Saturday, December 13, 2014

10 sfaturi simple pentru a avea sărbători liniștite în familie

Sărbătorile de iarnă ar trebui să însemne timp petrecut în familie, alături de cei dragi, generozitate, veselie. Mulți dintre noi am fost privați în copilărie de sărbători frumoase. Am avut lipsuri materiale, dar chiar dacă părinții noștri ar fi avut bani, nu ar fi avut ce să cumpere. Nu aveau zile libere, așa că nu avem nici multe amintiri împreună de sărbători. Istoria noastră personală, cumulată cu filmele frumoase de Crăciun ne determină să ne dorim să le creăm copiilor noștri niște amintiri ”ca-n filme”. Datorită lor începem să credem din nou în magia sărbătorilor. De aceea în luna decembrie de multe ori suntem tentați să intrăm într-un iureș stresant în loc să ne amintim ce contează cu adevărat și pentru copii, și pentru noi.


Așadar ce dorim să vă spunem:


1. Nu mai amenințați copiii cu Moșu'. 

Fie că vorbim de Moș Nicolae sau de spiridușii lui Moș Crăciun, nu trebuie să ne amenințăm copiii că trebuie să fie cuminți ca să primească un cadou.

Eu oricum sunt pe punctul de a-i spune adevărul despre Moș Crăciun copilului meu mai mare, pentru că mi-e greu să găsesc explicații la poveștile de Crăciun care descriu cum copiii cuminți primesc cadouri. Copilul meu m-a întrebat când avea 4 ani dacă cei ce nu primesc cadouri au fost foarte răi. I-am spus că nu e așa, ci sunt doar foarte săraci. Moșul nu a reușit să ajungă la ei, așa că trebuie noi să-l ajutăm. Am schimbat repede subiectul, pentru că eram gata să-i spun atunci adevărul. Vrem să creadă că cei mai săraci decât ei sunt copii răi? Altfel de ce Moș Crăciun e așa subiectiv? Mie mi-ar plăcea mai mult să simtă că de Crăciun toți putem fi Moș Crăciun pentru cei care au nevoie. Toți putem să facem pe cineva să creadă în magia sărbătorilor.

Dar dincolo de absurdul situației, când e clar că oricât de cuminți ar fi, copiii săraci nu vor primi cadouri, ce sens are să-i stresăm în această lună, să se simtă spionați de cineva nevăzut, să fie obedienți în mod artificial o perioadă scurtă, fără să înțeleagă motivele pentru care trebuie s-o facă în afară de recompensa imediată?

Cei dintre voi care nu l-ați ascultat pe Alfie în interviul de la TVR1, o puteți face acum, e revelator. Aici în postare și în comentarii am strâns mai multe articole despre nocivitatea pedepselor și recompenselor. Vă spun asta pentru că amenințarea că Moș Crăciun nu le va aduce cadouri sau recompensarea prin cadouri a comportamentului dorit de noi fac mai mult rău decât bine. Nu îi modelează copilului dorința intrinsecă de a fi mai bun. Ci îl fac să gândească planuri prin care poate ajunge, pe moment, la premiul mult dorit. Când recompensa nu mai e atrăgătoare, copilul nu mai poate fi determinat să facă nimic. Mai mult, când îi recompensăm pe copii pentru ceva, s-a demonstrat științific că cei mici își pierd pasiunea pentru acea activitate. Așa că dacă inițial ar fi aranjat jucăriile din camera lor cu drag, dacă îi recompensăm sau dacă îi amenințăm ca să facă ordine, comportamentul ce până atunci le făcea plăcere devine o corvoadă.


2. Nu-i puneți să facă spectacol în fața rudelor.

Parcă gândeați Crăciunul pentru ei, nu pentru a acoperi frustrări din propria copilărie. Dacă rudele le cer asta și vedeți că ei nu ar vrea, săriți în ajutorul lor, fiți alături de ei, altfel vor crede că rudele sunt mai importante pentru voi. Nu trebuie să dovediți nimănui nimic. Debarasați-vă de frustrările din copilărie când trebuia să demonstrați că sunteți mai bun decât verișorul vostru.

