Atașamentul dintre copil și părinte influențează învățarea și comportamentul

Atașamentul sănătos cu un părinte este cheia pentru încrederea copilului. Legătura emoțională cu care un copil se atașează de părinții lui are un impact mult mai mare asupra educației decât ceea ce se credea până acum. Această nouă informație a fost publicată în 21 martie 2014 de către Sutton Trust. Puteți downloada studiul de aici.

Cercetătorii afirmă că atașamentul timpuriu față de părinți are consecințe pe termen lung pentru abilitatea copilului de a vorbi, de a învăța și de a gândi.

Studiul se concentrează pe aplicarea teoriei atașamentului – o teorie cheie în știința psihologiei și dezvoltării copilului. Aceasta spune că gradul în care copiii sunt siguri și curajoși când cresc depinde de experiențele timpurii ce le-au avut cu părinții și de legătura dintre copii și părinți.

Raportul Sutton Trust, numit Baby Bonds, demonstrează că acest atașament are un impact important și asupra șanselor educaționale viitoare ale copilului, nu numai asupra sănătății lui emoționale. Raportul se bazează pe analiza a mai mult de 100 de studii din domeniu, cu peste 14.000 de copii studiați, inclusiv vizite la domiciliu și aprecieri și observări ale copiilor dintr-o gamă largă de țări. Sutton Trust este un institut londonez care a publicat peste 140 de studii despre educație. Cercetătorii implicați au fost de la Universitatea Princeton, de la Universitatea Columbia, de la Școala Londoneză de Economie și Științe Politice și de la Universitatea din Bristol.  

Oamenii de știință au afirmat că, deși psihologii sunt conștienți de teoria atașamentului, aceștia nu o iau mereu în considerare, deși ar trebui.

Raportul arată că atunci când bebelușii nu formează aceste legături puternice (cunoscute drept atașament sigur) au risc mai mare să aibă un limbaj slab și un comportament dificil înainte să ajungă la școală. Se citează studii internaționale care sugerează că aceste consecințe continuă și mai târziu în viață, copiii neatașați sigur de părinți în bebelușie fiind mai predispuși să părăsească școala devreme și mai puțin dornici de cursuri și de muncă. 

De asemenea acești copii sunt mai predispuși să fie agresivi, disprețuitori și hiperactivi mai târziu în viață. În propoziția anterioară apare un fel de definiție a copilului ”răsfățat”, așa că mai avem încă o dovadă, dacă mai era nevoie, că dragostea și îndeplinirea nevoilor NU produce copii răsfățați. Din contră, neîndeplinirea nevoilor și îndepărtarea față de copil, forțarea independenței duc la acel răsfăț mult hulit.

Analiza studiilor a sugerat că aproximativ 40% dintre copiii din Marea Britanie nu au un atașament sigur cu părinții lor. Sophie Moullin, autorul principal, a afirmat că echipa ei a descoperit că în toate țările acest procent se învârte între 38% și 42%. Ea a afirmat: ”Atașamentul sigur chiar îi ajută pe copii să se dezvolte social și emoțional și să își gestioneze comportamentul. Când părinții sunt atenți la copii, când răspund nevoilor lor și sunt o sursă de alinare pe care se pot baza, acei copii învață să își gestioneze propriile sentimente și comportamente. Aceste atașamente sigure cu părinții lor le oferă copiilor o bază cu ajutorul căreia se pot dezvolta la potențial maxim. ”

Din cei 40%, studiul arată că 25% dintre copii își evită părinții când sunt supărați, pentru că ei știu că părinții le ignoră nevoile și pentru că știu că părinții îi fac să sufere.

Directorul de cercetare al trustului, Conor Ryan, a declarat: "O legătură mai bună între părinți și bebeluși ar putea duce la o mai bună mobilitate socială, pentru că este o legătură atât de evidentă între atașamentul copiilor și educația, comportamentul și angajările viitoare. Diviziunea educațională dintre copii apare chiar devreme în viață cu o diferență de 19 luni între cei mai avantajați și cei mai puțin avantajați copii la vârsta de 5 ani. Acest raport identifică în mod evident rolul fundamental pe care atașamentul sigur îl poate avea în micșorarea acestei diferențe între copii și în îmbunătățirea șanselor fiecărui copil în viață. ”

Studiul a arătat că cei care au un atașament sigur cu părinții lor au format aceasta legătură prin acțiuni simple, cum ar fi ținutul copilului în brațe cu dragoste și reacția de răspuns la nevoile acestuia. Astfel de acțiuni sprijină dezvoltarea socială și emoțională a copiilor, care mai departe le întărește dezvoltarea cognitivă. Acești copii vor fi mai curajoși, mai ambițioși, când vine vorba de sărăcie, de instabilitate familiala, de stresul părinților și de depresie. În plus, băieții care cresc în condiții sărace și au atașamente puternice cu părinții au o probabilitate de 2 ori și jumătate mai mică de a afișa un comportament problematic la școală.

Susan Campbell, profesor de psihologie la Universitatea din Pittsburgh, care studiază dezvoltarea socială și emoțională a copiilor mici și a bebelușilor, afirmă că atașamentele nesigure apar atunci când îngrijitorii principali ai copilului nu sunt receptivi la semnalele sociale ale bebelușului, mai ales la plânsul și suferința din primele luni. ”Când bebelușii neajutorați învață repede că li se va răspunde la plâns, învață de asemenea că nevoile le vor fi îndeplinite, și e foarte posibil să dezvolte un atașament sigur cu părinții lor. Dar, când îngrijitorii sunt copleșiți din cauza propriilor lor dificultăți, bebelușii vor învăța că lumea nu este un loc sigur - aceasta rezultând într-un copil frustrat și închis în el, dezorganizat, care cere mereu afecțiune.

 

Cum puteți să îmbunătățiți atașamentul față de copilul vostru?

•  Informați-vă din timpul sarcinii cum puteți să țineți copilul cât mai mult timp piele pe piele după naștere și în primele zile și săptămâni.
•  Hrăniți copilul cu dragoste și respect. Chiar dacă alăptarea eșuează, și biberonul se poate oferi din brațe, cu atenție și contact vizual, de către aceeași persoană mereu.
•  Ascultați și îndepliniți nevoile copilului, fie că e vorba de purtatul lui în brațe sau nevoia de contact fizic din timpul nopții.
• Alinați-l când plânge.
•  Tot în legătură cu somnul, atașamentul se creează atunci când părintele îi oferă copilului sprijin pentru somn cât timp acesta dorește, fără antrenamente de somn, cu alinare după nevoile copilului și chiar cu dormitul împreună.
•  Tratați-l cu respect și empatie mereu, de la explicarea unor reguli, până la acceptarea personalităților diferite și a exprimărilor sentimentelor.

Astfel veți face tot posibilul ca cel mic să își atingă potențialul maxim în viață.