Autor Jan Hunt. Articol tradus de aici.
Am fost întrebată recent cum se ține un bebeluș în brațe.
Aceasta este o întrebare interesantă, pentru că este un avertisment de cât de
departe am ajuns de creșterea intuitivă a copiilor. Dacă am putea călători
înapoi în timp până în Epoca de Piatră, și am întreba mamele și tații cum se
ține un bebeluș în brațe, sunt sigură că ar rămâne perplecși. Judecând după
curente istorice și din observația din zilele noastre a nou descoperitelor
triburi din Epoca de Piatră, acești părinți își petreceau atâta timp piele pe
piele cu bebelușii lor, încât știau în orice moment care sunt nevoile
bebelușului. Ar fi știut (așa cum mulți părinți din societățile așa numite
primitive încă știu) când urmează să urineze bebelușul! Când sunt întrebați cum
știu asta, sunt nedumeriți și întreaba cum știi tu când urmează să urinezi.
Unii părinți din zilele noastre redescoperă această conștientizare minunată a
nevoilor bebelușului lor, prin comunicarea eliminării.1
Părinții care au acest fel de conexiune vor ști de asemenea
instinctiv cum să-și țină bebelușul în brațe, fiind atenți la mișcările
bebelușului, la respirație, la expresii faciale și ascultând mereu aproape, cu
respect, cu scopul de a determina nevoile neîndeplinite ale bebelușului lor.
Asemenea părinți nu ar irosi niciodată timp și energie întrebându-se dacă ar
trebui să răspundă protestelor și lacrimilor bebelușului lor; ci le-ar oferi în
mod natural și consistent același respect iubitor pe care ar vrea ei să-l
primească dacă ar avea o nevoie urgentă.
Din păcate, mulți părinți au pierdut acest fel de
conștientizare și de conexiune. Sunt prea copleșiți de viața lor ocupată pentru
a se opri și a auzi ce le spun bebelușii lor. Mulți părinți ignoră chiar și
plânsul puternic pentru că li s-a spus că plânsul este un mod de a manipula
părinții, nu o încercare de a comunica o nevoie importantă. Aceasta a fost o
dezvoltare nefericită și nocivă în creșterea copiilor; a creat neîncredere și
frică acolo unde ar trebui să fie doar o conexiune iubitoare plină de bucurie.
Deci cum ar trebui să ne ținem bebelușii în brațe? La fel ca
multe alte întrebări cu care noii părinți se confruntă, ar trebui să privim și
să ascultăm ceea ce bebelușul încearcă disperat să ne spună. Dacă nu stă
confortabil, ne va transmite asta, chiar și în primele săptămâni și luni. Să
ignori această comunicare este la fel de inutil ca și cum am ignora comunicarea
partenerului sau prietenului nostru. Creează probleme care nu ar trebui să
existe, și care pot fi evitate atât de ușor prin conectare și prin ascultarea a
ceea ce bebelușul încearcă să ne spună. Da, e mai ușor să știi care sunt
nevoile bebelușului după ce acesta ne învață limbajul, dar gesturile lui,
expresiile faciale, limbajul corpului și verbalizările ne pot da o multitudine
de informații dacă suntem atenți. Dacă îl înveți limbajul semnelor (ceea ce
poți începe chiar și la trei luni, iar bebelușul îți va răspunde prin semne de
pe la șase luni)2, poți de asemenea să afli mai ușor care îi sunt
nevoile în mod specific, dar cu mult înainte de asta părinții se pot conecta
atât de aproape la un nivel emoțional și fizic, încât cuvintele nu sunt
necesare.
Comunicarea vine în multe forme. Deși nu e posibil să prezicem
din timp în ce mod va avea nevoie un bebeluș să fie ținut în brațe într-un
moment anume, în general le place să fie ținuți cu capul în partea noastră
stângă, în așa fel încât să ne audă bătăile inimii, așa cum le auzeau în uter.
Cercetările sugerează că aceasta facilitează dezvoltarea emoțională a bebelușului3.
De asemenea, poziția aceasta îi reasigură de prezența noastră continuă, și este calmantă emoțional și fizic.
Bebelușilor le place să fie ridicați într-un mod blând,
natural, intuitiv și să fie ținuți cu dragoste, calm și blând, fără schimbări
și mișcări bruște. Le place contactul piele-pe-piele, care oferă multe
beneficii fiziologice4. Fie că folosiți un sistem de purtare sau
doar brațele, țineți bebelușul cu fața la voi, pentru că această poziție ajută părintele să aibă
grijă la semnalele bebelușului și să evite suprastimularea. De asemenea ajută
la dezvoltarea normală a coloanei vertebrale a bebelușului5. Asigurați-vă
că îi susțineți capul blând și în siguranță mereu.
După ce îl ridicați, oferiți-i atenția voastră totală. Dacă
se agită, dacă se crispează sau dacă pare că nu se simte confortabil, încercați
altă poziție. Faceți în continuare ajustări până când arată și se simte
confortabil. Vă va transmite în multe feluri că bebelușii vor să fie ținuți în
brațe cât de mult timp posibil în timpul zilei. Un bebeluș care insistă să fie
ținut în brațe toată ziua este pur și simplu un bebeluș care știe că ținutul în
brațe îi îndeplinește nevoile în cel mai frumos și eficient mod. Nu este
”răsfățat” – este inteligent! Și cercetările sugerează că bebelușii care sunt
ținuți în brațe cel mai mult timp plâng cel mai puțin și au cel mai sigur
atașament emoțional6,7.
Țineți-l și în noaptea, la fel ca ziua, în așa fel încât să
aibă reasigurarea prezenței voastre continue, și în așa fel încât să îi puteți
monitoriza respirația (care va fi mai regulată decât dacă ar dormi departe de
voi). Toate celelalte mamifere dorm cu părinții lor, și din motive foarte
întemeiate. Bebelușii care dorm cu părinții au ritmul inimii, ritmul
respirației, tensiunea sângelui, nivelul glicemiei și temperatura corpului îmbunătățite.
Și în plus învață cum arată dragostea.
Desigur, acestea sunt doar linii generale. Doar bebelușul
vostru știe ce nevoi are în fiecare moment, la fel cum va ști la fiecare
vârstă. Aveți încredere în ce vă spune inima. Conectați-vă, priviți și
ascultați. Copilul vostru este cel mai bun consilier de parenting pe care îl
puteți avea!
4. "The Importance of Skin to Skin Contact" de Jack Newman
6. "Early skin-to-skin contact for mothers and their healthy newborn infants" ER
Moore, G Anderson, N Bergman, T Dowswell. Cochrane Pregnancy and Childbirth
Group, 2012.
Vedeți și:
"Ten Reasons to Wear your Baby" de Laura Simeon, MA, MLIS.
No comments:
Post a Comment