Despre lucruri “esențiale” pentru copii, de care de fapt nu avem nevoie

Am citit ieri un articol, și de acolo încă 6, pe care vreau neapărat să vi le recomand. De aceea am ales să scriu o postare pe temă.  Sper că faptul că sunt în engleză să nu vă descurajeze din lecturarea lor. Dacă veți citi articolele, veți vedea că nu se fac aici acuzații asupra celor care aleg să cumpere, și mai ales să folosească (pentru ca mulți le cumpărăm degeaba :))  ), ci se arată că se poate crește un copil fără aceste gadgeturi scumpe, motiv de mândrii sau frustrari și comparații pentru unii părinți, și de cele mai multe ori chiar crește mai bine, mai sănătos. Dar puterea marketingului e mare, așa de mare încât acum nici măcar o bunică nu ar înțelege de ce nu cumperi copilului un premergător...

Primul articol: Baby Essentials That Aren't, Part 1: Cribs (deci pătuțurile pentru copii)

“Întreaga idee de bază a nou-născutului care doarme izolat într-un pătuț în camera lui este relativ modernă, și limitată la cultura vestică. Și totuși e atât de înrădăcinată în conștiința noastră colectivă, încât poate fi foarte dificil să concepem că am putea face lucrurile altfel.”

”Co-sleeping-ul este o alternativă ”naturală” evidentă. Ușurează alăptarea, permite părinților și nou-născuților un somn mai bun, oferă o reasigurare că bebelușul e chiar acolo, lângă tine, să îl privești și să îl protejezi, și poate chiar scade riscul de SIDS (sindromul de moarte subită a sugarului). A fost practicat în lume pe parcursul întregii istorii a omenirii și continuă să fe norma pentru aproape 90% din populația lumii.”

(Dar se mai recomandă și saltea pe jos pentru cei care nu vor să doarmă împreună cu copiii lor. Deși, rețineți, co-sleeping nu înseamnă bed-sharing. Deci și pătuțul aproape de patul părinților înseamnă tot co-sleeping, important e să fie mama aproape, să se audă unul pe altul.)

Al 2-lea articol: Baby Essentials That Aren't, Part 2: Infant Car Seats (scoicile pentru mașină)

Nu săriți, nu se referă să nu se folosească scaun de mașină, ci scoicile de mașină care oricum au termen de folosire scurt, și în care bebelușul nu e în siguranță, și care ajung să fie folosite drept carrieri prin oraș, sau balansoare în casă. Am în gând de multă vreme o postare pe tema asta, după ce am citit multe articole cu pericolul la care copilul este supus atunci când este ținut într-o scoică de mașină, în afara momentelor necesare, deci când nu e în mașină.

”Știm că atingerea umană este esențială pentru dezvoltarea copiilor sănătoși, deci este lipsit de sens să îi ținem izolați pentru perioade extinse în carrieri de plastic doar de dragul ”confortului personal”.

Pe lângă lipsa atingerii fizice umane, bebelușii purtați în scoici de mașină experimentează în general o mai mică interacțiune cu părinții lor și cu mediul înconjurător. Am observat, mult prea des, familii care pur și simplu își lasă bebelușii – chiar și în stare de trezire – ignorați în scoicile de mașină pe podea, în timp ce adulții vorbesc între ei. O dată ce bebelușul este închis în siguranță în coșulețul lui de plastic, este prea des tratat doar ca altă piesă de bagaj ce trebuie cărată, în loc să fie privit ca o viață umană prețioasă și valoroasă. 

Părinții care folosesc scoicile de mașină pe post de obiect cu care își poartă copiii, sunt de asemenea predispuși la dezvoltarea unor obiceiuri periculoase, cum ar fi să pună scoica pe o masă sau pe altă suprafață înaltă, pe suprafețe moi de pe care pot să se răstoarne, sau în cărucioare pentru cumpărături (unde există risc de rănire prin cădere, și riscul ca bebelușul să rămână nesupravegheat pentru că părinții lasă căruciorul cu tot cu copil prin magazin). Adeseori există un sentiment fals de siguranță, și scoicile sunt manevrate destul de dur și fără atenție. De fapt, mânerele scoicilor nu sunt testate la fel de riguros ca și scoica în sine, și deseori se defectează cu consecințe dezastruoase. Au avut loc mii de răniri – și returnări de produse -  datorită mânerelor care se desprind, aruncând bebelușul pe podea. În 2006, 14000 de nou-născuți au fost răniți în scoicile de mașină în accidente în afara vehiculelor.”

