Îngrijirea stil cangur - 2 - cum atingerea piele pe piele salvează vieți imitând mediul uterin

Prima parte a articolului o puteți citi aici - Îngrijirea stil cangur - 1 - ce este?. 
Documentul întreg se găsește de downloadat aici, sau de vizualizat online aici sau aici.


Care sunt beneficiile pentru copil?

Îngrijirea stil cangur salvează vieți

Ultimele studii arată o reducere cu 51% a mortalității infantile atunci când bebelușii (mai mici de 2 kg) au fost îngrijiți în stilul Kangoroo Mother Care în prima săptămână după naștere și au fost alăptați de către mamele lor (Lawn,2010³⁹). Așadar efectul adăugării mamei în ecuație este puternic. Până la o jumătate de milion de decese ale nou-născuților, datorate complicațiilor de prematuritate, ar putea fi prevenite în fiecare an dacă îngrijirea stil cangur ar fi disponibilă pentru toți bebelușii născuți prematur.

Îngrijirea stil cangur imită mediul calmant al uterului

Bebelușul tocmai a ieșit dintr-un mediu sigur, închis și cald. Învelind un bebeluș pe pieptul cald al mamei, piele pe piele, imităm mediul familiar al uterului, pentru că bebelușul continuă să primească atingere, ritm și presiune. Nu numai că bebelușul are un sentiment de “conținere” (opus statului întins pe un pat drept din incubator), dar aude și sunetele liniștitoare ale inimii mamei lui, și respirația ei, și legănarea ritmică, el fiind obișnuit deja cu toate acestea.

Cei mici chiar caută în mod activ sentimentul de conținere. Antropologul Ashley Montagu povestește în cartea sa Touching: The Human Significance of The  Skin⁵¹  cum un prematur dintr-un incubator se târa, cu mișcări mici, către colțul incubatorului, oricât de des era mutat în mijloc de către asistente. Prematurii se simt mult mai în siguranță sprijiniți de ceva.

Subestimăm cât e de important pentru toți nou-născuţii să fie ţinuţi în braţe şi dezmierdaţi şi mângâiaţi. Bebeluşii se nasc aşteptându-se la un “uter cu vedere”, cum zice Ashley Montagu. Ei au nevoie să fie îmbrăţişaţi continuu cum erau îmbrăţişaţi în uter.

În majoritatea secțiilor neonatale deja e cunoscut faptul că prematurii se dezvoltă mai bine dacă sunt înconjurați de multe materiale decât dacă stau în mijlocul unui incubator gol. Dar de ce să ne mulțumim cu substitute, când știm că toate acestea vor să imite brațele mamei și când în brațele mamei ar avea parte de mult mai multe efecte benefice?

În uter, toate nevoile bebeluşului sunt îndeplinite automat. Temperatura este constantă, presiunea este constantă şi sunetele inimii şi vocii mamei sunt ritmate şi calmante. Dar mamele sunt modelate de evoluţie să ofere un loc sigur de ţinut și după naștere, în braţe, pe parcursul creşterii continue a bebeluşilor lor, un loc unde nutriţia, protecţia şi căldura sunt asigurate. Mediul confortabil familiar al corpului mamei îi transmite bebeluşului că este într-un loc sigur, că va fi îngrijit.

Îngrijirea stil cangur oferă bebelușilor atingerea vitală

Importanța legăturii dintre mamă și bebeluș a fost recunoscută pentru prima dată în anii ’50, când psihanalistul John Bowlby² a formulat teoria atașamentului, ideea că bebelușii au nevoie să formeze o relație puternică cu un îngrijitor principal pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere social și emoțional.

“Limbajul nostru tăcut şi cel mai potent, atingerea, este mediul prin care părintele şi nou-născutul comunică şi devin ataşaţi, fiecare atingere blândă întărind legătura dintre ei. Atingerea hrăneşte creşterea psihologică a nou-născuţilor noştri, stimulează creşterea lor fizică şi mentală; asigură funcţionarea lină a funcţiilor fiziologice cum ar fi respiraţia, bătăile inimii şi digestia; le creşte conceptul de sine, conştiinţa corpului şi identitatea sexuală; le sprijină sistemul imunitar şi chiar le îmbunătăţeşte stabilitatea şi graţia mişcărilor.” (Heller,1997³¹).

