Beneficiile purtatului bebeluşului în braţe versus purtatul în scoica de maşină

Traducerea articolului de aici.

de Dr. Andrew Dodge, Doctor Chiropractician

Ca un chiropractician care tratează şi mame însărcinate, şi copii, văd zilnic şi părinţi care îşi poartă bebeluşii în braţe, şi părinţi care îi poartă în scoici de maşină. Muncesc cu alţi doctori într-o clinică în afara oraşului Forth Worth din Texas şi toţi vedem mai mulţi părinţi care îşi poartă copiii în scoici de maşină decât în braţe şi încercăm să ne lămurim pacienţii să nu-şi folosească scoicile de maşină în afara maşinilor. Companiile de scaune de maşină au făcut ca acum să fie foarte uşor pentru părinţi să îşi transporte copilul într-o scoică din casă la maşină şi apoi la destinaţia finală fără să trebuiască să mute bebeluşul. Este un lucru atât de uşor de făcut, şi cum multe familii au mai mulţi copii şi orare stresante, înţeleg complet şi sunt alături de părinţii care aleg să-şi poarte copiii în acest mod. Există totuşi mai multe motive pentru care şi eu, şi soţia mea, ca părinţi, şi colegii mei, ca doctori, nu recomandăm acest tip de purtare a bebeluşului. Vom arunca o privire asupra motivelor pentru care purtarea copilului în braţe sau într-un mijloc de purtare (babywearing-ul) este unul din cele mai bune lucruri pe care le puteţi face pentru o dezvoltare structurală, neurologică, psihologică şi emoţională optimă pentru bebeluşul dumneavoastră.

Coloana vertebrală a unui nou-născut aliniată corespunzător, în forma literei C

Din punct de vedere structural, coloana vertebrală a nou-născutului este în forma literei C. Postura lor este complet flexată (curbată), exact cum au stat înăuntrul uterului. Pe măsură ce muşchii posturali li se dezvoltă devin capabili să îşi susţină capul sus şi bebeluşul dumneavoastră dezvoltă curba corespunzătoare a gâtului. La fel, pe măsură ce bebeluşul începe să se mişte şi să se târască, îşi dezvoltă curbura corespunzătoare a părţii inferioare a coloanei vertebrale. Aceste curburi se dezvoltă în timpul primului an de viaţă al bebeluşului şi sunt foarte importante pentru coloana lui vertebrală şi pentru sistemul nervos, dar şi pentru încheieturile spinării şi ale şoldurilor. Când bebeluşii sunt purtaţi corespunzător de părinţii lor sau de alţi îngrijitori, sunt într-o poziţie biomecanică mai bună pentru dezvoltarea coloanei şi a musculaturii. În poziţia de purtare sănătoasă, gravitatea va ajuta în dezvoltarea tonusului muscular ce va susţine postura copilului.

În contrast, când bebeluşul stă întins pe spate într-o scoică de maşină pentru o perioadă prelungită de timp, efectele gravitaţionale asupra coloanei vertebrale încep să întindă curbele ce se dezvoltă. Cu ajutorul timpul prelungit petrecut pe spate, bebeluşii pot să înceapă să dezvolte plagiocefalie (turtirea oaselor craniului), cauzând deformări [i]. Aceste două schimbări pot afecta biomecanica şi aliniamentul corespunzător al coloanei vertebrale, dezvoltarea ligamentelor şi puterea legată de coloana vertebrală şi de încheieturile şoldurilor, tonusul muscular şi dezvoltarea biomecanicii şi dezvoltarea neurologică a copilului [ii]. Perioade scurte de timp nu vor duce la schimbări drastice, dar limitarea timpului pe care îl petrece bebeluşul în scoica de maşină este cel mai bun lucru pentru sănătatea copilului dumneavoastră. Aşadar puneţi-l în scoică atunci când e în maşină, dar când aţi ajuns acolo unde trebuie, să aveţi un wrap, un sling sau un soft structured carrier la îndemână! În acest mod veţi avea în continuare mâinile libere şi îi veţi oferi organismului micuţului dumneavoastră un sprijin incredibil pentru dezvoltare.

