contact on plasma cortisol and beta-endorphin concentrations in preterm newborns,” Infant Behavior & Development 20 (October 1997): 553-557.

Cum îi ajută pe bebeluși poziția fetală?

Traducerea articolului de aici, scris de Elizabeth Antunovic.

Mulți dintre noi ne încovoiem ca un ghem când suntem la capătul răbdării; există ceva ce ne alină și ne liniștește în această poziție. Nenumărați artiști au sculptat și au pictat adulți în poziție fetală auto-liniștitoare. Nu e un secret că și bebelușii o iubesc. Când vă purtați bebelușul cu genunchii îndoiți înspre pieptul dumneavoastră, în poziție fetală, presiunea ce o simte și simțământul de conținere îl asigură că e în contact cu dumneavoastră și că e în siguranță.

Dar mai e ceva pe lângă confort! Citiți în continuare pentru a afla cum curbarea în poziție fetală îl ajută pe bebeluș.

1. Bebelușii respiră mai ușor.

O poziție încovoiată este optimă chiar și pentru cei mai delicați prematuri. Când puneți un prematur pe spate este foarte stresant pentru el. Plămânii lui mici subdezvoltați trebuie să funcționeze contra gravitației. În poziția flexată, un bebeluș prematur are nevoie de mai puțină presiune și mai puțină cantitate de oxigen, și astfel respiră mai ușor.

2. Crește, bebelușule, crește!

Dacă folosesc mai puțin oxigen, înseamnă că micile lor organisme nu trebuie să lucreze atât de greu. Aceasta înseamnă că își pot utiliza energia și caloriile înspre creștere.

3. Coordonarea și puterea sunt mai dezvoltate.

Poziționarea “întins pe spate” a nou-născuților le afectează nefavorabil dezvoltarea tonusului muscular. Poziția încovoiată nu numai că ajută la grăbirea dezvoltării musculare, dar mai grăbește și maturizarea celulelor nervoase care controlează mușchii. Mușchi mai puternici și nervi care să funcționeze mai bine în a le spune acestor mușchi ce să facă înseamnă capacități motorii mai bune.

4. Nimeni nu vrea să poarte o cască pentru a-și reconfigura capul.

Statul pe spate tot timpul îl predispune pe bebeluș la o boală numită craniu deformat, sau plagiocefalie – cu alte cuvinte turtirea capului.

5. Refluxul e groaznic.
Orice gravidă în 8 luni de sarcină știe că nu ar trebui să se întindă pe spate după ce a mâncat ceva. Un nou-născut în poziție fetală își digeră mâncarea mai bine.

6. Spatele bebelușului este mai mult decât “drăguț”.

Când e ținut burtică-pe-burtică, bebelușul nu numai că are căldura mamei sau a tatălui pentru a-l ajuta să-și regleze propria temperatură, dar mai are și o barieră protectoare care reține căldura înăuntru. Nou-născuții au pe partea din spate a corpului celule de reglare a temperaturii mult mai eficiente, și mai multe celule grase care servesc drept izolație perfectă.

7. O altă modalitate de a menține căldura.

În poziția încovoiată brațele și picioarele bebelușului sunt îndoite, tăind din expunerea arterelor la aerul rece. De asemenea, poziția cu brațele și picioarele îndoite înjumătățește suprafața de pe care căldura poate fi pierdută în aer. În plus, prin expunerea scăzută a stomacului bebelușii își pot regla mai bine temperatura corpului și în consecință pot folosi mai puțină energie pentru a încerca să se mențină calzi.

8. Ascunde burta.

Când ne ținem nou-născuții burtică-pe-burtică, protejăm toți receptorii și toate organele vitale. O pisică are tendința să se curbeze când doarme. Dacă ar veni un prădător, poziția încovoiată îi oferă pisicii protecție naturală. Și da, poziția aceasta îi ascunde și mamei burtica!

