Studiul a fost publicat în revista Pediatrics în februarie 2014 și concluzia a fost că acei copii cărora li s-a vorbit în primele săptămâni chiar în secția de terapie intensivă neonatală, au avut rezultate mai bune la 7 și 18 luni. Nu numai în ceea ce privește limbajul, ci e vorba și de cunoștințe de cunoaștere, de comunicare receptivă și comunicare expresivă. Rezultatele au fost chiar vizibile, cu fiecare 100 de cuvinte vorbite în plus pe oră, copilul avea o creștere cu 1.2 puncte la Testul Bayley Cognitive Composite.
În 2011 tot în revista Pediatrics apăruse un studiu despre cât e de important pentru dezvoltarea prematurilor să le vorbească părinții. Vocea altor adulți nu dăduse aceleași rezultate.
Ce putem învăța de aici?
- Că beneficiile îngrijirii stil cangur se întind dincolo de supraviețuire și sănătate.
- Și că cel mai sigur mod ca bebelușul prematur să audă vocea părintelui în locul zgomotului aparatelor și în locul altor voci este să fie la pieptul lui, nu în incubator.
- Că modul în care sunt tratați bebelușii prematuri la noi în țară, cu izolarea chiar și față de părinți, este un abuz încă o dată. Nu numai că le sunt scăzute șansele de supraviețuire fără afecțiuni grave pe viață din cauză că e ales incubatorul în locul părintelui, și din cauză că părintelui îi este chiar interzis accesul la copil, atingerea, alinarea, dar acești copii vor avea de suferit și în termeni de limbaj și de dezvoltare cognitivă.
- Că și un copil născut la termen poate doar să câștige, fără niciun efect advers, dacă părinții îi vorbesc chiar din primele zile de viață. Și cum ți-ar fi mai ușor să-i vorbești mereu, altfel decât stând în pat cu el sau ținându-l lipit de tine într-un wrap?
Mai putem să ne amintim că am mai scris ceva asemănător, faptul că purtarea bebelușului îl face mai inteligent.
No comments:
Post a Comment