Cărucioare, Marsupii şi Stresul bebeluşilor II

Continuăm traducerea articolului. Prima parte e disponibilă aici: Cărucioare, Marsupii şi Stresul bebeluşilor

Întinsul la orizontală este stresant pentru coloana vertebrală şi pentru şolduri

Cum am arătat mai sus, coloana vertebrală sub forma unui "C" a bebeluşului nu se întinde imediat după naştere. Din contră, forma de "S" a şirei spinării nu este complet dezvoltată până când copilul începe să umble pe picioarele proprii. Întinsul bebeluşului drept pe spate nu e un obicei blând pentru coloana lui vertebrală. De fapt, această practică îi intinde coloana din forma de "C" într-o linie dreaptă. În loc să-i sprijine forma naturală, îi stresează coloana vertebrală. Cercetările arată că ţinutul coloanei bebeluşului în linie dreaptă nu este o practică sănătoasă din punct de vedere fiziologic. În plus faţă de stresul adăugat coloanei vertebrale, poate de asemenea să afecteze negativ dezvoltarea încheieturilor şoldurilor (Kirkilionis, 2002).


Întinsul la orizontală cauzează deformări fizice

Dacă bebeluşii îşi petrec marea majoritate a zilei întinşi pe spate, acest lucru e rău nu numai pentru şolduri, dar s-a demonstrat că bebeluşii care stau în mod frecvent pe spate într-un cărucior pot să facă plagiocefalie (craniu deformat, plat la spate sau pe laterale), li se poate deforma corpul şi muşchii pot să nu fie tonifiaţi (Bonnet,1998). Cercetări susţinute de Academia Americană de Pediatrie afirmă că “în imobilizarea prelungită pe o saltea fermă sau pe un pat plat (cum ar fi într-un cărucior), influenţa constantă a gravitaţiei apasă suprafaţa corpului către saltea producând boli de poziţie şi bebeluşi cu tonus muscular scăzut (Short, 1996)”.






Plagiocefalie la un bebeluş, corectată cu o cască pentru cap.


Viaţa în "recipiente"

Acest lucru nu înseamnă că dacă stă întins pentru o scurtă plimbare prin cartier într-un cărucior, se va distruge dezvoltarea fizică a bebeluşului. Dar adevarul e că bebeluşul obişnuit din lumea vestică, cu vârsta cuprinsă între trei săptămâni şi trei luni, este plimbat puţin mai mult de două ore şi jumătate pe zi (Heller, 118.) Ajungem să ne purtăm bebeluşul la maşină într-un recipient, prin magazin într-un recipient, să luăm pranzul cu el într-un recipient, înapoi către maşină într-un recipient, şi acasă într-un recipient*. Câteodată de acolo direct într-un leagăn în care să-l fixăm fără să atingem copilul, în aşa fel încât să putem face cina, să-l punem în balansoar cât mâncăm, şi imediat după aceea în pătuţ la culcare. Vestul a divagat de la tradiţiile de atâtea milenii de creştere a copilului şi a ajuns în punctul în care obiectele definesc existenţa copiilor noştri mai mult decât corpurile noastre.

“Să iei un nou-născut de la mama lui şi să-l pui pe spate sau pe burtă pe o suprafaţă plană, de obicei neacoperit, este un eşec în înţelegerea nevoii imense a unui bebeluş pentru îmbraţişare, pentru sprijin prin legănare şi acoperire pe toate părţile, şi a faptului că bebeluşul trebuie să fie gradual introdus în lumea spaţiilor mai largi. De la prezenţa continuă, tangibilă şi plină de suport a mamei sale, bebeluşul va ajunge gradual să parcurgă distanţa către lumea din afară”. (Montagu, 294)






Câteodată recipientele ne pot ajuta pentru perioade scurte de timp şi ne pot elibera mâinile. Totuşi, nici un recipient nu poate să înlocuiască mâinile mamei.

*Vă rugăm să ţineţi cont că autorul nu sugerează că un mijloc de purtare a bebeluşului trebuie să înlocuiască scaunul auto pentru transportul cu maşina. Niciodată să nu conduceţi maşina sau să nu călătoriţi cu maşina având copilul într-un mijloc de purtare a bebeluşului.

Partea a treia aici.