Modul în care îi opriți pe cei din jur să vă agaseze copiii cu cerințe de colinde depinde de persoanele în cauză. Puteți face o glumă, puteți să răspundeți dur, sau puteți să vă oferiți chiar voi să cântați. Chiar dacă cei mici nu vor sări să vă acompanieze (deși e posibil!), sigur se vor distra și vă veți simți mai apropiați decât dacă i-ați fi transformat în marionete. Nu uitați niciodată cine e mai important în viața voastră. Iar săgețile celor din jur, comparațiile, ironiile, vă pot răni doar dacă le permiteți. Și depinde de voi dacă și copiii voștri vor crește dornici să facă pe plac celor din jur sau încrezători în ei și în iubirea voastră necondiționată.


3. Și nici să facă ceva ce nu vor doar pentru a completa o imagine idilică.

Dacă nu vor să facă poze cu un om străin îmbrăcat în roșu, cu barbă, e normal. (Mai ales dacă au fost amenințați că acesta îi supraveghează dacă sunt cuminți.) Copiii mici au un instinct foarte bun de a fi reticenți la străini. Nu-i faceți să și-l înăbușe doar pentru că visați să aveți o poză cu copiii în brațele Moșului. Sau pentru că vă e rușine să-i spuneți mătușii că cel mic nu vrea să-i dea un pupic. Orice forțare în sensul acesta le transmite

  • că ei trebuie să nu își asculte instinctul referitor la oamenii străini, 
  • că trebuie mereu să asculte de adulți, de orice adulți, 
  • și că părinții consideră că altfel ei nu sunt cuminți. 

Specialiștii spun că acestea, împreună cu forțarea copiilor să accepte dovezile de afecțiune ale altor adulți, îi fac pe cei mici victime ușoare pentru un abuzator. Pentru că vor crede că instinctele le sunt greșite să se ferească, vor crede că fiind vorba de un adult trebuie să-l asculte, chiar dacă e străin, și vor crede că nu le pot spune părinților ce au pățit din cauză că ar însemna că nu sunt cuminți...

Dar tot la acest paragraf intră orice acțiune pe care ei nu o vor și totuși noi insistăm pentru că așa era imaginea din visul nostru: să facă un om de zăpadă, să nu atingă bradul, să mănânce o mâncare tradițională de Crăciun, să participe la acțiunile alese cu atenție de noi în luna decembrie în calendarul de Advent, să meargă în vizite, să asiste la un spectacol de balet, să asculte povești de Crăciun lângă sobă, să se îmbrace într-un fel anume. Repet, lăsați așteptările la o parte și țineți mereu minte că vreți ca cel mic să aibă sărbători frumoase. Asta înseamnă să decidă el ce preferă, nu să vă îndeplinească dorințele.


4. Mare atenție la alăptare.

Copiii sunt mai importanți decât sarmalele sau decât curățenia din casă, nu? Și atunci de ce uităm asta de prea multe ori? Cei mici sunt obișnuiți (sau așa ar trebui) să fie alăptați la cerere, să poată sta în brațele mamei de câte ori au nevoie. Continuați la fel și în perioada sărbătorilor, dacă nu vreți să vă faceți copilul să sufere. Stresul pentru ei e oricum enorm din cauza schimbărilor, a agitației. Nu le refuzați afecțiunea, brațele, sânul.

