Îngrijirea stil cangur - 15 - Încheiere

Prima parte a articolului o puteți citi aici - Îngrijirea stil cangur - 1 - ce este?. 
A doua aici - Îngrijirea stil cangur - 2 - cum atingerea piele pe piele salvează vieți imitând mediul uterin.
A treia aici - Îngrijirea stil cangur - 3 - Despre apnee, oxigen, respirație, ritm cardiac și temperatură. 
A 4-a aici - Îngrijirea stil cangur - 4 - Despre alăptare.
A 5-a aici - Îngrijirea stil cangur - 5 - Despre luarea în greutate și sistemul imunitar al bebelușului.
A 6-a aici - Îngrijirea stil cangur - 6 - despre microbiomul ideal.
A 7-a aici - Îngrijirea stil cangur - 7 - Despre colici, somn și plânsul bebelușului.
A 8-a aici - Îngrijirea stil cangur - 8 - despre dezvoltarea cerebrală
A 9-a aici - Îngrijirea stil cangur - 9 - Exterogestația e importantă pentru toți bebelușii, nu numai pentru prematuri
A 10-a aici - Îngrijirea stil cangur - 10 - despre urgențe, gemeni și ora magică
A 11-a aici - Îngrijirea stil cangur - 11 - despre cezariană și beneficiile pe termen lung
A 12-a aici - Îngrijirea stil cangur - 12 - beneficiile pentru părinți
A 13-a aici - Îngrijirea stil cangur - 13 - despre avantajele îngrijirii stil cangur cu tatăl și despre beneficiile generale ale babywearingului, aplicate prematurilorA 14-a aici - Îngrijirea stil cangur - 14 - se aplică Îngrijirea Stil Cangur în lume și în țara noastră?

Documentul întreg se găsește de downloadat aici, sau de vizualizat online aici sau aici.

Experiența mea

Din ce m-am interesat în 2012, când am născut a doua oară, în Romania ar fi fost atunci doar 3 maternități (private) în care puteai să ai curaj să ceri să ți se dea bebelușul piele pe piele. Știu că e absurd că noi trebuie să ne luptăm cu cadrele medicale pentru ceva ce ei ar trebui să ne lămurească să practicăm pentru sănătatea optimă a bebelușului. Și știu că e greu, eu prima dată nu am reușit, deși am născut într-o clinică privată unde credeam că pot cere orice. Știind că în iureșul nașterii nu sunt puternică, pentru a doua naștere am mers să nasc în altă localitate, unde am vorbit dinainte ce îmi doresc. Am născut cum am vrut. Bebelușul mi-a fost pus imediat după expulzie direct pe pieptul gol. Nu a plâns deloc. Deloc. De ce considerăm normal ca bebelușii să plângă când se nasc? A început să respire ușor, fără să fie presat de lipsa oxigenului. Apoi m-a privit direct în ochi, lipsa picăturilor antibiotice l-a lăsat să își privească mama pe care până atunci o cunoștea doar pe dinăuntru. Când i-a auzit vocea tatălui lui, care era lângă mine, și-a ridicat capul în aer ca să-l studieze. Îl cunoștea deja. Apoi a supt și a făcut pipi pe mine. A stat lipit de mine vreo jumătate de oră pe masa de naștere. A fost luat cam 30 de secunde să mi se schimbe cămașa și apoi a fost pus iar dezbrăcat pe pielea mea goală. A supt apoi două ore continuu, a știut suge din start. Iar uterul mi s-a contractat și mi s-a vindecat într-un mod miraculos pentru personalul medical, care nu mai văzuseră naștere fără să i se dea mamei după expulzie oxitocină sau ergomet. Să nu mă rup de durere când mă gândesc cum o astfel de experiență ne-a fost furată mie și primului meu născut? Să nu îmi curgă lacrimile când mă gândesc că timp de 24 de ore nu mi-a fost lăsat, chiar dacă asta îmi doream, iar el probabil a plâns la neonatologie după mama lui până când o fi renunțat, crezând că mama lui nu mai există? Să nu mă revolt că în acel mod l-am întâmpinat în această lume? Eu, sănătoasă, fără complicații, după o naștere vaginală, plină de colostru ce s-a irosit pe cămașa mea în loc să ajungă la el? Informată și dornică să-l țin la piept? El la fel, sănătos și născut la termen? Cum am ajuns să le răpim mamelor copiii? Și apoi să ne mirăm de ce nu sunt întregi.