În 1977 psiholoaga perinatală Dr. Ruth Rice a explorat impactul pe care creşterea zilnică a stimulării tactile o are asupra nou-născuţilor prematuri. După patru luni “nou-născuţii din experiment, cei mângâiați, erau în mod evident superiori nou-născuţilor din grupul de control în creşterea greutăţii, dezvoltarea mentală şi cel mai marcant în dezvoltarea neurologică” (Walsh, 1995⁶⁸). Imediat după acest experiment, Dr. Rice a dezvoltat primul program de masaj cercetat ştiinţific numit RISS (Rice Infant Sensorimotor Stimulation) care evident a demonstrat îmbunătăţirile neurologice şi progresele în creşterea şi dezvoltarea bebeluşilor prematuri.

“O mare şi foarte respectată varietate de cercetări din diferite câmpuri de studiu – inclusiv de dezvoltare a copilului, psihiatrie, neonatologie şi antropologie – au arătat că oamenii chiar au nevoie de suficientă atingere fizică pentru a se dezvolta la potenţialul optim” (Granju, 1999²⁸).

În 1915, Dr. Henry Chapin, un pediatru din New York, a dezvăluit că bebeluşii plasaţi în instituţii în zece oraşe diferite din Statele Unite au avut o rată a decesului de 100% în ciuda mâncării şi a îngrijirii medicale, murind din cauza a ceea ce doctorii au numit “eşec în dezvoltare” (Montagu,1986⁵¹). Chapin, îngrozit de acest lucru, i-a plasat pe următorii copii în pensiuni speciale în locul orfelinatelor. Când au fost făcute studii pentru a afla cauzele reale ale deceselor, unde şi de ce s-a întâmplat, s-a aflat că aveau loc “chiar des printre bebeluşii din cele mai bune case, spitale şi instituţii, şi printre bebeluşii care primeau cea mai bună şi grijulie atenţie” (Montagu, 1986⁵¹). A devenit evident că în cele mai sărace case, unde condiţiile igienice nu erau întâlnite, copilaşii se dezvoltau foarte bine. Diferenţa era că mamele sărace erau cele care îşi ţineau bebeluşii în brațe, îi dezmierdau, îi mângâiau şi îi hrăneau. Când instituţiile medicale au început să admită acest lucru, unele spitale au făcut reguli ca asistentele să “ridice nou-născuţii, să îi poarte şi să fie mame pentru ei” de cel puţin trei ori pe zi. Ca rezultat, ratele mortalităţii au scăzut dramatic (Montagu, 1986⁵¹).

Este cunoscut experimentul lui Harlow²⁹ pe maimuțe, dureros de citit și cu rezultate dure pentru stilul nostru rece de viață. Puii de maimuță preferă să aibă o mamă surogat confecționată din material, care le dă impresia că sunt ținuți în brațe, dar care nu le oferă mâncare, decât să mănânce într-o cușcă fără obiect de atașament. Ei au nevoie de atingere maternă pentru a se dezvolta, și o preferă mâncării dacă sunt puși să aleagă. Puii de maimuță erau curajoși și exploratori când alături de ei era mama surogat confecționată din material.

Dr. Deepak Chopra, endocrinologistul devenit expert în medicina holistică și co-autor al cărții Magical Beginnings, Enchanted Lives: A Holistic Guide to Pregnancy and Childbirth⁹, insistă pe ideea că efectele conexiunii mamă-bebeluș merg dincolo de partea psihologică, și conexiunea e chiar biologică, cu impact profund asupra fiziologiei bebelușului.

Bibliografie:

2. Bowlby J,  Maternal Care and Mental Health. The master work series, Northvale, NJ; London: Jason Aronson. ISBN 1-56821-757-9. OCLC 33105354. [Geneva, World Health Organization, Monograph series no. 3], 1950 

9. Chopra Deepak, Magical Beginnings, Enchanted Lives: A Holistic Guide to Pregnancy and Childbirth, Three Rivers Press,  2005

28. Granju K, & W. Sears, Attachment Parenting: Instinctive Care for Your Baby and Young Child, Atria, 1999

29. Harlow Harry F., The Nature of Love, American Psychologist, 13, 673-685, 1958

31. Heller S., The Vital Touch: How Intimate Contact With Your Baby Leads To Happier, Healthier Development, Holt Paperbacks, 1997

39. Lawn et al., ’Kangaroo Mother Care’ to Prevent Neonatal Deaths Due to Preterm Birth complications, International Journal of Epidemiology, April 2010

51. Montagu Ashley, Touching: The Human Significance of the Skin, William Morrow Paperbacks; 3 edition, September 10, 1986

68. Walsh A., Biosociology: An Emerging Paradigm, Praeger Publishers, 1995

A treia parte o puteți citi aici - Îngrijirea stil cangur - 3 - Despre apnee, oxigen, respirație, ritm cardiac și temperatură.