Cărucior versus brațe

Sunt membră a unui grup pe Facebook de purtare a bebelușilor plin de femei sufletiste care ajută alte mame cu drag. 

Două lucruri m-au deranjat însă în ultima vreme. 

1. Faptul ca la postări în care mamele întreabă dacă și-au pus copiii bine în sistemele de purtare, alte membre răspund ”mai bine pune-l în landou”/”eu îl car în cărucior”,...  și nimeni nu spune nimic.

2. Faptul că regulat apar postări ale unor persoane deranjate de ideea că grupul ar fi contra cărucioarelor. De unde această idee? Din postări de genul ”Acuma seara în Eforie am văzut un sling, un Ergo, un Chicco și în rest cărucioare”. 

A trebuit să prezint puțin situația ca să înțelegeți contextul în care am scris următoarea postare în grup, care mi s-a cerut apoi să o pun undeva public pentru a putea fi share-uită. 



”Cărucioare versus brațe. Linkurile sunt postate cu acordul adminilor.

Din moment ce o dată la 1-2 luni apare o postare gen "vai, ce aveți cu cărucioarele, intolerantelor!", am simțit nevoia să scriu această postare, pentru că mi se pare ca am ajuns atât de "politically correct", încât de teamă să nu ofensăm pe cineva oprim informații importante pentru o gravidă care încă are de ales.

...


1. suntem o minoritate oprimată. 

Și ca orice minoritate oprimată, ne bucurăm să mai vedem pe stradă pe cineva ca noi. Dar chiar dacă nu am fi așa,...


2. suntem un grup specific, cu o anumită pasiune (nota mea: reamintesc că aceste discuții aveau loc într-un grup despre purtarea bebelușilor).

Într-un grup de posesori de dalmațieni dacă ar scrie cineva

"Azi la plimbare am văzut doar un dalmațian, în rest plin de ciobănești germani :( ..."

ar însemna că vrea să împuște toți ciobăneștii germani? Ar însemna că îi e milă de săracii ciobănești germani? Dacă ar fi posesori de ciobănești germani în grupul de dalmațieni, s-ar simți prost citind astfel de relatări???


3. Vina o simțiți singure, nu vi se poate induce.

Înlocuiți cu orice altceva copiii purtați și cărucioarele și vedeți că propoziția în sine nu e ofensatoare.

"Azi la plimbare am văzut doar un beco, în rest era plin de ergo baby carrier :(... ".

Citind asta m-aș simți jignita eu, ca posesoare de Ergo? Nici vorbă. Știți de ce? Pentru că vina e un sentiment intrinsec. Nu ți-l poate induce nimeni. Îl ai tu, personal, din cauza unor istorii personale și frustrări personale. Poate concurai pentru titlul "mama anului" și ai aflat că brațele ar fi mai sănătoase decât căruciorul și nu-ți place să auzi asta pentru că tu voiai să susții că ești as.

Probabil ține de împăcarea cu sine. Eu, de exemplu, știu că un copil învață în mod ideal singur, unschooled, și promovez unschoolingul chiar dacă nu-l pot practica. Știu că în mod ideal copiii se dezvoltă mai bine doar cu jucării naturale, și promovez acest lucru chiar dacă ai mei au și plastic. Știu că în mod ideal copiii se dezvoltă optim fără ecrane și promovez acest lucru chiar dacă nu pot practica. Aceasta nu e ipocrizie, e împăcare cu sine și dorință de a informa mai departe alte mame pentru a lua cele mai bune decizii, poate ele chiar se vor putea ține departe de lucruri nocive pentru copii, de ce să nu le informez?

Prietena mea cea mai bună nu a putut alăpta, dar e la fel de mare promotoare a alăptării ca mine, care alăptez de 6 ani. Pentru că își știe istoria, s-a împăcat cu situația, și își dorește să informeze alte mame mai departe ca să poată lua cele mai bune decizii. Nu se simte niciodată jignită când eu povestesc despre dezavantajele nealăptării.