Bine că știm să ne comportăm bine cu animalele de la zoo. În 2010 am văzut un documentar în care îngrijitorii unei grădini zoologice britanice observaseră că dacă girafele nasc fără intervenții, își alăptează și își îngrijesc și își protejează puii. Dar când omul intervenea cu “ajutor”, își abandonau puii, le dispărea instinctul matern. Iar noi ne întrebăm de ce mamele de azi nu mai vor să fie mame și consideră copilul o corvoadă. Instinctul matern ne este distrus la naștere chiar de către cei ce ar trebui să ne ajute.

Într-o grădină zoologică din Ohio o gorilă nu știa sau nu voia să își alăpteze puii. După câteva eșecuri îngrijitorii și-au dat seama că ea nu văzuse niciodată pe cineva alăptând, așa că pe parcursul următoarei sarcini o femeie venea și alăpta în fața cuștii ei. Consecința a fost că următorul pui a fost alăptat cu drag și cu succes. Dar când ne oripilăm de alăptarea în public sau de alăptare în general nu ne gândim că lipsa alăptării din cotidian duce la “neputința” de a alăpta.

Din păcate mai pot povesti o experiență personală. La vârsta de doar o lună am fost internată cu cel mic în spital cu pneumonie și insuficiență respiratorie. În prima noapte am fost ascultătoare și speriată și l-am lăsat la masca cu oxigen în pătuț, stând în picioare lângă el ca să-i dau să sugă când vrea. Dar a doua zi am început să prind curaj (și dor) și l-am luat în brațe, acolo unde îi era locul. Nu mi l-am legat în wrap pentru că îmi era teamă că nu-l voi putea scoate suficient de repede ca să nu mă prindă cineva, la vizitele medicale. Am spus deja că nu sunt suficient de puternică, și din păcate copiii mei au avut de suferit din această cauză. Deci nici măcar nu era piele pe piele, ci doar în brațe la sân și tot l-am ajutat și așa. O doamnă doctor mi-a interzis să alăptez din cauză că ar obosi copilul la sân. Și mi-a impus să-l pun în pătuț peste noapte. Noroc că asistentele calde m-au încurajat să fac ce simt și mi-au arătat că bebelușul nu numai că nu obosea la sân, dar chiar îi creștea saturația de oxigen! După o primă noapte dormita lipiți unul de altul, fără pic de oxigen de la mască, avea saturația ideală de oxigen, cea mai bună de până atunci! Dar a contat mult să mă simt sprijinită de asistente, a contat mult să nu trebuiască să lupt pentru ceva atât de normal.

Concluzii

Mamele au nevoie de sprijin. Nu putem ignora dovezile, îngrjirea stil cangur trebuie implementată la toate nașterile. Mamele de azi și-au pierdut instinctele materne din cauză că nici mamele lor nu le-au crescut așa cum e natural pentru specia umană. Așa că au nevoie de sprijin să își redescopere aceste instincte. Și să capete puterea de a acționa conform acestor instincte într-o societate care nu înțelege. E nevoie ca toate cadrele medicale să fie informate pentru a ști beneficiile și a fi capabili să îi sprijine pe părinți într-o perioadă atât de delicată. Să îi ajute să își țină bebelușul piele pe piele în timpul primelor clipe, săptămâni, luni.

“Organismul mamei este singurul mediu sănătos și natural pentru un bebeluș, pentru ca el să crească la parametri optimi, și fizic, și emoțional” afirmă Dr. Nils Bergman. “Când e pus piele pe piele pe pieptul mamei lui, bebelușul primește căldură, protecție și hrană”.

Dr. Nils Bergman mai spune "Ce experimentăm în timpul nașterii și pe parcursul următoarelor săptămâni ne afectează tot restul vieții. În ziua de azi ne creștem copiii într-o manieră patologică. În societățile vestice suntem mereu sfătuiți să punem bebelușii întinși în pătuț pentru ca ei să facă mușchi la spate. Dar ceea ce se practică în mod curent nu e neapărat normal și nici nu e ceea ce ar trebui să se facă. Un bebeluș purtat în brațe se dezvoltă total diferit de un bebeluș care e lăsat să stea întins. Diferențele fizice legate de locul în care bebelușul stă nu sunt ele în sine de o importanță majoră. Dar rezultatul final, dezvoltarea cerebrală optimă a bebelușilor purtați de către părinți, aceasta contează.”

Dr. Nils Bergman își bazează argumentele pe o recenzie a cercetărilor lui Allan Schore⁶⁰ din Revista Infant Mental Health din 2001. Și compară acele date cu modul în care ne îngrijim nou-născuții în secțiile de neonatologie vestice de azi. Concluziile lui sunt că practic noi toți cei care ne-am născut și am crescut în lumea civilizată în ultimele decenii am fost împiedicați să ne atingem potențialul maxim.