9. Ajută la dezvoltarea șoldurilor și de fapt este una din opțiunile de tratare a Displaziei de Șold!

Bebelușii ai căror picioare sunt înfășate sau îndreptate forțat (ca în papoose-ul indienilor Navajo) au o incidență mai mare de displazie de șold. De fapt tot felul de ghipsuri și centuri sunt folosite pentru a forța bebelușul să stea într-o poziție cu picioarele depărtate pentru a trata bebelușii născuți cu displazie de șold (DDH - Developmental Dysplasia of the Hip).

10. Nou-născuții sunt practic imposibil de întins, oricum.

Mulți oameni consideră că e mai blând pentru un bebeluș să-l întinzi pe spate decât să-l porți. Coloanele vertebrale ale bebelușilor nu sunt drepte; ei se nasc cu o formă convexă, ca litera C, deci în mod natural coapsele lor sunt trase înspre piept. Punându-i pe spate întindem coloana din poziția naturală și acest lucru poate fi stresant pentru micile lor coloane și șolduri.

Când vă ridicați bebelușul în brațe, picioarele lui se vor ridica înspre piept. Corpul lui e adaptat în mod natural pentru a fi purtat. Curbarea fetală este liniștitoare; este poziția naturală a nou-născuților și îl ajută pe bebelușul dumneavoastră să se dezvolte cât mai bine și să crească puternic. Nu încercați să vă îndreptați bebelușii!

Vă recomadăm să citiți pentru inspirație:

Montagu, A. (1986). Touching: The Human Significance of the Skin. Harper Paperbacks.

Ludington-Hoe, S. Kangaroo Care: The Best You Can Do to Help Your Preterm Infant. Bantam Books, 1993, New York.

Despre efectele nocive ale folosirii scoicilor de mașină pentru bebeluși (în afara mașinilor)

Am spus că revin cu o postare referitoare la folosirea scoicilor de mașină și în afara mașinilor. Prima dată când am auzit că acest obicei este periculos a fost cu vreun an înainte de a rămâne însărcinată. Citisem undeva din întâmplare că nu e voie pentru coloana în dezvoltare a bebelușului să stea mai mult de 20 de minute cumulate pe zi în scoică. Și eram foarte surprinsă că în jurul meu toate cunoștințele cu copii mici își țineau copiii toată ziua și prin casă în scoica de mașină. De ce? Copiii păreau mai mulțumiți decât lăsați în pătuț singuri (pentru că beneficiau  de partea pozitivă pe care o știm a purtării bebelușului: e implicat direct în viața noastră de zi cu zi, vede mai multe lucruri interesante, învață mai multe). Dar nici coloana lor nu stătea bine (motiv pentru care mai și plângeau din când în când), și nici nu erau în siguranță, pentru că de obicei erau puși sus pe mese. Dacă erau puși pe jos plângeau, normal, pentru că nu vedeau nimic. De mai multe ori am aflat de copiii prietenelor mele că s-au răsturnat de pe mese cu scoici cu tot atunci când s-au balansat.

Referitor la intervalul de 20 de minute maxim pe zi în care un copil are voie să stea într-o scoică de mașină, am regăsit informația prin mai multe surse și când am fost însărcinată în 2009. Doar că eu credeam că în rest coloana bebelușului trebuie să stea dreaptă dreaptă în pătuț/landou. Și aveam impresia că orice poziție care nu-i ține coloana dreaptă în pătuț/cărucior trebuie cronometrată cumva, să nu îi facă rău. De aceea le înțeleg perfect pe mamele care ne scriu să ne întrebe câte minute pe zi au voie să-și țină bebelușii în wrap. Au durat câteva luni bune să ajung la informația prețioasă și adevărată. Acum, privind înapoi mă mir de mine cât de îndoctrinată eram de marketingul violent ce se face în partea aceasta a gadgeturilor pentru bebeluși, și cum de nu m-am gândit puțin. Cum de nu am încercat să-mi dau seama ce a făcut omenirea de mii de ani, ca să ajungă sănătoasă în acest punct, în punctul în care, de vreo 100 de ani încoace am început să ne îmbolnăvim de toate bolile inimaginabile. Cum de nu m-am gândit că oamenii de mai demult nu aveau cărucioare și pătuțuri cu saltea de cocos, dar nici boli de coloană. Aflasem în timpul sarcinii că e posibil să fie alergici bebelușii la salteaua de cocos, așa că am evitat-o, dar mă simțeam atât de prost că nu fac tot ce e mai bun pentru copilul meu, nu-i cumpăr salteaua care să-i țină spatele cât mai drept, în timp ce stă în poziția regulamentară pe spate aproape 24 de ore din 24! Nu știu, privind înapoi, dacă să râd sau să plâng. Sper doar că piticul meu (primul :D) mă va ierta că nu am cercetat mai mult înainte să vină el, și deci el a avut puțin de suferit.