Al 3-lea articol: Baby Essentials That Aren't, Part 3: Strollers (cărucioarele)

”Alternativa evidentă este un sling sau un alt carrier pentru purtarea bebelușului. Eu personal nu recomand marsupii în genul Baby Bjorn, datorită problemelor cu stresul coloanei vertebrale, compresiei, și displaziei de șold. Pe scurt, bebelușii sunt purtați atârnândde părțile lor intime – ceea ce poate fi foarte inconfortabil (imaginați-vă cum ați sta așa dumneavoastră!), chiar dacă de fapt apariția spondilolistezei este destul de rară. Există mulți carrieri disponibili (cum ar fi Ergo sau mei-tai-ul) care au aceleași avantaje ca un marsupiu în stilul Baby Bjorn, dar țin copilul într-o poziție mai confortabilă și mai sănătoasă, o poziție cu picioarele în formă de broască, sau poziție de șezut  - poziția pe care copiii mai mari o adoptă natural atunci când sunt purtați pe șoldul mamei lor – și mulți consideră că aceste tipuri de port-bebe-uri sunt cele mai confortabile și pentru bebeluș, și pentru mamă.  Din punctul de vedere al unor specialiști, bebelușii cu displazie de șold nu ar trebui să folosească niciodată un marsupiu în genul Baby Bjorn, pentru că le poate agrava boala, și de fapt poziția ”cu picioarele ca broscuța” sprijinită de alți carrieri este folosită pentru a trata displazia de șold.”

(Nota mea: mai multe despre nocivitatea marsupiilor în care bebelușii atârnă, în postarea de final a seriei cu celebritățile care își poartă copiii.)

“Deci, de ce ar trebui să punem la îndoială împinsul bebelușului într-un cărucior? Poate Frank Njenga, un psiholog de copii din Nairobi, Kenya (unde mamele au adoptat mai încet confortul ”modern” al căruciorului), a spus cel mai bine, atunci când a afirmat ”Căruciorul este obiectul final, fundamental, în a împinge bebelușul departe de tine.”

Doriți mai multe motive? Aici sunt doar câteva. Ok, mai multe.