Sau, revenind la purtare, nu se enervează când eu lupt pentru kangaroo care în maternități, chiar dacă ei nu i s-a permis să își atingă bebelușul prematur. Chiar dacă eu, luptând, sunt nevoită să explic diferențele de dezvoltare între bebelușii ținuți la piept piele pe piele versus bebelușii din incubator. Asta pentru că, fiind împăcată cu sine, nu gândește "să moară și capra vecinului" pentru că ea nu a putut să își țină copilul la piept. Din contră, ar face orice ca altă mamă să nu treacă prin ce a trecut ea.


4. Pentru că din categoria "să moară și capra vecinului" mi se pare ideea de a opri informarea celor care mai au de ales ca să nu se simtă prost cele care au ales greșit, fie în cunoștință de cauză, fie nu.

Exact ca mamele care nu își doresc să circule informația despre beneficiile alăptării din cauză că "și mama m-a hrănit cu lapte praf și uite că sunt ok", sau despre beneficiile diversificării la timp, pentru că "și eu am mâncat biscuiți de la o lună și uite că sunt ok". De ciudă că alte mame ar putea face alegeri mai bune decât noi, oprim informarea.

Nu acuză nimeni o mamă ce folosește căruciorul că nu e "mamă bună" sau că e "mai puțin mamă", whatever that means, că eu drept să spun nu știu ce înseamnă și nici nu ma interesează, din moment ce citesc astfel de expresii în general pe grupuri exact de la mame care își bat copiii sau care le dau cola de la o lună sau alte obiceiuri interesante și care se bat cu pumnii în piept că asta nu le face mai puțin mame. Mă bucur de invenția formulei de lapte pentru cele care nu pot alăpta, mă bucur de invenția căruciorului pentru cele care nu pot să-și țină bebelușii în brațe. Însă nu mă bucur deloc când mame care AU AVUT DE ALES și au ales greșit se simt mai bine trăgând alte mame după ele, lămurindu-le să nu alăpteze, să nu își țină copiii în brațe, să nu... (inserați aici orice alegere demonstrată ca fiind bună/rea pentru copil și care e susținută cu tărie în grupurile de mame pe principiul că "eu am crescut așa un copil și e ok").


5. Da, e posibil să creștem copii relativ ok și dacă nu îi creștem conform specificului speciei. Așa cum sunt și mulți fumători care trăiesc mult și nu mor de cancer pulmonar. Pentru că probabilitățile și statisticile nu arată că TOȚI copiii necrescuți conform specificului speciei vor avea de suferit vizibil. Însă de ce am risca? De ce să nu ne asigurăm că le oferim cele mai multe șanse să se dezvolte optim? Cele care putem face asta. Iar dacă nu putem, de ce ne-am simți mai bine dacă am lămuri alte mame care POT - să NU ia deciziile cele mai bune pentru copiii lor?


6. E posibil, de asemenea, ca efectele negative să nu se vadă pe loc. La fel cum diversificarea precoce nu își arată efectele în perioada de bebelușie, ci în bolile cronice ale adultului (diabet, boli autoimune, endocrinologice, probleme digestive, de fertilitate, etc.). Nu e normalul speciei să fim bolnavi cronic la nicio vârstă, și totuși acum toți adulții pe care îi cunosc suferă de multe probleme. Probabil a ajuns să ni se pară normal să fim toți cu probleme și de aceea să susținem că am crescut bine și noi, așa cum am fost crescuți... Omul normal, cel din continuumul speciei, nu doar că nu are probleme de sănătate, dar nu are nici anxietăți, neîncredere în sine sau în alți oameni, depresii, frustrări, etc.


7. Revenind la informația pe care ne abținem s-o dăm.

Și la alăptare politically correctness-ul ne face mult prea des să nu oferim informații nici măcar unei gravide ca să nu deranjăm dacă cumva a decis să nu alăpteze. Lucru care duce la ceea ce avem acum, mame care ÎȘI DORESC să alăpteze dar care nu reușesc din cauză că primesc doar informații proaste de la cei care nu se abțin, companiile de lapte praf, direct prin reclame sau indirect prin articolele mincinoase plătite sau prin cadrele medicale cumpărate.

