Vocea mamei și sunetele inimii ei îi ajută pe prematuri să se dezvolte neuronal mai bine, și are efect în ultimele săptămâni de sarcină și asupra dezvoltării neuronale a bebelușilor născuți la termen (Studiu științific)

De la începutul anului vrem să vă prezentăm un studiu interesant, dar nu găseam timp. Studiul publicat în ianuarie 2015 în revista Proceedings of the National Academy of Sciences a demonstrat faptul că bebelușii născuți prematur au parte doar de beneficii dacă li se oferă ocazia să audă vocea mamei lor. Se pare că acest fapt chiar îi ajută să depășească unele deficiențe de dezvoltare neuronală datorate prematurității.

“Dezvoltarea creierului este determinată în mare de experiențele senzoriale timpurii,” au scris autorii în lucrare. “Totuși, în acest moment nu se știe dacă, cât de devreme sau cât de mult este format creierul nou-născutului prin expunerea la sunetele materne atunci când creierul este cel mai sensibil la programarea timpurie.”

Studiul a urmărit bebeluși născuți între 25 și 32 de săptămâni de gestație, adică bebeluși foarte prematuri. Creierul fiecărui bebeluș a fost studiat la naștere și aproximativ la o luna. Bebelușii care au ascultat înregistrări cu vocea mamelor lor cât timp au fost în incubator și-au dezvoltat mult mai bine cortexul auditiv.

Cercetătorii vor să vadă mai departe dacă și alte voci pe care bebelușul le-a auzit în uter au același efect, de exemplu vocea tatălui. Și mai vor să vadă dacă această diferență de dezvoltare e la fel de sesizabilă și la bebelușii născuți la termen.

“Rezultatele noastre demonstrează că în ciuda imaturității căilor auditive, cortexul auditiv este mai adaptiv sunetelor materne decât sunetelor de mediu. E nevoie de mai multe studii pentru a înțelege mai bine procesul neuronal care determină această dezvoltare și implicațiile funcționale pentru dezvoltarea auzului și a limbajului,” au mai adăugat autorii.


Ce vreau să adaug eu:

• studiul a vrut de fapt să demonstreze cât e de important să le vorbim bebelușilor și în sarcină, drept dovadă titlul studiului, ”Mother’s voice and heartbeat sounds elicit auditory plasticity in the human brain before full gestation” 
• normal că ar fi un câștig pentru bebelușii prematuri români să asculte înregistrări cu vocea mamei, mai ales că în majoritatea maternităților nu i se permite mamei să stea lângă bebelușul ei chiar când acesta are mai mare nevoie de ea...
• însă chiar dacă înțeleg că pentru a efectua studiul corect au trebuit să izoleze acest fapt, vocea mamei, de alte beneficii ale prezenței mamei, de aceea au pus înregistrare în loc să le permită mamelor să stea cu bebelușii,...
• consider că ideal este, și din punctul de vedere al studiului prezentat mai sus, și din multe alte motive, ca bebelușul prematur (sau născut la termen) să fie ținut cât mai mult posibil din 24 de ore dezbrăcat pe pieptul gol al mamei.
• Am mai scris despre efectele îngrijirii stil cangur asupra dezvoltării neurologice aici.
• Și voi cita aliniatul de la final, pentru că cele două studii amintite acolo seamănă puțin cu cel de mai sus:
  
  ”În 2011 în revista Pediatrics⁵ a apărut un studiu care arăta cât este de important pentru dezvoltarea neurologică a bebelușilor prematuri ca părinții să le vorbească. Nu oricine, ci doar părinții cărora în unele țări le este chiar interzis accesul în secția de terapie intensivă. În februarie 2014 tot în revista Pediatrics aceiași autori au afirmat⁶ că acei copii cărora li s-a vorbit în primele săptămâni chiar în secția de terapie intensivă neonatală, au avut rezultate mai bune la 7 și 18 luni. Nu numai în ceea ce privește limbajul, ci e vorba și de rezultate legate de cunoaștere, de comunicare receptivă și comunicare expresivă. Rezultatele au fost chiar vizibile, cu fiecare 100 de cuvinte vorbite în plus pe oră, copilul avea o creștere cu 1.2 puncte la Testul Bayley Cognitive Composite. Cum e mai ușor să le vorbești prematurilor decât când sunt la pieptul tău?”