• Cărucioarele sunt mari, grele și voluminoase. Nou-născuții nu sunt nici unul din acestea. Un bebeluș într-un sling nu cântărește mai mult decât bebelușul în sine.
• Cărucioarele sunt deseori greu de potrivit în mașină, și au nevoie de spațiu de depozitare și acasă. Multe slinguri îți vor încăpea în poșetă.
• Dacă folosești frecvent mijloace de transport în comun, cum ar fi autobuzele de tranzit, vei descoperi că slingul este mult mai ușor de luat cu tine, și mult mai sigur într-o cursă cu denivelări!
• De câte ori ai văzut părinții care se străduiau să împingă un cărucior gol în timp ce purtau în brațe un nou-născut nervos, sau în timp ce toddler-ul prea-activ-ca-să-stea se plimba pe lângă cărucior? Un sling gol nu aduce nici o încărcătură adițională.
• Evident, mâinile îți sunt libere! S-ar putea să nici nu-ți dai seama de diferență până când experimentezi tu însăți. Acest lucru este în mod special util atunci când ai și copii mai mari de care trebuie să te ocupi. În plus, nu va trebui niciodată să te îngrijorezi în legătură cu problemele de siguranță ale unui cărucior care se duce la vale de lângă tine atunci când uiți să-i pui frâna.
• Slingurile sunt mai ușor de ridicat peste borduri, sunt mai ușor de folosit în uși rotative, sunt mai ușor de manevrat prin uși de intrare foarte grele, sunt mai ușor de folosit atunci când urci pe dealuri sau când urci pe scări. Poți chiar să urci pe scările rulante – obicei foarte periculos cu un cărucior!
• Cărucioarele sunt foarte dificil de împins prin zăpadă sau iarbă sau pe cărări de munte. Chiar și cărucioarele ”de teren” au limitele lor. Slingurile sunt limitate doar la locurile în care te pot duce picioarele tale.
• Ai încercat vreodată să te strecori printre rafturile înghesuite din magazine cu un cărucior? Dar prin locuri aglomerate cum ar fi mall-urile? Nu numai că te descurci mai ușor cu un sling, dar nu trebuie să te îngrijorezi că ai călca pe cineva pe picioare. Te vei simți de asemenea mai în siguranță în locurile aglomerate cu bebelușul tău în siguranță cuibărit lângă tine, decât la distanță de un braț, riscând să fie lovit și îmbrâncit. (nota mea: ca să nu mai spun de sentimentul de siguranță pe care îl are copilul în spații aglomerate în brațele părintelui)
• Sunt multe locuri în care pur și simplu nu poți lua un cărucior, cum ar fi spectacolele din parcuri (care au de obicei ”parcare pentru cărucioare” în afară). Din moment ce trebuie să-ți porți bebelușul în brațe în acele zone oricum, de ce să nu o faci mai confortabil, și să nu trebuiască să te îngrijorezi cu parcatul căruciorului oricum?
• Cărucioarele sunt obiecte intens fabricate, de obicei făcute în China, cu plasticuri toxice și cu materiale tratate-cu-cine-știe-ce-chimicale. Slingurile sunt în general făcute local, sau europene, și opțiunile organice sunt numeroase.
• Nou-născuții au o foarte mică arie de vedere. Când sunt împinși într-un cărucior, sunt prea departe și nu te pot vedea. Din punctul lor de vedere, tu nu mai exiști.
• Dacă bebelușul începe să se enerveze în cărucior, trebuie să te oprești, să te apleci, poate să te întorci, să îți dai seama care e problema, s-o rezolvi, înainte să poți să-ți continui drumul. Dacă bebelușul tău e într-un sling – ei bine, în primul rând e foarte puțin probabil să se agite – dar îl poți liniști mult mai ușor, chiar și fără să te oprești. (nota mea: la noi în țară, cel puțin la mine în oraș asta nu e o problemă, pentru că mamele ce le văd zilnic nu se opresc oricum nici cu căruciorul...)
• Când îți porți copilul, ești în armonie cu el, cu stările și cu nevoile lui, și în mod natural vei interacționa mai mult și mai ușor cu el decât dacă ar fi într-un cărucior.
• Poți alăpta discret în timp ce bebelușul este în sling. Încearcă să faci asta într-un cărucior!
• Dacă bebelușul adoarme în timp ce vă plimbați, este mult mai ușor când este în sling. Poți să-l ții în continuare în sling când ajungeți acasă, sau (depinde de tipul de sling) poți să-l lași jos în timp ce ieși tu din sling. (nota mea: ca să nu mai spun că la trecerea dintr-un ciclu de somn în altul, simțindu-te aproape va adormi la loc imediat)
• Bebelușii care își petrec prea mult timp pe spate în pătuțuri, cărucioare și scoici de mașină au un risc mare de sindrom de „cap plat”.
• Folosirea excesivă a cărucioarelor, în mod special pe măsură ce bebelușii devin toddleri sau chiar mai mari, poate fi o cauză a creșterii epidemiei obezității copiilor.
• Să nu neglijăm efectul pe care cărucioarele îl au asupra altor oameni, în afara mamei și a bebelușului. Cărucioarele aglomerează și mai mult spațiile deja mult prea aglomerate, luând mai mult decât dublul spațiului pe care l-ar ocupa un părinte cu bebelușul într-un sling; cărucioarele goale din afara magazinelor blochează traficul pietonal; și când sunt numeroase, sunt privite ca o pacoste.
• Bebelușii care sunt purtați plâng mai puțin. Acest fapt reduce hormonii stresului, și crește capacitatea de învățare: mai puțin timp și mai puțină energie petrecute plângând = mai mult timp în starea de ”atenție tăcută”, stare în care ei absorb cele mai multe informații.
• Bebelușii purtați experimentează viața la ”nivelul ochilor”, și sunt mult mai implicați în mediul lor înconjurător, observându-te pe tine și pe cei din jur. Bebelușii din cărucioare, în mod particular nou-născuții, sunt de obicei acoperiți complet, deprivați total de orice stimulare senzorială și interacțiune cu lumea.