Însă chiar și într-un grup de alăptare, alăptare despre care vorbim tot cu mănuși, tot nu am găsi situația de aici. Să scrie într-un grup de alăptare o mamă să întrebe dacă bebelușul e mufat bine la sân, să primească sfatul "dă-i lapte praf", fără absolut nicio logică, și nimeni să nu-i răspundă acestei mame nimic, ca să n-o supere? Sau poate pentru că toate cred la fel?

Pentru că da, săptămâna trecută la o postare despre poziția unui bebeluș într-un wrap elastic, mama a primit din senin sfatul "poartă-l în landou". Și nimeni nu a zis nimic, ori pentru că ne e teamă să spunem ceva de rău despre landou ca să nu deranjăm. Ori oare toate credeam că e mai ok în landou decât în brațe? Însă topicul de "apărare" a cărucioarelor s-a umplut de suporteri.


8. Dacă nici aici nu oferim informația corectă pentru viitoarele sau noile mame referitoare la purtarea bebelușului, atunci unde?

O să vă dau mai jos trei linkuri.

Unul despre poziția ideală în care trebuie ținut un copil pentru a se dezvolta optim.

http://kiddyshopblog.blogspot.ro/2015/03/pozitia-noastra-referitoare-la-pozitia.html

Unul despre faptul că bebelușul uman se dezvoltă optim la pieptul mamei în primele 9 luni de viață, lucru demonstrat din punct vedere anatomic și antropologic. Acolo e habitatul natural de dezvoltare.

http://kiddyshopblog.blogspot.ro/2015/03/exterogestatia-si-nevoia-de-fi-tinut-in.html

Și, dacă cele două de mai sus sunt articole traduse, la al treilea am lucrat eu câteva săptămâni să strâng informații prețioase despre îngrijirea piele pe piele. Ce am aflat m-a lăsat mască și da, mă întristez că nu toate viitoarele mame sunt informate de aceste lucruri și mă întristez la gândul că poate cineva le-a știut când am devenit eu mamă în 2009 și i-a fost teamă să mi le spună, lăsându-mă în ignoranța mea că am un copil defect care cere în brațe și că sunt o mamă ratată că nu reușesc să-l învăț să stea în cărucior sau în pătuț, cum mi s-a spus că e cel mai bine pentru el. Și și mai tare mă întristez să știu că noi, mamele care le cunoaștem, nu informăm viitoarele mame de teama de a nu deranja în cazul în care ele sunt decise să nu-și țină bebelușii în brațe. Să știm că pe pieptul mamei temperatura e optimă, oxigenarea creierului optimă, glicemia, digestia, ritmul inimii, hormonii de creștere, să știm că ei nu simt durerea așa tare pe pieptul mamei și nu secretă cortizol (hormonul stresului, care distruge neuronii și care e secretat de câte ori bebelușul nu e în brațe, mai ales când plânge), să știm că crește în greutate cum trebuie și că știe să se mufeze la sân singur fără probleme, că respiră mai bine, doarme mai bine, că i se îmbunătățește sistemul imunitar, că îl ajută la formarea microbiomului ideal, că îi dezvoltă celule cerebrale care altfel, când copilul nu e ținut în brațe, nu se dezvoltă? Să știm că ar muri cu 51% mai puțini bebeluși prematuri dacă ar fi ținuți piele pe piele în primele săptămâni, și să nu spunem mai departe aceste informații demonstrate științific de teamă că o mamă care are copilul mare deja și care a făcut cum a știut ea mai bine la vremea ei s-ar simți prost? Cu ce e vinovat un viitor copil ce urmează să se nască, să reținem aceste informații de la mama lui?

http://kiddyshop.ro/docs/Kangaroo_Care.pdf

Așa cum spune Dr. Nils Bergman, cel mai mare specialist în kangaroo care, pieptul mamei este habitatul natural în care bebelușul se dezvoltă optim și orice minut departe de pieptul mamei duce la o ciuntare în această dezvoltare, astfel că cel mic nu își mai poate atinge potențialul MAXIM. Nu, asta nu înseamnă că ne distrugem copiii dacă îi ținem în cărucior, dar înseamnă că dacă nu sunt ținuți mult în brațe nu vor ajunge la MAXIMUL lor potențial, nici în ceea ce privește sănătatea fizică, nici cea emoțională și relațională. Mie personal nici nu-mi place cum sună "maxim", că e ca și cum ne-am strădui să fie în plus, un opțional extra, când acela e statusul IMPLICIT NATURAL pe care copilul nostru l-ar atinge dacă ar fi crescut DUPĂ SPECIFICUL SPECIEI.