Așa că revelația a venit mai târziu, când am aflat că de fapt poziția ”culcat pe spate” nu e sănătoasă pentru ei, nu îi ajută să își dezvolte sănătos coloana și curburile ei în fiecare etapă de dezvoltare, ca să evolueze normal și natural, să își facă mușchi la gât, la spate, să se ridice în mâini, și apoi de-a bușilea și în picioare într-un mod sănătos. Am aflat că pentru ei ideal este ca în timpul zilei să fie ținuți în brațe (și în tot felul de materiale ajutătoare, dacă mama trebuie să lucreze), și noaptea să doarmă pe o parte, lângă mamă. Aceste obiceiuri sunt ideale și pentru sănătatea lor fizică, dar și pentru cea psihică. Surse sunt o mulțime, de la articole de știință, până la cărți (îmi vin acum în minte ”The Baby Bond”  de Dr. Laura Palmer și ”Natural Child” de Jan Hunt). Cât mai puțin timp petrecut în scoici, balansoare, locuri de joacă, țarcuri și pătuțuri (îmi vine să spun asta fiecărei noi mame, care greșește de fapt încercând să facă ce crede ea că e mai bine pentru copil, ce îi spune societatea despre creșterea copiilor). Doar când mama nu mai poate și are ceva urgent de făcut, și când bebelușul e de acord cu asta, și când nu sunt alte brațe la îndemână, poate să-l lase liniștită un pic jos (hehe, cunosc o mulțime de mame care merg și la toaletă cu puișorii). De multe ori privind înapoi nu mă înțeleg: e evident că îți vine să-l ții în brațe non-stop pe puiul tău dulce, cum am putut să ajungem să ne înfrânăm pornirile acestea?  