“Doar în ultimul secol am abandonat un model vechi de 3 milioane de ani de îngrijire a copiilor. Am înlocuit îngrijirea continuă a copilului, dormitul împreună cu părinții și alăptarea la cerere cu lăsatul bebelușului să stea undeva singur, cu ignorarea plânsetelor lui și cu hrănirea lui o dată la patru ore cu lapte praf”, adaugă el.

Ştiinţa reconfirmă ceea ce poate ar fi trebuit să intuim, că braţele mamelor oferă mediul optim de tranziţie din uter în lume. Natura a intenţionat ca o mamă şi nou-născutul ei să aştepte această unitate şi ca această unitate să nu se termine la naştere. Nu numai că organismul unei mame este pregătit şi construit ca să continue gestaţia bebeluşului ei după naştere, dar şi bebeluşul ei s-a adaptat să aştepte acest lucru pentru supravieţuire. Astfel bebeluşul are acces la tot ce are nevoie pentru a se dezvolta şi a creşte fizic, mental şi emoţional într-un individ vesel, sănătos şi sigur pe el.

Dacă bebelușii ar putea să ne spună care le sunt cele mai importante nevoi, ar spune pur și simplu “Ține-mă în brațe, hrănește-mă și iubește-mă”. Mamele au știut dintotdeauna aceste lucruri, sau ar fi trebuit să le știe – acum studiile ne spun că ele aveau dreptate! Este puțin jenant pentru noi ca specie că am ajuns să căutăm dovezi ca să ne permitem să le oferim copiilor noștri atingere, atenție și dragoste. Dar partea bună e că aceste dovezi există, așa că scepticismul nu își mai are locul.

Dr. Susan Ludington descrie îngrijirea stil cangur în câteva cuvinte: ”Separarea bebelușului de mamă NU este normală din punct de vedere biologic.”

Bibliografie:

60. Schore Allan N., Effects of a secure attachment relationship on right brain development, affect regulation, and infant mental health, Infant Mental Health Journal,  Special Issue: Contributions from the Decade of the Brain to Infant Mental Health Volume 22, Issue 1-2, pages 7–66, January/April 2001

Alte surse pentru acest articol:

http://www.boba.com/topics/kangaroo-care/

http://www.boba.com/research/exterogestation-and-the-need-to-be-held/

http://www.primal-page.com/eng-berg.html

Resurse pentru mamele de bebeluși prematuri care doresc să-i alăpteze:

https://www.llli.org/nb/nbpremature.html

http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&id=70:breastfeeding-the-premature-baby&Itemid=17

http://kellymom.com/ages/newborn/newborn-concerns/preemie-links/

Resurse pentru cei care vor să afle mai multe despre microbiom:

http://www.nytimes.com/2013/05/19/magazine/say-hello-to-the-100-trillion-bacteria-that-make-up-your-microbiome.html?pagewanted=all&_r=1&

http://www.smithsonianmag.com/science-nature/microbes-the-trillions-of-creatures-governing-your-health-37413457/?c=y&page=1

http://www.scienceandsensibility.org/?p=4995

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3337124/

http://www.sciencedaily.com/releases/2013/09/130916122214.htm

http://www.plosbiology.org/article/info%3Adoi%2F10.1371%2Fjournal.pbio.1001631

http://www.nytimes.com/2013/08/29/science/human-microbiome-may-be-seeded-before-birth.html?smid=tw-nytimesscience&seid=auto&_r=0

http://phenomena.nationalgeographic.com/2014/02/03/how-breast-milk-engineers-a-babys-gut-and-gut-microbes/

http://ajcn.nutrition.org/content/96/3/544.abstract

http://www.indiegogo.com/projects/microbirth

Cărți recomandate pentru a înțelege ce așteaptă în mod evolutiv, biologic, animalic, emoțional, instinctual, un nou-născut la naștere:

Jean Liedloff, Conceptul Continuum, Cluj-Napoca, 2012

Frederick Leboyer, Naștere fără violență, Editura Herald

David Chamberlain, Mintea noului născut, Editura Salco

Sarah Buckley, Gentle Birth, Gentle Mothering: A Doctor's Guide to Natural Childbirth and Gentle Early 

Parenting Choices, Celestial Arts; 1 edition (December 2, 2008)

Autor: Raluca Donciu

http://alexcreste.blogspot.com,   http://kiddyshopblog.blogspot.com
Martie 2014