Mătușa se oferă să țină copilul ca să faci ordine? Și între timp mai și spune că e prea mare ca să mai fie alăptat, că pe vremea ei i se dădea ceai (încearcă chiar să-i dea ceai)? Sau că nu e bine să-l învățați în brațe? Așa-i că ai o strângere în stomac? Așa-i că simți că cel mic te dorește și și tu ai același impuls, de a-l lua repede în brațe? Spune-i mătușii că ții tu copilul, și că ea te poate ajuta gătind, făcând ordine, sau orice altceva e chiar urgent. Nu merită să te obosești cu explicații legate de beneficiile atingerii și alăptării. Dar să fii acolo pentru copil e important și pentru copil, dar și pentru alăptare. Pentru copil pentru a-i fi alături și pentru a-l învăța că mereu el va fi mai important pentru tine decât pregătirile de sărbători și decât părerea unei rude băgăcioase. Pentru alăptare pentru că atunci când nu mai alăptezi la cerere deja există oricând riscul de deshidratare, de înfometare și chiar de înțărcare din cauza scăderii lactației. Însă până când scade lactația ca răspuns la nesupt, vă puteți confrunta și cu canale înfundate sau mastită și sigur nu v-ar plăcea să vă petreceți noaptea de Revelion cu pompa de muls.

Sunt copii care nu își cer drepturile în mod zgomotos. Deci e posibil să rateze o masă de lapte chiar dacă stau într-o cameră vecină. La primele semne de foame e posibil să fie amăgiți și amânați de persoana care îi supraveghează, intenționat sau mai probabil în necunoștință de cauză. Însă mai departe de atât mulți copii nu plâng de foame sau de ”foame de brațe”. Chiar dacă au aceste nevoi. La copii se instalează foarte repede hipoglicemia, iar un metabolism încetinit nu mai cere combustibil. În plus, dacă mama nu e în zonă, majoritatea bebelușilor mici nu plâng, se închid în ei într-o stare asemănătoare comei, par ca și cum ar dormi, pentru a-și conserva rezervele de energie până când mama îi va salva. Dacă nu o văd, ei consideră că mama a dispărut.

(Chiar zilele trecute am trăit împreună cu cel mic o experiență bizară. Seara s-a aprins un bec într-o parte a casei în care eram doar eu cu el. Am fugit după soț, dar piticul m-a simțit că m-am speriat și s-a agățat de mine ca o maimuță. Și-a lipit capul de pieptul meu și și-a strâns ochii. În câteva secunde dormea! El care de obicei trebuie ”adormit” și adoarme destul de greu. În ziua următoare s-a speriat de ceva din baie și a urlat fugind înspre mine. La pieptul meu a adormit pe loc, în momentul în care și-a pus capul pe piept și și-a închis ochii. Iar. Atunci mi-am amintit de starea aceasta de comă în care ei intră până când trece pericolul... Așa că dacă vă spune mătușa că uite ce ușor a adormit ea copilul, sau uite că doarme 3 ore, nu 40 de minute cum doarme atunci când îl adormi tu, să știi că nu e de bine...)

Deci dacă într-adevăr e o chestiune de viață și moarte și trebuie să lipsiți de lângă copil, asigurați-vă că periodic, o dată la 2-3 ore, îl hrăniți. Bebelușul nu emite mereu semnale de foame dacă mama nu e lângă el. Dacă vi se pare că ar vrea să sugă, dar e distras de agitația din jur, citiți mai jos la greva suptului.

În plus, Crăciunul înseamnă frig, dulciuri și întâlniri cu mai mulți oameni, toate acestea crescând riscul de îmbolnăviri. Noi mamele transmitem prin lapte anticorpi specifici bolilor din jurul nostru în două moduri:

  • când copilul atinge sânul, prin saliva lui se transmite mamei care sunt intrușii cu care a luat contact. Organismul mamei produce și transmite anticorpi. Deci copiii trebuie alăptați ori de câte ori cer. Direct la sân, nu hrăniți cu lapte muls. Înainte de o boală, înainte ca noi să vedem vreun semn, ei sunt mai lipicioși și sug mai mult. Nu vă enervați că nu puteți ține ritmul cu pregătirile de sărbători. Ascultați-vă copilul. Alăptarea în primele clipe de boală pot face diferența între o boală ușoară și una gravă.
  • când mama sărută copilul, primește și în acest mod informații despre virusurile din jurul bebelușului. Așadar mama trebuie să stea cât mai mult cu cel mic și
    să-l alăpteze.