O altă parte bună e că dacă nu avem nevoie de atâtea gadgeturi, ieșim și mai ieftin. Dar nu e bine să aflăm astfel de informații prețioase, cum că se cresc copiii și mai sănătos, și mai ieftin. Ar avea de pierdut prea mulți. Brațele sunt gratis, un wrap, un sling sau un pouch își poate face orice mămică (iar dacă nu e pricepută deloc, sigur are în jur alte mămici dornice s-o ajute). Dar cum putem oare să ne scoatem din cap că sunt indispensabile cărucioarele, bouncer-ele, balansoarele, pătuțurile, și alte ustensile de plastic cu care vrem să îi mai păcălim pe copii să mai stea puțin în ele? Pentru că da, asta e ideea, țin minte de când era Alex nou-născut, că noi mamele ne plângeam că ei vor numai în brațe (cele care îi învățaseră să nu se mai ceară se mândreau!) și nu știam ce să mai facem ca să îi mai păcălim să mai stea puțin și “în altceva”. Aceasta e tendința generală, inoculată de ultimii ani consumeriști. Și nici nu ne dăm seama că instinctul nostru matern ne spune să luăm copilul în brațe, dar e prea adânc îngropat sub efectele marketingului... vezi reclame în care fiecare membru al familiei ar face orice să îi oprească plânsul bebelușului din pătuț, orice în afară de a-l lua în brațe. Așa că apar soluțiile salvatoare: picăturile de colici, laptele formula cu probiotice, orice numai să nu fie luat în brațe. Încerc să-mi dau seama cum de în sarcina cu Alex credeam toate aceste minciuni, cum am putut să fiu atât de naivă încât să cred că nu e bine să-i luăm în brațe? Și apoi ma gândesc cât sunt de binecuvantată că totuși am ajuns la informația corectă, care m-a ajutat să îmi ascult inima și copilul. Acum recunosc că mă dor multe imagini, văzute în viața reală, în care copilașii sunt lăsați să plângă la plimbare în cărucior/scoică, în timp ce mama scutură doar mașinăria de plastic mai tare, să amețească bebelușul și să se oprească o dată. Când reușește, și bebelușul adoarme, mama se simte învingătoare. Și nu pentru că ar fi o mamă rea, ci ea chiar crede că l-a ajutat pe copil să adoarmă singur, i-a făcut un bine, l-a învățat ceva... altfel când ar fi învățat să adoarmă singur? Oare specia noastră umană e atât de auto-distructivă încât nu știe să facă ceea ce trebuie și când trebuie? Și văd copii plimbați în scoică (să revin totuși la topicul de azi) prin oraș, cu părinții îndoindu-se sub greutatea scoicii de mașină (în timp ce bebelușul ar avea vreo 5-7 kg doar, și în brațe nici nu s-ar simți), dar mândri că își învață copilul autonom, independent, fără să simtă atingerea părinților, să nu se obișnuiască cu ea. În weekend am aflat de o mămică a doi copii, ambii sub 2 ani, care și-a angajat două bone, pentru a avea grijă de ei (în timp ce ea este acasă), cu scopul precis să nu se învețe copiii cu ea. Revenind iar la scoici, că tot deviez :)), le văd ca fiind cele mai întâlnite device-uri, și în cărucioarele de cumpărături, și la picnic, și la orice întâlniri mămicești. Am văzut chiar și poze de Botez în care părinții nu își țineau fericiți odrasla în brațe, și pozau mândri lângă o scoică de mașină învelită în alb. În urmă cu vreo 3 ani probabil că aș fi admirat aranjamentul scoicii, acum însă situația în care rasa umană a ajuns mi se pare cel puțin penibilă, să ne ferim să ne atingem odraslele. Săptămâna trecută am fost într-o clădire a statului, la coadă pentru ceva, împreună cu Alex care se cățăra pe mine și mă pupa și mă îmbrățișa, as always. La 5 metri, o familie tânără, la primul bebeluș, cu el în scoica de mașină. Lume multă, gălăgie, zăpușeală, plictiseală. Bebelușul plângea disperat, părinții sufereau mult, se vedea că le pasă, dar parcă le era frică sau rușine să își ia bebelușul în brațe. Nu aveam cum să ajung la ei să le spun ceva, sunt sigură că dacă le-aș fi spus blând să ia bebelușul în brațe, l-ar fi luat fericiți. Așa se uitau disperați în jur, parcă pentru aprobare. L-au luat în brațe doar când le-a venit rândul să intre cu el, și dintr-o dată au răsuflat ușurați. Chiar îl văzusem pe tătic că îi face semne mămicii să îl ia cu câteva secunde înainte să intre, bucuros că îi va opri chinul, parcă dornic de a “trișa” puțin societatea și de a-și scuti odrasla de puține momente de plâns (parcă îi spunea din priviri mămicii ”hai că acum îl putem lua mai repede, nu o să observe nimeni”). Normal că bebelușul s-a oprit imediat din plâns, când a fost luat în brațe.

În aceasta postare deja prea lungă și încâlcită nu aș vrea să abordez în profunzime tema lăsatului bebelușului să plângă. De aceea aș vrea să reușesc să revin la discuția despre ținutul copilului în scoica de mașină, referindu-mă strict la poziție. Dar am simțit nevoia să-mi schițez fundalul pe care a apărut dorința aceasta a părinților de a-și ține copiii în ”device-uri”.

Aici Hobo Mama se enervează de ce Consumer Reports spune despre slinguri că ar fi periculoase (prin sling înțelegându-se și slingurile-geantă chiar periculoase, și marsupiile nesănătoase), când au avut loc 22 de răniri pe parcursul a 10 ani. Și despre scoicile de mașină a aflat de aici (linkul ei nu mai merge) că produc în medie 5 decese și 13000 de răniri PE AN, statistică ce se referă la folosirea lor în afara autoturismelor, deci nu e vorba de accidente de mașină.