Din punct de vedere neurologic, s-a demonstrat că are loc o accelerare a maturizării creierului atunci când nou-născuţii sunt purtaţi [iii][iv][v]. Când bebeluşul dumneavoastră este purtat, apare o mişcare constantă în toate direcţiile. Babywearing-ul oferă o cantitate enormă de informaţii pentru sistemul vestibular al bebeluşului (centrul echilibrului din creier). Această mişcare nu numai că ajută la construirea acestor căi neurologice, dar ajută de asemenea la construirea părţii din creier care dă tonus musculaturii centrale şi muşchilor intrinseci ai coloanei vertebrale, care dau corpului abilitatea de a se echilibra, de a se coordona şi de a se stabiliza cu mişcări simple sau complexe [vi]. Aceştia sunt primii centri din creier care se dezvoltă şi cresc, punând fundaţia pentru restul dezvoltării creierului şi corpului. Dacă această fundaţie nu este puternică, alte părţi care se construiesc peste ea nu vor fi la fel de puternice cum ar fi putut să fie. Mai mult, purtatul bebeluşului le oferă cel mai bun mod de a vedea, de a auzi, de a interacţiona cu lumea din jurul lor. Bebeluşul poate să privească la toate culorile şi mişcările, să vadă interacţiunile sociale dintre părinţii lor şi ceilalţi, să vadă expresiile faciale din timpul conversaţiilor, în timp ce se simt în siguranţă aproape de mama sau de tata. Toate aceste lucruri care par atât de nesemnificative pot avea un efect enorm asupra creierului în dezvoltare al bebeluşului dumneavoastră. Pur şi simplu: cu cât experimentează mai mult, cu atât mai mult li se dezvoltă creierul.

Cu cât mai mult experimentează bebeluşul dumneavoastră, cu atât mai mult i se dezvoltă creierul

În sens contrar, atunci când bebeluşul îşi petrece perioade mari de timp în scoica de maşină (chiar şi cu abilitatea de a-şi ţine capul sus), este foarte dificil pentru bebeluş să vadă ceva din lumea din jurul lor. Văd doar ce este în faţa lor. Singura mişcare de care are parte bebeluşul este atunci când scoica este ridicată şi mutată dintr-un loc în altul. Din punct de vedere al dezvoltării creierului, babywearing-ul este în mod cert opţiunea mai bună. Fiziologic şi emoţional, bebeluşii, mai ales nou-născuţii, se pot baza pe fiziologia şi emoţiile părinţilor pentru a-i ajuta să şi le regleze pe ale lor. Când bebeluşul este purtat în mod consistent, părinţii pot mai uşor să observe micile semnale ale copilului lor (de exemplu că îi este foame, e obosit, e supra-stimulat, îi e prea cald sau prea frig, etc.). Când apar la bebeluş schimbări în fiziologie, au ca o consecinţă schimbări în fiziologia părintelui pentru a-i ajuta să şi le regleze. Când bebeluşul este aproape de dumneavoastră, îşi poate regla ritmul respiraţiei, ritmul bătăilor inimii, temperatura corpului, emoţiile, nivelul de stres şi nivelul de imunitate [vii]. Acesta este unul dintre motivele pentru care copiii devin “lipicioşi” atunci când sunt bolnavi. Atunci când e aproape de dumneavoastră, copilul poate să-şi crească producţia de anticorpi şi să-şi crească temperatura corpului pentru a lupta cu boala. Într-un capitol pe care l-a scris în Behavioral Management of Health from Preconception to Adolescence, Dr. Maria Blois (doctor în medicină) a examinat cercetările legate de schimbările fiziologice care apar atunci când bebeluşii sunt purtaţi şi a concluzionat, cu citarea a 14 studii separate, că:

Există dovezi puternice care sprijină folosirea îngrijirii stil cangur [kangaroo care – purtarea bebeluşului cu contact piele-pe-piele] pentru bebeluşii prematuri, cu beneficii care includ spitalizare mai scurtă, morbiditate scăzută, o durată mai lungă de alăptare exclusivă, o creştere mai bună în greutate, o reglare a stării îmbunătăţită şi un simţ al competenţei maternale crescut. Beneficiile bazate pe dovezi ale îngrijirii stil cangur pentru bebeluşii născuţi la termen includ: îmbunătăţirea organizării stării de bază şi a modulării sistemului motor; îmbunătăţirea adaptării extrauterine a temperaturii; şi un efect analgezic... Ţinerea simplă în braţe fără contact piele-pe-piele s-a descoperit că reduce plânsul, şi oferirea mijloacelor de purtare pentru mămici a dus la mame care erau mai sensibile faţă de bebeluşii lor (răspundeau mai repede semnalelor) şi la bebeluşi care erau ataşaţi mai sigur emoţional [viii].

Fiind capabili să se conecteze la un nivel fiziologic şi emoţional atât de intim, le permite părinţilor să formeze o legătură adâncă şi de durată cu copiii lor [ix]. Fără ţinerea bebeluşilor atât de aproape în braţe sau fără purtarea lor, aceste conexiuni fiziologice şi emoţionale nu au loc. Scoicile de maşină nu pot ajuta la reglarea temperaturii bebeluşului, la îmbunătăţirea funcţiei lor imune, nu îi pot ajuta să crească în greutate, nu îi pot calma şi nu le pot reduce nivelurile de stres [x].

Atunci când vine vorba de babywearing şi purtatul în scoica de maşină de fapt nu există comparaţie. Din orice punct de vedere al dezvoltării, babywearing-ul este net superior. Pentru folosiri pe termen scurt scoica de maşină nu va fi teribil de nocivă pentru dezvoltarea bebeluşului dumneavoastră, dar când am posibilitatea, atunci când maşina se opreşte, scoica rămâne în maşină şi eu îmi iau un port-bebe şi îmi port copilul.

Referinţe:

---

[i] Timothy Littlefield, et al., “Car Seats, Infant Carriers, and Swings: Their Role in deformational Plagiocephaly,” Journal of Prosthetics & Orthotics 15 (July 2003): 102-106.

[ii] Barney F. LeVeau and Donna B. Bernhardt, “Developmental Biomechanics: Effect of Forces on the Growth, Development, and Maintenance of the Human Body,” Physical Therapy 64 (December 1984): 1874-1882.

[iii] Mark S. Scher, et al., “Neurophysiologic Assessment of Brain Maturation after an Eight-Week Trial of Skin-to-Skin Contact on Preterm Infants,” Clinical Neurophysiology 120 (October 2009): 1812-1818.

[iv] Esmot Ara Begum, et al., “Cerebral oxygenation responses during kangaroo care in low birth weight infants,” BMC Pediatrics 8 (November 2008).

[v] Rejean Tessier, et al., “Prematurity and Morbidity: Could KMC Reverse the Process?,” Current Women’s Health Reviews 7 (August 2011): 254-261.

[vi] MW Morningstar, et al., “Reflex control of the spine and posture: a review of the literature from a chiropractic perspective,” Chiropractic And Osteopathy 13 (August 2005).

[vii] Susan M. Ludington-Hoe, “Evidence-Based Review of Physiologic Effects of Kangaroo Care,” Current Women’s Health Reviews 7 (August 2011): 243-253.

[viii] Maria Blois, “Birth: Care of Infant and Mother: Time-Sensitive Issues,” in Will Gordon and Jodie Trafton, ed. Best Practices in the Behavioral Management of Health from Preconception to Adolescence (Los Altos, CA: IBP, 2007), 108-132.

[ix] R Tessier, et al., “Kangaroo Mother Care, home environment and father involvement in the first year of life: a randomized controlled study,” Acta Paediatrica 98 (September 2009): 1444-1450.

[x] S Mooncey, X Giannakoulopoulos, and V Glover, “The effect of mother-infant skin-to-skin contact on plasma cortisol and beta-endorphin concentrations in preterm newborns,” Infant Behavior & Development 20 (October 1997): 553-557.