Continuăm traducerile referitoare la îngrijirea stil cangur
(kangaroo mothercare), cu articolul de aici,
scris de Elizabeth Antunovic, fondatoarea companiei Boba. Reamintim că am mai
scris despre kangaroo care pe blog, găsiți postările sub eticheta kangaroo mothercare.
Șase săptămâni pe an, 40 de cai
aleargă liberi în spațiul deschis din spatele casei mele. În timp ce încercam
să îi momesc aproape de gardul din sârmă ghimpată cu morcovi și cu iarbă mare,
verde, am întâlnit doi băieți gemeni de 10 ani și pe mama lor. După ce m-a
felicitat pentru cei trei copii, a continuat să-mi spună că mereu și-a imaginat
că va avea o familie mare. Dar a renunțat după experiența cu gemenii. Am
invitat-o la mine. Mi-a spus povestea ei. Cum au fost născuți prematur. Cum nu
i-a putut ține în brațe în prima lună a vieții lor. Cum nu ar mai trece niciodată printr-o experiență atât de
traumatizantă.
Am cercetat
puțin pe tema anxietății parentale din unitățile de terapie intensivă neonatală și mi-am dat
seama că nu era singura.
E greu să fii
împăcat în secția de terapie intensivă neonatală. Iată câțiva factori care explică de ce:
- Poziția
bebelușului, aparența și comportamentul din incubator – Culoarea pielii, dimensiunea și poziția bebelușului pot
fi neașteptate. S-ar putea să respire neregulat, și există posibilitatea
ori să se miște continuu, plângând, ori să stea nemișcat și fără expresie.
Dacă este
trist sau plânge, poate fi îngrijorător și chiar îngrozitor de privit.
- Echipamentul,
zgomotul mașinăriilor, și sunetele de la terapie intensivă – Tuburile și mașinile folosite pentru bebelușul dumneavoastră pot fi
intimidante și copleșitoare. S-ar putea să fie zgomot constant, bip-uri, sau
alți bebeluși care plâng. Alți părinți stresați care își vizitează micuții
pot de asemenea să contribuie la atmosfera tensionată și supărătoare.
- Îmbulzeala și forfota tehnicienilor și a asistentelor –
Câteodată
asistentele pot să facă proceduri foarte în grabă, fără să explice ceea ce
fac. Uneori jargonul medical poate fi greu de înțeles. Informațiile
referitoare la bebelușul dumneavoastră pot fi conflictuale, ceea ce poate
fi foarte frustrant.
- Separarea fizică propriu-zisă dintre dumneavoastră și
bebeluș – Nu vă
puteți hrăni bebelușul, și nu-l puteți ține în brațe atunci când vă doriți
acest lucru. Nu aveți șansa să interveniți atunci când bebelușul
dumneavoastră plânge sau pare supărat. Vă simțiți lipsiți de putere în
ceea ce privește progresul bebelușului dumneavoastră. În principiu, nu ați
avut timp să dezvoltați o relație, pentru că diada mamă-nou-născut a fost ruptă.
Spitalele se străduiesc să ușureze anxietatea parentală din secțiile de terapie intensivă neonatală făcând aceste medii cât mai
liniștite posibil. Personalul este instruit să se grăbească mai puțin, să fie
foarte întelegători, și să educe și să explice în amănunt părinților procedurile
și progresul bebelușilor.
Spitalele speră să sprijine părinții
și să reducă anxietatea și depresia prin:
- Grupuri organizate de sprijin
- Programe individuale de îngrijire
- Cursuri care să învețe despre tehnici de a face față din
punct de vedere emoțional și despre metode de rezolvare a problemelor
- Programe de împrietenire
- Psihoterapie
- Scriere în jurnal
- O comunicare mai bună între părinți și personal
Aceste eforturi pentru ușurarea
îngrijorării părinților sunt în mod cert un pas în direcția cea bună. Au
dreptate sigur în legatură cu un lucru: intervențiile
pentru sprijinul părinților pe
parcursul îngrijirii bebelușului lor prematur în secția de terapie intensivă
neonatală vor îmbunătăți rezultatele și pentru părinți, și pentru bebeluș.
Uitați cum stă treaba. Cursurile și
îmbunătățirile în comunicare ajută. Dar oferirea mecanismelor de a rezista nu e
la fel de puternică precum încurajarea părinților de a se implica și de a juca
un rol activ în îngrijirea bebelușului lor. Îngrijirea stil cangur (kangaroo
care) sprijină părinții și le permite să
joace un rol activ în îngrijirea bebelușilor lor prematuri. Această îngrijire de mare impact ar trebui să fie prioritizată, nu numai pentru beneficiile
în sănătatea bebelușului, dar și pentru că îi face pe părinți mai puternici.
Îngrijirea stil cangur (Kangaroo Care) este antrenantă; îi aduce împreună pe mamă și pe bebeluș (sau pe tată și pe bebeluș). Taie
din distanțe. Părinții se simt mai apropiați de bebeluși. Ocrotește atașamentul
și un sentiment de încredere. Atașamentul însuflețește comportamentele de îngrijire.
Comportamentele de îngrijire sprijină creșterea și dezvoltarea bebelușului.
Este bine pentru toți cei implicați.
Când o mamă experimentează
îngrijirea stil cangur, această atingere iubitoare din partea bebelușului ei,
ea știe că face ceva incredibil pentru bebelușul ei, ceva ce nici un străin nu
poate să facă. Ea simte că bebelușul îi recunoaște vocea și știe cine este. Ea
e alinată de relaxarea bebelușului ei, și e martoră la căderea lui într-un somn
adânc. Mama devine încrezatoare că bebelușul ei este îngrijit și că poate
supraviețui. Simte că ea
deține controlul. Kangaroo Care întărește legătura
emoțională dintre bebeluși și părinții lor.
Kangaroo Care poate fi un mod
pozitiv de a închide ușa la ceea ce a fost o experiență obositoare și traumatizantă.
Pentru a reduce anxietatea,
spitalele ar trebui să sprijine părinții în timpul îngrijirii bebelușului lor
prematur. Prin educarea, integrarea și facilitarea îngrijirii stil cangur, ei
vor promova o îngrijire de mare impact, ce îi aduce împreună pe mamă și pe
bebelușul ei, și care este susținătoare și terapeutică pentru amândoi.
Kangaroo Care ușurează îngrijorarea
părinților.
Kangaroo Care dă putere.
Kangaroo Care este vindecătoare și
pentru bebeluși, și pentru părinți.
Aș fi vrut ca mama pe care am întâlnit-o,
cea care mi-a spus povestea, să fi primit mai multă putere. Aș fi vrut ca ea să
fi simțit că deține controlul și să fi fost capabilă să se simtă mai apropiată
de băieții ei atunci când aceștia erau în incubatoarele de la terapia intensivă
pentru nou-născuți. Doresc acest sentiment de putere și de conexiune emoțională
tuturor părinților de bebeluși prematuri.
No comments:
Post a Comment