Agitația, oboseala mamei, mirosurile noi, mâncarea nouă, zgomotele cauzează deseori greve de supt. Poți trece cu bine peste asta dacă vei încerca să-l hrănești în camera în care e obișnuit, în întuneric și liniște, legănat-plimbat. Mamele deseori cred că totul se întâmplă din cauza alimentelor noi, însă de cele mai multe ori de vină e agitația.

Multe mame sunt convinse de persoane ”binevoitoare” să își înțarce copiii înainte de sărbători:

  • ca să poată bea liniștite. Dincolo de penibilul situației, mă scuzați, consider că doar o mamă care nu știe care sunt beneficiile alăptării ar putea să le abandoneze pentru o noapte de beție când mai are atâtea ocazii în viitor. Însă vă spun că interzicerea alcoolului este doar încă un mod prin care alăptarea este făcută să pară o povară. Atâta timp cât nu vă afectează capacitatea de a fi mamă, toți doctorii experți în alăptare afirmă că alcoolul este permis în timpul alăptării.
  • ca să poată mânca orice. Din nou mi se pare un pic pueril, dar eu nu sunt pofticioasă, așa că nu pot să mă pun în pielea cuiva care nu și-ar mai hrăni copilul cu cel mai miraculos lichid de pe pământ pentru a putea mânca în două seri ceva. Însă și acesta este un mit, lansat chiar de companiile care vând lapte praf, menit să vă determine să priviți alăptarea ca pe ceva foarte dificil. Aceste companii creează chiar spoturi publicitare în care ne spun că dacă alăptăm nu avem voie să mâncăm diverse alimente, care reprezinta cam 50% din ceea ce mănâncă o femeie în România zilelor noastre. Printre altele, într-un spot se spunea că e interzis să mănânci carne de porc atunci când alăptezi. Dacă cineva îi crede, și nu își dă seama că ei spun asta doar ca să ajungi să le cumperi produsele, și nu pentru că le-ar păsa cumva de tine, atunci asta înseamnă că înainte de sărbătorile de iarnă multe femei din România vor înțărca. Nu e adevărat, puteți mânca orice.
  • ca să nu trebuiască să alăpteze de față cu musafirii. Părerea noastră despre alăptarea în public am mai scris-o aici. E dreptul copilului vostru, e normal. Dacă însă de Crăciun vă veți întâlni cu bădărani cu care nu aveți chef să vă luptați, există haine speciale, există alte camere, există soluții. Nu uitați, o să repet în toată această postare: copilul dumneavoastră e cel mai important. Dacă altfel nu se poate, mai bine nu vă întâlniți cu astfel de persoane necivilizate, și stați acasă în armonie și fericire, decât să vă înțărcați copilul brusc ca să le faceți pe plac.

    Dacă tot vorbim de Crăciun și de alăptare și de persoane care uneori aduc în discuție ”discreția” creștină, se potrivește o imagine cu Maria alăptând, nu? Alăptarea în Biserică e permisă. Icoana de mai jos este ortodoxă. Papa a îndemnat în mod explicit mamele să alăpteze în Biserici. Așa că, orice religie ați avea, ignorați-i cu grație pe cei răutăcioși în numele unei dogme inventate. 


  • ca să poată lipsi de acasă. În primul rând eu pledez pentru sărbători de vis alături de minunățiile noastre. Cele mai emoționante Revelioane ale mele au avut loc din 2009 încoace, când la miezul nopții rememorez anul ce a trecut, privind pe geam artificiile cu un pui drag mulat pe piept, mă gândesc la noul an ce începe, și îmi sărut tare tare copiii. Dacă sunt treji e simplu, ne bucurăm împreună, dar nici dacă dorm nu scapă, mereu i-am acoperit emoționată de pupici. Dacă sunteți mai petrecăreți, oricând se poate încropi o petrecere împreună cu alți părinți și cu copiii lor, dacă cei mici se cunosc de mai demult. Iar dacă oricum vă descriu eu magia Revelionului cu copiii, dumneavoastră vă doriți să petreceți fără ei când se schimbă anul, puteți oricând lăsa lapte muls, nu trebuie să înțărcați. Însă m-aș asigura că bebelușul de obicei nu se trezește supărat noaptea, ar fi păcat așa să își înceapă noul an, plângând după voi. Nu-mi pot imagina o petrecere care să merite suferința copilului. Și scriu așa pasional la acest punct pentru că în grupurile de mame alăptătoare din care fac parte, mamele își doresc toate să stea cu copiii, dar presiunea de a merge la petreceri vine din partea soților lor. Și recunosc că mereu am suferit să văd că o femeie își calcă pe instincte sau principii de teama soțului, oricare ar fi aceste principii. Așadar, ascultați-vă instinctele, dacă acestea vă spun că puteți merge liniștită, faceți-o din proprie inițiativă, nu din supunere oarbă.  