Cu alte cuvinte, babywearingul îți garantează mult mai multă libertate decât dacă ai fi încătușat de un ”sistem de călătorie”. Și nici măcar nu am abordat beneficiile babywearingului prin casă, sau cum îmbunătățește dezvoltarea vestibulară, reduce posibilitatea sindromului morții infantile (SIDS), și chiar îmbunătățește digestia.

Observație: în SUA se spune în general sling la orice carrier stil eșarfă port-bebe (wrap, sling, mei-tai, wrap-tai, etc.)

Altă observație: nu, nu am tradus tot articolul, deci merită să intrați să-l citiți. 

Mai multe linkuri despre avantajele purtatului bebelușilor, puteți citi pe blogul nostru aici. De pe internet, din alte surse, am adunat mai multe linkuri aici.

 

Articolul al 4-lea: Baby Essentials That Aren't, Part 4: Diapers (scutece)

”Primul pas în reducerea folosirii scutecelor este să aruncați scutecele de unică folosință și să utilizați scutecele textile. Nu numai că veți reduce impactul asupra mediului, dar bebelușii crescuți în scutece textile tind să învete sa meargă la oliță mai repede decât cei acoperiți cu scutece de unică folosință. Contrar laudei producătorilor despre senzația de ”uscat”, ținându-i pe bebeluși conștienți de ”umezeala” din scutecele lor îi încurajează să meargă mai repede la oliță. (...) Nu e de mirare că vârsta medie de trecere la oliță a crecut atât de mult de când au apărut scutecele de unică folosință.

Ca să nu mai menționăm ingredientele toxice găsite în multe mărci de scutece de unică folosință.

Dacă tot sunteți la capitolul acesta, aruncați și șervețelele de unică folosință. Șervețelele textile speciale, prosoapele fine de față, sau doar bucăți pătrate de finet cu un pic de apă vor face treabă la fel de bună, fără chimicalele urâte și nici nu vor mări cantitatea de gunoaie de pe pământ.”

Vă reamintim că am mai scris și noi despre șervețelele pentru funduleț, aici.

Articolul al 5-lea: Baby Essentials That Aren't, Part 5: Baby Bathtubs (căzile de baie)

După ce oferă alternative pentru baia bebelușului, apare și un paragraf foarte interesant:

 

”Poți fi prea curat

Deseori, părinții acționează sub presupunerea greșită că bebelușii au nevoie de băi frecvente, chiar zilnice. Dar de fapt ei nu au nevoie. Administrările noastre bine intenționate dar prea exuberante de apă, săpun și loțiuni, înlătură uleiurile naturale ale pielii, ducând la uscăciune și iritații, și de obicei expun pielea fină a bebelușului dumneavoastră la ingrediente dure (și toxice) cum ar fi sodium lauryl sulfate, conservanții, și parfumurile artificiale. Și mai rele sunt săpunurile care conțin ingrediente anti-bacteriene, cum ar fi triclosanul.  Cel mai bun tratament pentru pielea bebelușului tău este în general s-o lași în pace. Dacă folosiți produse de curățare din când în când, asigurați-vă încă o dată că sunt blânde și că sunt naturale.

Bebelușii nu sunt niște adolescenți ce transpiră mereu, și nu sunt nici copii care se joacă în noroi. Au nevoie de o curățare ocazională strict pe zone, de salivă și de scaun, dar asta e tot. Pe măsură ce cresc, multor bebeluși și toddleri le plac băile ca o parte din rutina de relaxare de dinainte de somn, și asta e ok. Dar nu este strict necesar din punct de vedere a curățeniei. Poate fi chiar în interesul lor să îi lăsăm să stea un pic murdari. ”

Despre ingredientele din produsele cosmetice, noi am mai scris aici și aici.

Articolul al 6-lea: Baby Essentials That Aren't, Part 6: Baby Brain Boosters (toate cărțile, filmele, jucăriile și programele care garantează creșterea inteligenței bebelușului)

După ce explică absurdul la care s-a ajuns cu încercarea de a face copilul cât mai deștept, și după ce ne informează cum aceste practici de fapt au efect contrar, ne mai spune:

 

“Lăsați copiii să se joace

Așadar ce ar trebui să facem cu bebelușii noștri? Desigur că vrem ce e mai bun pentru ei, și e foarte natural să ne dorim să le oferim orice avantaj putem.

