De anul trecut, de când am citit acest articol, vreau să vă traduc și vouă momentele importante ale primei ore de viață a bebelușului.
Un grup de cercetători din Suedia au publicat un studiu în ianuarie 2011 în revista Acta Paediatrica, studiu care observa comportamentul nou-născuților în prima ora de viață. Ei au vizualizat multe filmări cu bebeluși nou-născuți, au observat cum se comportă aceștia în mod instinctiv atunci când sunt lăsați în pace, piele pe piele, pe pieptul mamelor lor.
Iată câteva momente cheie ale primelor 70 de minute, așa cum au loc în medie la orice bebeluș lăsat pe pieptul mamei lui:
Minutul 0: Bebelușul țipă puternic, moment în care i se activează plămânii.
Minutul 2: După ce strigă, bebelușul își petrece mai puțin de un minut relaxându-se, stând nemișcat pe pieptul mamei. Autorii au presupus că această pauză liniștită e posibil să fie un mod evolutiv de a ține bebelușii departe de prădători.
Minutul 2.5: Pe măsură ce începe să se trezească, nou-născutul își deschide ochii pentru prima dată și începe treptat să își miște capul și gura.
Minutul 8: Bebelușul devine și mai activ, ținându-și ochii deschiși chiar și 5 minute sau mai mult. Pe parcursul acestei faze active, nou-născutul pare să devină interesat să mănânce, privind la fața mamei și la sânii ei, făcând sunete ce arată că îi e foame și mișcându-și mâinile înspre gură.
Minutul 18: Ce extenuant a fost totul! E momentul pentru o nouă pauză.
Minutul 36: Nou-născutul care și-a reîncărcat bateriile se trezește plin de energie și începe să se grăbească înspre sânul mamei, bazându-se pe simțul mirosului pentru a se orienta.
Minutul 62: Bebelușul suge puțin colostru, plin de proteine și anticorpi. Acest supt stimulează sânii să producă lapte și ajută uterul mamei să se contracte pentru a ajunge la dimensiunea de dinainte de sarcină.
Minutul 70: Bebelușul adoarme.
Avem așadar primele 70 de minute din viața nou-născutului. Desigur, aceste cifre sunt mediile calculate de la mai mulți bebeluși, orice alt comportament e normal. Cel de-al doilea bebeluș al meu, care a avut parte de o naștere mai respectuoasă decât primul, nu a plâns deloc, a deschis ochii din momentul în care a ajuns pe pieptul meu, la o secundă de la naștere. A supt puțin în primele 5 minute. Iar după 30 de minute de la naștere s-a mufat la sân atât de bine încât acolo a rămas, sugând activ (simțeam în contracțiile uterine), timp de 2 ore!
Important e să nu uităm că bebelușul știe să se atașeze și să sugă perfect încă de la naștere, dacă e pus dezbrăcat pe pieptul gol al mamei. Așa că dacă personalul medical al unei maternități își dorește să promoveze alăptarea, va acționa în consecință, nu va lua bebelușul după naștere pentru a-l curăța și înfășa. Nu numai că se rateaza ”ora de aur” în care bebelușul e alert și suge, nu numai că și mama, dar mai ales bebelușul, suferă când sunt despărțiți, dar mai mult, știm deja că un bebeluș înfășat pus culcat la sân e foarte posibil să nu se atașeze bine, să nu primească lapte suficient din sânul mamei și să-i creeze acesteia răni. Și apoi tot personalul medical care nu știe nimic despre alăptare îi va spune mamei că nu are lapte...