Pentru o mamă care deja are probleme cu cantitatea de lapte, adăugarea în meniu a unor plante medicinale care scad lactația poate să o scadă de tot. Așa că, dacă vă știți cu probleme, evitați salvia și menta în ingredientele fripturilor sau în ceaiuri.

Mi-a plăcut mult această imagine de la La Leche League of Southern Indiana, așa că am vrut s-o traduc pentru nevorbitorii de limbă engleză:




5. Să nu uitați să le acordați copiilor timp

Cumpărăturile, gătitul, curățenia, călătoriile, vizitele la rude, vizitele primite, pot fi foarte stresante oricum pentru ei, dar dacă voi nu mai sunteți ca de obicei lângă ei, atunci cu atât mai mult.


Repet, vrem să le oferim niște sărbători de vis. LOR. Și atunci de ce le oferim tot felul de cadouri pentru a ne ascunde sentimentul de vinovăție că nu ne-am petrecut destul timp cu ei? De ce nu vedem că ei ar prefera să le oferim altfel de cadouri: să le citim, să gătim împreună în joacă fără grabă și stres, să ne jucăm cu ei. Să le creăm amintiri. Peste câțiva ani vor ține minte muntele de cadouri? Sau faptul că părinții au fost în toată luna decembrie ca o furtună? Jucăriile nu le vor ține minte când vor fi mari, dar în mod cert își vor aminti cum ați făcut împreună turtă dulce, fără să vă enervați pe neîndemânarea lor, contează experiența prin care treceți împreună, nu rezultatul! Nu contează că bradul nu e ca în reviste, e important că e prima dată când îl ornează copilul vostru. Relaxați-vă și apreciați timpul petrecut împreună. Abandonați graba și dorința de perfecțiune.







6. Atenție la extenuarea copiilor.

Magazine.
Rutine schimbate.
Nervii și oboseala părinților (noi părinții avem voie la nervi să avem tantrumuri și să nu mai putem să ne controlăm emoțiile, însă cei mici ne supără dacă fac crize, tocmai ei care încă nu au dezvoltată acea parte din creier care ajută la regularizarea emoțiilor).
Obsesia cu curățenia, de parcă îi pasă cuiva cum arată hainele în dulapuri.
Agitația.
Emoțiile.
Lipsa timpului pentru ei, chiar mai mult decât în restul anului.
Lume multă.
Vizite și/sau musafiri.
Oameni care își dau cu părerea, de față cu ei, dacă îi consideră obraznici sau cuminți, rușinoși sau nerecunoscători, nepoliticoși sau mofturoși. Oameni care le spun să nu plângă, să nu sugă, oameni care le comandă să spună ”mulțumesc”.
Oameni care insistă să îi hrănească cu ceva ce nu au mâncat niciodată. Îi stresează indiferent că dacă ei ar vrea sau nu. Ne stresează și pe noi, părinții, veșnicii oameni care consideră că trebuie să-ți încalce orice decizie și să-i dea copilului multe dulciuri, sau o mâncare nouă pe care nu o vrea, sau chiar alcool, cafea, țigări, doar ca să se distreze de reacțiile lor (da, am întâlnit...).
Cântat colinde la comandă. Poate și poezii.
Dovezi de afecțiune nedorite și forțate de către rude necunoscute de ei.
Locuri noi. Călătorii cu mașina.
Dulciuri care agită.
Îmbrăcăminte incomodă.
Nopți în care îi lăsăm cu cineva străin sau îi luăm cu noi într-un loc prea zgomotos și de speriat.

