Îngrijirea stil cangur - 8 - despre dezvoltarea cerebrală

Prima parte a articolului o puteți citi aici - Îngrijirea stil cangur - 1 - ce este?. 
A doua aici - Îngrijirea stil cangur - 2 - cum atingerea piele pe piele salvează vieți imitând mediul uterin.
A treia aici - Îngrijirea stil cangur - 3 - Despre apnee, oxigen, respirație, ritm cardiac și temperatură. 
A 4-a aici - Îngrijirea stil cangur - 4 - Despre alăptare.
A 5-a aici - Îngrijirea stil cangur - 5 - Despre luarea în greutate și sistemul imunitar al bebelușului.
A 6-a aici - Îngrijirea stil cangur - 6 - despre microbiomul ideal.
A 7-a aici - Îngrijirea stil cangur - 7 - Despre colici, somn și plânsul bebelușului.

Documentul întreg se găsește de downloadat aici, sau de vizualizat online aici sau aici.


Îngrijirea stil cangur accelerează dezvoltarea creierului

Dezvoltarea mentală şi neurologică e crescută la nou-născuţii prematuri ținuți la piept. Bebelușii prematuri care au fost îngrijiți multe ore în stil cangur, în primele săptămâni de după naștere, comparați cu cei cărora nu li s-a dat o astfel de îngrijire, au avut punctaje mai mari la testele de dezvoltare mentală și motorie în primul an de viață (Charpak et al., 2005⁸).

Contactul piele pe piele este o experiență multi-senzorială. Crește dezvoltarea unor căi neuronale esențiale, accelerând astfel maturizarea creierului. În plus, îngrijirea stil cangur accelerează dezvoltarea creierului și pentru că bebelușii îngrijiți astfel își petrec mai mult timp în starea de somn adânc, care îmbunătățește modelele neuronale în creier și scade reacțiile la stres ale bebelușului.

Cel mai mare avantaj al îngrijirii piele pe piele 24 de ore pe zi este alăptarea liberă, care contribuie la dezvoltarea creierului.

Dr. Bergman afirmă că un bebeluș se naște cu un număr maxim de sinapse (conexiuni posibile) între celulele neuronale. Căile neuronale se stabilesc între sinapsele care sunt folosite, iar sinapsele nefolosite mor. Până la vârsta de 2 ani, toate celulele cerebrale sunt pe deplin dezvoltate. Astfel, după această vârstă, căile neuronale formate devin importante pentru a stabili calitatea vieții pe care fiecare individ o va experimenta. Aceste căi neuronale pot fi legate de stres sau de plăcere, în funcție de mediul în care bebelușul a trăit – aproape de mama lui sau departe de ea. Dacă un bebeluș trebuie să folosească căile neuronale legate de stres, căile legate de plăcere se ofilesc. Apoi căile neurologice conduse de stres devin dominante pentru restul vieții individului. Vorbim uneori de plasticitatea creierului și de faptul că el poate compensa pentru diverse pierderi, dar această idee nu se aplică la aceste construcții de căi neurologice timpurii, care devin permanent fixate astfel în creier. Creierul va căuta toată viața starea de echilibru pe care o consideră “acasă”, iar dacă în primele luni el primește neglijare, spre așa ceva va tinde individul mereu, fără să-și dea seama de ce atrage neglijarea. Acea stare inițială i s-a imprimat în sistemul limbic (creierul paleomamalian), chiar dacă nu își amintește nimic.

”Creierul este un organ bio-social. În acest context, funcțiile sale sunt să creeze și să mențină relații. Dacă nu e lăsat să facă asta de la început, apar defecte la nivelul sănătății mentale, care afectează abilitatea individului să fie flexibil în situații diferite”, afirmă Nils Bergman. ”În primele luni de viață contactul piele pe piele este cel mai important stimulent pentru dezvoltarea creierului. Acest contact fizic continuu este o cerință esențială pentru ca structurile fundamentale ale creierului să fie dezvoltate sănătos. Pe lângă contactul piele pe piele, cel mai important stimul pentru creier de care acesta are nevoie pentru o dezvoltare umană este contactul vizual și nevoia fizică de a fi purtat de părinți.”

În urmă cu 40 de ani oamenii de știință⁴⁶ au comparat efectele dezvoltării puilor de maimuță când aveau o mamă mișcătoare, respectiv una nemișcătoare. Maimuțele erau crescute în cuști în care “mama” era un obiect neanimat (o butelie goală de înălbitor), care era ori staționar, ori același  obiect care se legăna pe o frânghie. În ambele situații puii se agățau de “mame”, fie că ele se mișcau sau nu. Dar maimuțele crescute cu mamele staționare au devenit depresive, au avut dificultăți în interacțiunea cu alte maimuțe, nu suportau să fie atinse și au dezvoltat acel tip de comportament stereotipic de legănare văzut frecvent la copiii lipsiți de atingere, cei din orfelinate. Au fost observate și alte comportamente patologice: auto-mutilarea și „comportamentul de auto-alinare“, cum ar fi suptul obsesiv al degetelor de la picioare. Ajunse la maturitate aceste maimuțe au afișat comportament violent. Așadar, dacă e să alegem între a lăsa bebelușul culcat în incubator/pătuț sau a-l plimba ușor înfășurat piele pe piele la pieptul mamei, care alegere ar fi mai bună pentru el?

Dincolo de elemente atât de importante pentru fiecare individ, îngrijirea stil cangur ajută și la nivel mai mic. În 2011 în revista Pediatrics⁵ a apărut un studiu care arăta cât este de important pentru dezvoltarea neurologică a bebelușilor prematuri ca părinții să le vorbească. Nu oricine, ci doar părinții cărora în unele țări le este chiar interzis accesul în secția de terapie intensivă. În februarie 2014 tot în revista Pediatrics aceiași autori au afirmat⁶ că acei copii cărora li s-a vorbit în primele săptămâni chiar în secția de terapie intensivă neonatală, au avut rezultate mai bune la 7 și 18 luni. Nu numai în ceea ce privește limbajul, ci e vorba și de rezultate legate de cunoaștere, de comunicare receptivă și comunicare expresivă. Rezultatele au fost chiar vizibile, cu fiecare 100 de cuvinte vorbite în plus pe oră, copilul avea o creștere cu 1.2 puncte la Testul Bayley Cognitive Composite. Cum e mai ușor să le vorbești prematurilor decât când sunt la pieptul tău?

Bibliografie:

5. Caskey Melinda,  Bonnie Stephens, Richard Tucker, Betty Vohr, Importance of Parent Talk on the Development of Preterm Infant Vocalizations, PEDIATRICS (ISSN Numbers: Print, 0031-4005; Online, 1098-4275), 2011

6. Caskey Melinda, Bonnie Stephens,  Richard Tucker, Betty Vohr, Adult Talk in the NICU With Preterm Infants and Developmental Outcomes, Pediatrics (doi: 10.1542/peds.2013-0104), 2013.

8. Charpak N., Kangaroo mother care: 25 years after, Acta Paediatrica, 94 (5), 514-522, 2005

46. Mason William A., Effects of Maternal Mobility on the Development of Rocking and Other Behaviors in Rhesus Monkeys: A Study with Artificial Mothers, Developmental Psychobiology,8(3): 197-211, 1975

-->>
Îngrijirea stil cangur - 9 - Exterogestația e importantă pentru toți bebelușii, nu numai pentru prematuri