Îmi place mult parodia scrisă de o prietenă de-a autoarei:

"This just in: Consumer Reports warns that carrying babies in arms is not safe. Parents want to hold their babies. And babies love to be held! Unfortunately, human arms come in many different sizes and strengths. There is no corporate funded testing facility for arms. Many new parents feel unsure of how to hold their babies—and we know they won't listen when Grandma tries to tell them how to do it. Injuries have occurred when parents doing a 'spit-up handoff' miscalculate distance and slipperiness and one of them drops the baton (so to speak.) And baby-induced sleep deprivation causes clumsiness—a parent carrying a baby might actually trip or even fall! ... Hold [your] baby when you absolutely must, but for [their] own good they really should be left screaming for love in a nice safe crib or slumped over in a $20.00 umbrella stroller.
Next story: Has your uterus been recalled? Is this untested device really the best place to grow a baby?"

Și mai mult îmi place această postare pe tema scoicilor de mașină, tot de la Hobo Mama, care spune că nu-i înțelege pe cei 99% dintre americani care folosesc scoicile de mașină intensiv în afara mașinilor. Se întreabă dacă aceștia consideră că bebelușii lor sunt atât de respingători încât nu pot să-i țină în brațe. Ea nici nu și-a cumpărat o scoică, a luat direct scaun de mașină (ce nu se poate folosi ca un coșuleț) care pornește de la prima grupă de vârstă, de la nou-născut. Tot în postarea ei am găsit un link către un articol în care se explică de ce e atât de periculos să îți lași copilul să doarmă în scoicile de mașină. Și recunosc că despre astfel de chestiuni eram informată încă din timpul sarcinii, astfel încât eram foarte speriată când mergeam cu mașina, îl verificam continuu dacă respiră. În nici un caz să nu vă lăsați copiii să doarmă cu capul căzut în jos, ei când sunt micuți își pot bloca astfel ușor căile respiratorii și nici nu veți observa când nu mai respiră. M-am mirat când am aflat că sunt părinți care îi lasă să doarmă în casă în scoica de mașină, fără să le cerceteze poziția și fără să “stea de pază” să vadă dacă respiră bine. Poziția care blochează căile respiratorii este întâlnită mai ales în cazurile în care scoica este în afara mașinii, pentru că stă într-o poziție mai verticală decât în mașină. Pe British Medical Journal se pare că este un studiu despre decesele apărute în scoicile de mașină atunci când acestea sunt folosite în afara mașinilor. Hobo Mama a mai găsit multe studii despre rănile grave la cap datorate căderilor din scoicile de mașină (pentru că părinții consideră că stau în siguranță și nu se mai uită la ei) și despre plagiocefalia dezvoltată de la statul îndelungat într-o scoică de mașină. Prin căderi se referă și la căderi din scoică, și la căderi cu tot cu scoică, fie că e vorba despre masa de acasă, despre canapea, sau despre căruciorul de cumpărături. Sunt sigură ca ați văzut mereu bebelușii în hipermarketuri ținuți în scoici pe lateralele căruciorului, nu?

La finalul postării, Hobo Mama specifică faptul că nici nu a apucat să povestească, pe lângă toate cele de mai sus, despre durerile de spate ale părinților care cară enormitățile (și care nici nu ar simți copilul în brațe), și despre efectul acestui obicei asupra relației dintre părinți și copil...

Mai multe linkuri utile pe temă:

·         Săptămâna trecută am tradus un citat din acest articol, pe blogul nostru aici. Postarea originală în engleză e foarte informativă, vă invit să o citiți, se referă și la pericolele ținutului în scoică în afara mașinii, și la efectele negative asupra psihicului și personalității copilului dacă nu e ținut mai mult în brațe.

·         Cum îl ajută poziția fetală (cea în care coloana stă curbată sănătos) pe bebeluș

·         Poziția optimă pentru dezvoltarea bebelușilor prematuri trebuie să le dea sentimentul de învăluire, de conținere. De aici eu trag două concluzii: prematurilor le e cel mai bine la pieptul mamei lor (că doar la ei face minuni Kangaroo Care, și îi ajută să își revină mult mai repede decât în incubatoare!); și dacă la prematuri le face atât de bine ținutul în brațele mamei, nici nu-mi pot imagina cât de bine le face bebelușilor născuți la termen.