E de mirare că cei mici trec printr-un coșmar în perioada sărbătorilor? Dacă într-adevăr lor vrem să le oferim amintiri plăcute ale unor experiențe de poveste, atunci trebuie să ne restabilim prioritățile.

Curățenia e suficientă cea pe care o faceți de obicei. Nu vă interesează părerea nimănui, copiii trebuie să fie fericiți, mai bine ieșiți la săniuș sau la bulgărit. Gătiți puțin, ca în orice altă zi. Cei care țin la voi vor veni în vizite cu un bol cu mâncare din partea lor sau oricum nu vor emite pretenții. Sărbătorile înseamnă timp petrecut în familie, nu în bucătărie la gătit sau mâncând până nu mai poți. Eu vă asigur că nu vă voi judeca nici dacă nu îmi oferiți mâncare (urăsc insistențele :D), și nici dacă serviți mâncarea în farfurii de hârtie ca să economisiți timpul în care spălați vasele.

Chiar trebuie atâtea cumpărături? Trimiteți-l doar pe soț dacă puteți. Nu vreți să vedeți ce efect au asupra copiilor aglomerația, gălăgia, muzica, luminițele, jucăriile afișate tentant peste tot... Dacă e obligatoriu să mergeți cu toții, alegeți o oră mai puțin aglomerată și purtați copilul, va fi mult mai liniștit.

Lăsați-i pe cei mai mari să se îmbrace cu ce vor ei. Și pe cei mici îmbrăcați-i comod, nu-i chinuiți pentru o poză haioasă.

Dacă aveți un bebeluș mic și sunt primele lui ieșiri din rutină, testați o zi în vizită în loc străin, înainte să programați o săptămână de concediu în vârf de munte. Altfel e posibil să vă petreceți concediul doar liniștind bebelușul și încercând să-l hrăniți pe întuneric, plimbat, în speranța că nu ar mai cere atmosfera din camera lui. Sunt copii cărora nu le pasă de nimic dacă sunt lângă mama (așa a fost copilul meu cel mare după vârsta de 1 an, stătea liniștit la sân plimbat prin orice mare oraș). Însă sunt și copii care sug doar în camera lor și pot face chiar și 24 de ore de nesupt în altă parte (așa a fost copilul meu mai mare înainte de 10 luni :D).

Păstrați obiceiurile de acasă și în deplasare. Nu mă refer doar la mâncare, deși și schimbările alimentare agită copilul, ci și la somn. Dacă acasă dormiți toți împreună, cu atât mai mult păstrați obiceiul și într-un loc străin pentru cel mic. Nu e momentul să vă fie jenă de alegerile voastre față de prieteni sau părinți. Dacă nu găsiți pat suficient de mare, se poate dormi excelent și pe o pătură pe jos.

Sper ca primele semne de oboseală și supărare ale copilului să fie un semnal de alarmă că ați uitat ce e important. Gândiți tot programul în așa fel încât să le fie ușor, iar dacă izbucnesc asigurați-i că le sunteți aproape, că îi înțelegeți și că îi iubiți chiar și când suferă. Pare logic dar de multe ori uităm și avem impresia că ei fac ”scandal” ca să ne supere pe noi, în loc să vedem că suferă și că ne transmit că au nevoie de atenția noastră pentru a fi iar bine. Ignorați-i pe cei din jur, încercați să vă analizați comportamentul și vedeți dacă nu cumva reacționați diferit când sunt rudele de față decât când sunteți doar cu copilul. La urma urmei copiii își vor aminti reacțiile noastre și ei vor beneficia sau vor avea de suferit din cauza modului în care tratăm situația. Reacționați ca și cum nu v-ar privi nimeni. Nu trebuie să demonstrați nimic nimănui. Iar dacă cineva vă critică modul în care îl creșteți sau îl ceartă pe copil, luați-i apărarea, trebuie să simtă că sunteți de partea lui. Dacă situația e delicată și nu vă permiteți, mai bine vă retrageți împreună cu cel mic, dar nu-l forțați să continue să suporte o atmosferă apăsătoare fără să faceți nimic.