În primul rând, alăptați-l.

În al doilea rând, purtați-vă bebelușul. Bebelușii care sunt purtați plâng mai puțin, și își petrec mai mult timp în starea de ”atenție activă” – când ei observă și absorb informații. De asemenea au parte de mai multă interacțiune cu adulții și au un loc mai bun de observare și de învățare despre lumea lor.

Dar probabil cel mai important dintre toate, lăsați-i să se joace. Și jucați-vă cu ei.”

Am tradus și noi ceva pe tema aceasta, aici. Și mai găsiți ceva util pe drmomma.org, despre programele stil Baby Einstein.

Articolul al 7-lea: Baby Essentials That Aren't, Part 7: Baby Food (mâncarea specială pentru bebeluși, și nu se referă doar la borcanele și prafurile cumpărate, ci și la mâncarea homemade special pentru ei, piureuri, supici, etc.)

Se explică foarte foarte fain conceptul de auto-diversificare (baby-led weaning). Dar și mai mult m-a fascinat explicația situației actuale, cu pireuțuri și supici în biberoane:

”Pentru a înțelege logica abandonării complete a cerealelor și a piureurilor, întâi trebuie să realizăm de ce programul actual și metoda curentă de hrănire a bebelușului a ajuns unde e acum.  Motivele sunt multiple, dar e suficient să spunem că practicile de hrănire curente au fost dezvoltate la începutul secolului al 20-lea, ca răspuns la deficitul nutrițional din formula comercială pentru bebeluși, și la transferul autorității de la mamă la doctor – care să prescrie hrăniri programate rigid, compromițând alăptarea și ducând la bebeluși subnutriți.

Astfel, a devenit un standard să începi să dai hrană suplimentară ”solidă” bebelușilor de 3 luni, sau chiar de 2 luni... sau chiar mai mici, ca o necesitate nutrițională.

Bebelușii atât de mici nu sunt în stare să ”mănânce”. Nu au coordonarea musculară pentru a mesteca, nu pot sta vertical, și au în continuare ”reflexul de a lovi cu limba”, cu ajutorul căruia orice intră pe neașteptate în gura lor este împins înapoi afară. Pentru a „hrăni” bebelușii foarte mici, trebuie deci ca aceștia să fie păcăliți. Mâncarea trebuie să fie lichefiată pentru că ei nu pot mesteca. Trebuie să fie hrăniți cu lingurița pentru a trece dincolo de reflexul de a scoate hrana solidă afară, oprind astfel un mecanism important de siguranță (deși în majoritatea cazurilor trebuie să împingi aceeași linguriță plină înapoi în gura lui de câteva ori înainte să rămână acolo). Și trebuie ca mâncarea să fie fadă, fără gust, să nu o poată distinge de laptele cu care s-au obișnuit, altfel o vor refuza.

De asemenea se aștepta ca bebelușii să fie complet înțărcați, pe hrană solidă, la prima lor aniversare, cel târziu. Așa că un orar strict cu un anumit număr de mese pe zi a fost implementat, gradual, în mod deliberat înlocuind laptele, și schimbându-se în textura și în consistență pe măsură ce bebelușul crește.”

(Nota mea: deși pe mine mă sperie ce citesc, sunt sigură că mulți părinți vor considera normal toate acestea și dupa ce citesc pasajul acesta, că doar așa scrie în reviste, așa le spune medicul, etc. Îi rog totuși să citească articolul în întregime, pentru că explică și dezavantajele hrănitului în stilul expus.)

Merită citit articolul cu mare mare atenție, expune beneficiile baby-led weaning și dezavantajele (ca să nu spun chiar consecințele negative) diversificării (mai ales precoce) cu mâncare specială pentru bebeluși.

Articolul al 8-lea: Baby Essentials That Aren't Part 8: Swim Diapers? (scutecele de înot)

Se povestește despre faptul că scutecele de înot nu rețin totul în ele, nici scutecele de unică folosință, nici cele refolosibile. Dar, din cauze de intimitate, ele sunt obligatorii în marea majoritate a piscinelor. Sunt foarte interesante și comentariile.