·         Semnele prin care corpul bebelușului ne arată că el e creat de la natură să fie ținut în brațe.

·         Cât de periculoase sunt pentru bebeluși scoicile puse în cărucioarele de cumpărături.

·         Teama nefondată de a dăuna posturii prin purtatul bebelușilor

·         Marsupiile pentru copii și tensionarea coloanei vertebrale

·         Un articol complet despre dezvoltarea naturală a curburilor spatelui, despre efectele nocive asupra sănătății coloanei ale statului în cărucior sau în scoica de mașină: Strollers, Baby Carriers and Infant Stress, tradus de noi pe blog în primele 6 linkuri de aici.

·         Toate articolele de pe blogul nostru referitoare la purtatul bebelușilor, la îngrijirea stil cangur, la exterogestație (importanța celui de-al 4-lea trimestru în brațe, cu toate beneficiile ce i le aduceți bebelușului dacă îl țineți în brațe cel puțin în primele luni), aici.

·         Despre dezvoltarea coloanei vertebrale la bebeluși și poziția anatomică ideală pentru aceasta.

·         Despre faptul că și unele scoici de mașină predispun la displazie de șold.

·         Despre importanța etapei “în brațe”

·         Attachment Parenting: A Practical Approach For The Reduction of Attachment Disorders and The Promotion of Emotionally Secure Children

·         Does infant carrying promote attachment? An experimental study of the effects of increased physical contact on the development of attachment

·         Un articol apărut în Revista Academiei Americane de Pediatrie, care spune că scaunele şi scoicile de maşină scad oxigenul din sângele bebeluşilor, aşadar trebuie folosite strict în maşină, acolo unde sunt necesare. E periculos să fie folosite în casă pentru ţinut bebeluşii în ele. AAP: Car Seats Lower Oxygen Levels In Newborns

·         3 Reasons Babywearing Reduces SIDS - 3 Motive pentru care purtarea bebeluşului reduce riscul Sindromului de Moarte Subită a Bebeluşului

·         Is All That Baby Gear Really Necessary? - despre toate gadgeturile pentru bebeluşi pe care le considerăm greşit ca fiind necesare

·         Aici am strâns multe multe articole utile de pe internet, pe tema babywearing-ului, care sunt beneficiile, și pentru atașamentul emoțional sănătos, și pentru dezvoltarea optimă fizică și psihică a bebelușului, și referitoare la îngrijirea stil cangur (inclusiv recomandările Organizației Mondiale a Sănătății pentru ținutul piele pe piele a bebelușilor prematuri, în loc să fie lăsați în incubatoare).

Așadar, dragi părinți, nu vă fie teamă că vă “răsfățați” bebelușii sau că le deteriorați coloana, le faceți un enorm bine dacă atunci când nu sunt în mașină nu îi lăsați în scoici. Cel mai bine ar fi să abandonați scoica în mașină, să o considerați acolo un scaun fix. Luați-vă bebelușii în brațe cât de des puteți, este ideal și pentru fizicul lor, și pentru dezvoltarea lor psihologică și emoțională. Și chiar și dacă vreți să vă ajutați bebelușii să fie mai inteligenți! Știu că până acum vă era teamă că le faceți un rău, că îi învățați prost sau că le distrugeți coloana (cum putem să credem că le stricăm dezvoltarea fizică ținându-i în brațe încă mi-e greu de înțeles, că doar așa a crescut specia umană mereu!). Ținutul în brațe e singura modalitate care nu e periculoasă (în caz că nu ați consumat alcool!), ci chiar îi face bine din toate punctele de vedere. Ia să vad de acum plin în hipermarketuri de bebeluși ținuți în brațe. Și de la mașină până sus în apartament. Și la picnic în parc. Și în vizite la prieteni. Și la terase. Și în Biserici. Și la Botezuri. Spuneți-mi voi ce situații am uitat să enumerez :D.