Încheiem paragraful într-un ton vesel, vă invităm să vedeți cum puteți evita ca oamenii străini să vă atingă copilul.


7. Să nu uităm să ne relaxăm și noi

De ce să nu recunoaștem că și nouă ne-ar plăcea ca în acele puține zile în care suntem toată familia acasă să petrecem pur și simplu timp împreună? Fără extenuare înainte de sărbători și fără atâtea vizite și politețuri în timpul sărbătorilor? Preferăm cel mult alte familii prietene cu copii de aceeași vârstă. O mamă ce alăptează și care are la activ și nopți nedormite ar trebui să pună piciorul în prag și să fie sinceră cu cei dragi. Să le spună că anul acesta preferă ceva mai liniștit decât de obicei. Cel mai bun cadou pentru o mamă? Tatăl să se ocupe de copii cu joc și veselie cât timp ea face o baie.


8. Ca de obicei, babywearing-ul salvează situația

Pentru a reuși să alăptați ca până acum,
deci și pentru a evita mastite și canale înfundate,
pentru a reuși să faceți totuși la nivel minim cumpărături, curățenie, mâncare (dacă nu se poate din anumite motive să abandonați aceste tradiții măcar anul acesta),
pentru a reuși să le oferiți celor mici aceeași apropiere și același adăpost în fața stresului,
pentru a evita supra-stimularea lor,
pentru a-i apăra de microbi/virusuri/germeni,

puteți apela ca de obicei la sistemele ergonomice de purtare!

Știu de la copilul meu mai mare că după ce a trecut de greva suptului, la 10 luni, a fost fericit oriunde, nu conta că la ora lui de somn noi ne plimbăm prin orașe străine, nu conta că a sărit o masă (sânul era aproape ca să compenseze),  nu conta zgomotul, aglomerația, oamenii străini cu care interacționam. Dacă era cu noi, el era fericit oriunde, puiul meu drag.

Am urmărit cu entuziasm Jurnalele Slingului, un proiect Sakura Bloom. Însă un blog mi-a atras atenția în mod deosebit. Împărtășesc cu voi două poze,

una în care puteți vedea cum se poate găti cu doi bebeluși la piept:

(sursă poză, unde găsiți și alte imagini din această familie mare minunată)


și una chiar de sărbători, iar vă îndemn să intrați pe blog să vedeți și alte poze superbe de Crăciun:




9. Cadourile - rărește-le anii aceștia. 

Era să uit acest punct tocmai pentru că din 2009, de când m-a prins Crăciunul neumblată prin magazine de 2 luni de când născusem, am instaurat în familia noastră extinsă regula: ”Doar copiii primesc cadouri”. Ce ușurare pe toată lumea! Veți spune ”dar nu generozitatea e exact spiritul Crăciunului?”. Înseamnă că eu trăiesc sentimente de sărbători tot anul, pentru că prefer să iau cadouri doar dacă văd ceva ce mă duce cu gândul la o persoană dragă. Fără obligații și stres în concedii sau de sărbători sau chiar de aniversări! Avem în familie cele mai relaxante aniversări și sărbători de când am instaurat această regulă. În plus, generozitatea de sărbători eu o văd mai de dorit îndreptată înspre oamenii nevoiași, nu cumpărând bunicului încă un portofel care să ajungă uitat și nefolosit într-un dulap. Când vor mai crește copiii poate vom reveni la emoțiile căutării unui cadou, dacă își vor dori ei neapărat.

Însă, revenind la copii, ei nu se pot concentra pe mai multe jucării deodată și veți avea parte de crize de supra-stimulare dacă vor primi multe jucării, zgomotoase, cu lumini și alte caracteristici. Mai bine o jucărie simplă, din partea tuturor membrilor familiei. Și experiențe care vor genera amintiri. Împreună. Cântece, jocuri de grup, joacă în natură,...