Iar dacă purtatul în brațe în majoritatea timpului zilei și dormitul lângă copil în timpul nopții ar fi optimul, culoarea alb pur, există nuanțe de gri până la negru, da. Negrul fiind neținutul în brațe al copilului. Poate știți, poate nu, că există studii care au demonstrat care sunt efectele neatingerii copiilor. Cele mai importante studii au fost făcute chiar pe orfanii din România, chiar și după revoluție (http://kiddyshopblog.blogspot.ro/2015/02/studiu-neglijarea-copiilor-le-afecteaza.html), unora li s-a oferit atingere să se vadă dacă se refac porțiunile din creier care LIPSEAU CU DESĂVÂRȘIRE. Atunci când un bebeluș e atins doar pentru a fi mutat din pătuț în cărucior sau pentru a fi schimbat sau hrănit, acestuia nu i se dezvoltă porțiuni mari din creier. Și odată cu ele, normal că acel copil nu se dezvoltă fizic și emoțional așa cum ar trebui, cum ar putea. Da, știu că aici nu vorbim de astfel de abuzuri, dar tot continui să cred că informarea despre beneficiile ținutului bebelușului în brațe trebuie făcută pentru ca viitoarele mame să aleagă un gri mai deschis. Pentru că un gri închis e foarte ușor de atins, din păcate, din proasta informare oferită de alte mame și mijloacele media. E foarte ușor să i se inducă unei noi mame teama că bebelușul se va învăța în brațe, că îi "strică" viitorul dacă îl ridică în brațe de câte ori plânge. Sau să fie păcălită referitor la modul în care o saltea dezvoltă ideal coloana, sau cum un bouncer cu jucării pastel și muzică clasică îi dezvoltă celui mic creierul în mod ideal. Griul închis e foarte ușor de atins, dacă ridicăm copilul doar pentru a-l pune din scoică în cărucior și din scoică în bouncer sau în pătuț sau pe salteaua de joacă cu oglinzi și clopoței, desigur, care de asemenea "ajută" la creșterea inteligenței. Și culmea e că informați prost ajungem să ne chinuim și noi, nu de puține ori văd mame care cară cu greu o scoică când intră la bancă să își rezolve o problemă, cu copilul treaz, deci cade explicația că a adormit în mașină. Îndoită de spate, se sacrifică să își crească copilul bine, că cineva a păcălit-o cu știință sau neștiință că bebelușii nu trebuie ținuți în brațe sau că scoica le ține coloana cum trebuie - total fals. Sau mame care intră în depresie pentru că ies rar din casă, pentru că se descurcă greu cu căruciorul pe scări sau prin orașul cu trotuare lipsă, dar care nici nu își pot imagina că ar putea ieși în fața blocului la o plimbare scurtă la aer doar cu bebelușul în brațe. Știu asta pentru că și eu am fost așa păcălită și indusă în eroare, de aceea nu înțeleg de ce aș lăsa acum alte noi mame să fie păcălite fără să le arătăm aceste informații.