Cărucioare, Marsupii şi Stresul bebeluşilor II

Continuăm traducerea articolului. Prima parte e disponibilă aici: Cărucioare, Marsupii şi Stresul bebeluşilor

Întinsul la orizontală este stresant pentru coloana vertebrală şi pentru şolduri

Cum am arătat mai sus, coloana vertebrală sub forma unui "C" a bebeluşului nu se întinde imediat după naştere. Din contră, forma de "S" a şirei spinării nu este complet dezvoltată până când copilul începe să umble pe picioarele proprii. Întinsul bebeluşului drept pe spate nu e un obicei blând pentru coloana lui vertebrală. De fapt, această practică îi intinde coloana din forma de "C" într-o linie dreaptă. În loc să-i sprijine forma naturală, îi stresează coloana vertebrală. Cercetările arată că ţinutul coloanei bebeluşului în linie dreaptă nu este o practică sănătoasă din punct de vedere fiziologic. În plus faţă de stresul adăugat coloanei vertebrale, poate de asemenea să afecteze negativ dezvoltarea încheieturilor şoldurilor (Kirkilionis, 2002).


Întinsul la orizontală cauzează deformări fizice

Dacă bebeluşii îşi petrec marea majoritate a zilei întinşi pe spate, acest lucru e rău nu numai pentru şolduri, dar s-a demonstrat că bebeluşii care stau în mod frecvent pe spate într-un cărucior pot să facă plagiocefalie (craniu deformat, plat la spate sau pe laterale), li se poate deforma corpul şi muşchii pot să nu fie tonifiaţi (Bonnet,1998). Cercetări susţinute de Academia Americană de Pediatrie afirmă că “în imobilizarea prelungită pe o saltea fermă sau pe un pat plat (cum ar fi într-un cărucior), influenţa constantă a gravitaţiei apasă suprafaţa corpului către saltea producând boli de poziţie şi bebeluşi cu tonus muscular scăzut (Short, 1996)”.






Plagiocefalie la un bebeluş, corectată cu o cască pentru cap.


Viaţa în "recipiente"

Acest lucru nu înseamnă că dacă stă întins pentru o scurtă plimbare prin cartier într-un cărucior, se va distruge dezvoltarea fizică a bebeluşului. Dar adevarul e că bebeluşul obişnuit din lumea vestică, cu vârsta cuprinsă între trei săptămâni şi trei luni, este plimbat puţin mai mult de două ore şi jumătate pe zi (Heller, 118.) Ajungem să ne purtăm bebeluşul la maşină într-un recipient, prin magazin într-un recipient, să luăm pranzul cu el într-un recipient, înapoi către maşină într-un recipient, şi acasă într-un recipient*. Câteodată de acolo direct într-un leagăn în care să-l fixăm fără să atingem copilul, în aşa fel încât să putem face cina, să-l punem în balansoar cât mâncăm, şi imediat după aceea în pătuţ la culcare. Vestul a divagat de la tradiţiile de atâtea milenii de creştere a copilului şi a ajuns în punctul în care obiectele definesc existenţa copiilor noştri mai mult decât corpurile noastre.

“Să iei un nou-născut de la mama lui şi să-l pui pe spate sau pe burtă pe o suprafaţă plană, de obicei neacoperit, este un eşec în înţelegerea nevoii imense a unui bebeluş pentru îmbraţişare, pentru sprijin prin legănare şi acoperire pe toate părţile, şi a faptului că bebeluşul trebuie să fie gradual introdus în lumea spaţiilor mai largi. De la prezenţa continuă, tangibilă şi plină de suport a mamei sale, bebeluşul va ajunge gradual să parcurgă distanţa către lumea din afară”. (Montagu, 294)






Câteodată recipientele ne pot ajuta pentru perioade scurte de timp şi ne pot elibera mâinile. Totuşi, nici un recipient nu poate să înlocuiască mâinile mamei.

*Vă rugăm să ţineţi cont că autorul nu sugerează că un mijloc de purtare a bebeluşului trebuie să înlocuiască scaunul auto pentru transportul cu maşina. Niciodată să nu conduceţi maşina sau să nu călătoriţi cu maşina având copilul într-un mijloc de purtare a bebeluşului.

Partea a treia aici.