În plus, dacă vreți să evitați să ajungeți depozit de jucării, selectați împreună cu cel mic jucăriile cu care nu se mai joacă și donați-le. Dacă cel mic opune rezistență, mai încercați anul viitor, nu îl păcăliți să decideți pe ascuns ce faceți cu jucăriile lui.



10. Dacă trebuie să nașteți, atenție la ”Crăciunita” acută.

”Crăciunita” este o boală care afectează femeile gravide apropiate de termen, doar în preajma sărbătorilor. Se mai numește și ”nimeni-nu-vrea-să-lucreze-de-sărbători-așa-că-îi-speriem-că-au-copil-mare-sau-că-nu-se-mai-dezvoltă”.

Simptomele sunt:
- problemele apar cu vreo 2 săptămâni înaintea sărbătorilor,
- doctorul pare îngrijorat dar nu spune nimic concret, totul e vag,
- se efectuează mai multe teste și ecografii,
- se bat apropouri sau se spune direct că de sărbători doctorul nu va fi de găsit,
- se induce ideea că dorința mamei de a aștepta finalul sarcinii este o decizie egoistă care îi face rău copilului.

Din păcate o naștere provocată sau o cezariană programată, nefăcută la cald, de cele mai multe ori determină nașterea unui bebeluș prematur. Nu contează că ar mai fi stat doar o săptămână în uter, în momentul declanșării nașterii nu își terminase evoluția. Când plămânii își încheie dezvoltarea determină secreția unor hormoni care declanșează travaliul. Doar atunci e pregătit bebelușul de naștere.

În plus oxitocina cu care se declanșează nașterea are consecințe negative asupra bebelușului, asupra lactației mamei și asupra legăturii dintre ei.

Dacă doctorul vă amenință că nu va fi în spital de Crăciun, și deci trebuie să nașteți mai devreme, ignorați-l. E evident că nu e un profesionist bun, deci măcar e bine că ați aflat asta înainte de naștere. Puteți naște oricând cu medicul de gardă, cu moașa, sau puteți căuta pe ultima sută de metri un alt medic. Cum am spus mai sus, e evident că acel medic nu e un doctor pe mâinile căruia să vă lăsați, pentru că oricând ar lua alegeri nocive pentru dumneavoastră doar din comoditate personală.



Alte articole utile pe temă, unele care m-au inspirat, altele găsite mai târziu:
http://nativemothering.com/2012/11/avoiding-holiday-weaning/
http://guggiedaly.blogspot.ro/2012/12/holidayitis-of-pregnancy.html
http://peacefulparentsconfidentkids.com/2014/12/respecting-children-at-christmas/
http://vitafamiliae.com/to-the-mamas-of-littles-during-the-holidays/


4 comments:

  1. Cat de adevarat tot ce ne-ai scris Raluca!Multumim mult! Direct la suflet mi-a mers,mai ales ca am o bebelusa de 8 luni ce nu vrea deloc papa ci doar san :) ea e prioritatea mea,si surioara ei....joaca cat mai mult!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc si eu ca mi-ai scris! Sa aveti sarbatori jucause! :)

      Delete
  2. La noi nu vine mosul deloc. Le-am zis anul asta dupa ce toata lumea ii ameninta cu nevenirea mosului daca nu-s cuminti. (Nu le-am zis ca mosul nu exista in ideea de a nu avea discutii cu colegii de la gradinita si sa nu spulbere ei povestile parintilor copiilor care cred treaba cu mosul)
    Le-am explicat ca noi suntem crestini, si la noi vine ingerasul si le aduce exact ce au nevoie, indiferent cum se comporta. Si ca suntem raspunzatori si de cei din jurul nostru, si e mare bucurie sa poti darui din ce e al tau. Deocamdata incercam sa le fim exemplu noi, parintii, dar deja si ei (mai ales Clara care face 5 ani in ianuarie) vin cu idei de daruit altora: haine, jucarii...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce frumos ca deja le-ati insuflat bucuria de a darui! An nou fericit!

      Delete