Copiii atinși doar la manevrele de îngrijire din orfelinatele americane mureau, oricât de bine erau hrăniți și îngrijiți. Atunci a început studiul importanței atingerii. Puii de maimuță din studiul lui Harlow alegeau cârpele sub formă de maimuță care le ofereau impresia îmbrățișării, și nu pe cele care ofereau mâncare! Nevoia de atingere e mai mare decât cea de hrănire! Nu e un moft, nu e un răsfăț de care trebuie dezvățat. Nu există mamifere care să își țină puii departe, nu există pui de mamifere care să se dezvolte cum trebuie la distanță de mamele lor. Și asta în condițiile în care puii altor mamifere se nasc apți de a umbla singuri. Noi, ca oameni, suntem undeva între mamiferele normale și marsupiale pentru că naștem pui care abia după 9 luni ajung la stadiul de dezvoltare pe care îl au puii de maimuțe, de cimpanzei, de gorile. Ca marsupialele, naștem puii mai repede decât ar trebui. Noi oamenii facem asta din cauza mărimii cutiei craniene. Când am început să devenim mai deștepți, să ni se mărească creierul, să ne ridicăm în două picioare și deci să micșorăm deschiderea bazinului, am făcut un compromis evolutiv. Îi naștem mai devreme, iar apoi pentru a-și continua dezvoltarea îi ținem la pieptul nostru până când pot umbla singuri. Acolo își continuă dezvoltarea, ca puii de marsupiale în marsupiu. Și asta am simți noi în mod natural ca mame la naștere dacă am naște fără intervenții și dacă nu ni s-ar lua puii de lângă noi. Lipsind de lângă noi după naștere, organismul nostru de mamifer crede, după cum spune Dr. Linda Palmer, că puiul ne-a murit, și se oprește din secretat oxitocină. Astfel, noi intrăm într-o mică depresie postnatală și ne mirăm că nu avem instinct matern să știm toate acestea în mod instinctiv și să nu trebuiască să ne spună alții cum să ne creștem mai bine puii.

Când nasc animalele știm că nu e voie să intervenim, pentru că apoi mamele nu își mai îngrijesc puii. Însă uităm să aplicam teoria și la puii de mamifer om. La nivel personal am simțit clar că la primul copil a trebuit să dau de informație și s-o aplic cu intenție, conștientă, altfel nu simțeam și nu știam nimic. Primisem oxitocină sintetică după naștere și copilul mi-a fost răpit de lângă mine și sechestrat timp de 24 de ore. La a doua naștere, care a decurs un pic mai normal, am simțit o foame pură de a-mi ține copilul mereu lipit în brațe. Niciodată nu mi-am dorit "să mai stea și el jos undeva", ba chiar când se cerea jos simțeam că îmi lipsește un membru, că nu sunt întreagă. Așa că mi-e ușor să le cred pe mamele care nasc acasă că crescutul copiilor le vine natural și nu-și pun întrebări de ce vrea copilul în brațe sau de ce vrea copilul la sân sau de ce se trezește noaptea și nu e bebelușul bibelou descris în reviste.

Căruciorul e o invenție atât de recentă, încât încă puii de om nu au apucat să își dezvolte evolutiv o capacitate de a-i face față. Normal că nu moare un copil ținut în cărucior, e posibil să nici nu fie afectat DACĂ în majoritatea timpului e ținut în brațe ȘI DACĂ copilul vrea în cărucior, nu e lămurit, păcălit, dresat, ignorat când se foiește și pare a vrea în brațe, sau chiar amânat când plânge. Însă un copil ținut cât mai mult în brațe se apropie de griul deschis optim pentru dezvoltarea lui, iar unul atins rar se apropie de griul închis. Nu sunt de acord cu ascunderea acestei informații doar de teama că cineva o va lua personal, atâta timp cât cei care oferă informații periculoase pentru copii o fac fără nicio jenă și fără să li se atragă atenția. Așa se ajunge apoi la întrebări "cât am voie să îmi țin bebelușul în wrap", de parcă am întreba vreodată "cât timp am voie să îi ofer bebelușului meu aer curat", adică normalul biologic pentru specia noastră.

Dacă atunci când ați avut copii mici nu ați luat copilul în brațe pentru că așa știați atunci că e bine pentru ei, nu văd de ce v-ați simți prost. Deci de ce, pe un grup despre purtare, să nu oferim informații demonstrate științific despre ținutul în brațe?

"The only thing necessary for the triumph of evil is for good men to do nothing." Edmund Burke

"The world will not be destroyed by those who do evil, but by those who watch them without doing anything." Albert Einstein

"Our lives begin to end the day we become SILENT about things that Matter." - Martin Luther.”