Am întâlnit adeseori la mămici ideea că nașterea nu e importantă, să fie bebelușul sănătos, mai bine economisesc acei bani pentru hăinuțe mai multe la bebeluș. Îndrăznesc să le contrazic: dacă reușesc să facă rost de bani pentru a naște undeva unde să fie respectate și ele, și bebelușii, e cel mai important gest pe care îl puteți face pentru bebelușul vostru și chiar și pentru voi. Majoritatea mamelor își doresc să alăpteze, dar eforturile le sunt împiedicate de cei din spital. Și un start prost în alăptare va fi cu greu reparat. Ca să nu mai spun cât e de important pentru toate aspectele dezvoltării bebelușului acel prim contact piele pe piele. Și pentru mamă, pentru încrederea în competențele ei ca nouă mamă.
Am văzut recent un video drăguț despre deosebirile nașterilor într-un spital prieten al copilului și unul care nu are această certificare. Vreau totuși să adaug observația că în țara noastră majoritatea spitalelor de stat au această certificare, deși nu respectă condițiile impuse de UNICEF. Aici găsiți lista cu maternitățile cu această certificare. Dacă la naștere copilul nu vă e pus piele pe piele și lăsat acolo primele ore, dacă nu stă mereu în cameră cu voi la maternitate, dacă i se dă lapte praf sau sunteți lămurită să îi dați lapte praf, dacă orice din video-ul de mai jos nu vi s-a îndeplinit la o maternitate prietenă cu copilul, le puteți scrie celor de la UNICEF, să facă verificări. Spitalele primesc bani mulți de la UNICEF pentru a se comporta cu respect cu mamele și cu copiii, pentru a-i ajuta cu alăptarea și a nu-i separa. Deci ar trebui ori să respecte acești pași, ori să nu mai primească finanțare pentru ceea ce nu fac.
Tale of Two Births: Baby-Friendly Hospital Rap from Breastfeeding Coalition Oregon on Vimeo.
Deci priviți acest film cu gândul că așa cum se descrie nașterea prietenoasă pentru copil ar trebui să fie în majoritatea spitalelor de stat din țară.
Căutam un film cu breastcrawl, cu această „călătorie” a bebelușului către sân. Știam de mai demult că dacă bebelușul e pus pe mamă imediat după naștere, el se va atașa singur la sân și această poziție, cu bebelușul dezbrăcat, cu mâinile libere, pe burtă pe mamă, este ideală pentru o atașare bună care nu dă ragade, pentru ca bebelușul să scoată lapte cât dorește și să nu aibă colici nici mai târziu, nefiind forțat cu capul pe spate să înghită un jet mare de lapte.
Însă nu știam că este o așa mare diferență între bebelușii născuți cu intervenții medicale și/sau separați un pic de mamă și bebelușii născuți natural, nemedicalizat.
Am studiat filmul și din perspectiva unui alt studiu medical care a constatat că acei bebeluși care ating cu bărbia suprafața de piele de sub sânul mamei în prima oră de viață au mai mari șanse să sugă bine și deci să alăpteze mai mult timp decât bebelușii care nu au avut contact cu acea zonă. Poate că aceste studii par bizare, dar treptat, după decenii de studiu, poate ne vom da seama ce nevoi au bebelușii când se nasc. Aceste dovezi vor fi utile celor care au nevoie de ele ca să își dea seama că ceea ce e natural este ideal pentru copil și că trebuie să facem tot posibilul să le oferim această șansă. Poate dacă vom fi din ce în ce mai multe cu astfel de pretenții normale, vom reuși să schimbăm modul în care se naște în țara noastră. De ce zic „pretenții normale”? Pentru că studiul din filmul de mai sus, cu bebelușii ce merg spre sân, e din 1990, v-ați fi așteptat ca între timp și medicii de la noi să știe că bebelușul nu trebuie dus la neonatologie după naștere, separat de mamă cel puțin o jumătate de zi... Ceea ce se întâmplă în spitalele noastre este un abuz și când bebelușii noștri vor fi adulți vor fi oripilați când vor auzi de astfel de practici. Haideți să luptăm pentru ca fiicele și nurorile noastre să fie respectate când vor ajunge să nască.
No comments:
Post a Comment