Tuesday, May 17, 2011

Exterogestaţia V

Prima parte a seriei o puteţi citi aici: Exterogestaţia I.

A doua parte aici: Exterogestaţia II.

A treia parte aici: Exterogestaţia III.

A patra parte aici: Exterogestaţia IV.


Atingerea mamă-copil maximizează oportunităţile pentru emoţii pozitive

Cel mai important fundament pentru supravieţuire şi pentru dezvoltarea sănătoasă este atingerea. Când mamelor le e permis să creeze o legătura cu bebeluşii lor, ele le oferă automat prezenţa lor continuă şi iubitoare. Toate mamele mamifere par să ştie instinctiv că bebeluşii lor au nevoie să fie atinşi. Bebeluşul este reasigurat că totul este bine mai mult prin mesajele pe care le primeşte prin piele. Când un nou-născut este ţinut în braţele mamei lui, acest lucru îl ajută să maximizeze oportunitatea pentru bucurie, pentru fericire şi pentru alte emoţii pozitive. Acest lucru contribuie la o sănătate mentală pe viaţă.



Când un bebeluş este ţinut aproape de mama lui, cerinţele lui sunt mai uşor de citit. Comunicarea dintre cei doi este mai uşoară. Când cerinţele îi sunt îndeplinite, bebeluşul învaţă că poate să aibă încredere că nevoile îi vor fi satisfăcute, că e iubit şi că cineva are grijă de el. Acest lucru pune bazele pentru încrederea fundamentală în sine şi fundaţiile pentru toate relaţiile pe care le va avea în viaţă. Nu este ataşat de lucruri materiale cum ar fi un animal de pluş pe care să-l ţină în braţe, o păturică pe care să o strângă la piept sau o tetină artificială, ci se uită la mama lui sau la o persoană reală pentru consolare.


Dezvoltarea mentală şi neurologică e crescută la nou-născuţii prematuri atinşi

În 1977 psihologul perinatal Dr. Rice a explorat impactul pe care creşterea zilnică a stimulării tactile o are asupra nou-născuţilor prematuri. Nou-născuţii din experiment au fost dezbrăcaţi pentru un masaj complet al corpului făcut de mamele lor de patru ori pe zi timp de o lună şi au fost legănaţi şi strânşi la piept pentru încă cinci minute la sfârşitul masajului. Grupului de control de nou-născuţi li se dădeau îngrijirile de rutină din spital fără masaje şi îmbrăţişări. După patru luni “nou-născuţii din experiment erau în mod evident superiori nou-născuţilor din grupul de control în creşterea greutăţii, dezvoltarea mentală şi cel mai marcant în dezvoltarea neurologică” (Walsh, 62). Nou-născuţii din grupul experimental au devenit şi mai ataşaţi unul de celălalt. Imediat după acest experiment, Dr. Rice a dezvoltat primul program de masaj cercetat ştiinţific numit RISS (Rice Infant Sensorimotor Stimulation) care evident a demonstrat îmbunătăţirile neurologice la fel ca şi îmbunătăţirile în creşterea şi dezvoltarea bebeluşilor prematuri per total.


Prematurii au nevoie de atingere, de ritm şi de presiune pentru a se dezvolta

Subestimăm cât e de important pentru nou-născuţi să fie ţinuţi în braţe şi dezmierdaţi şi mângâiaţi. Bebeluşii sunt născuţi aşteptând un “uter cu vedere”, cum zice Ashley Montagu. Ei au nevoie să fie acoperiţi, să le fie cald, să fie înveliţi. Ei au nevoie să fie îmbrăţişaţi continuu cum erau îmbrăţişaţi în uter. Nou-născuţii prematuri plasaţi în incubatoare tind să se împingă în colţurile pătuţurilor. Caută acel sentiment familiar de atingere. Când prematurii au fost plasaţi pe paturi de apă oscilante care mimau mişcarea şi stimularea tactilă a uterului, nou-născuţii au început să câstige în greutate mai repede şi au fost externaţi mai repede din spital (Field, 45-51). “Cu cât e mai aproape mediul extern de mediul intern, cu atât mai mult un bebeluş se stabilizează şi poate să-şi întoarcă atenţia către creştere şi dezvoltare” (Genna, 64).

“O mare şi foarte respectată varietate de cercetări din diferite câmpuri de studiu – inclusiv de dezvoltarea copilului, psihiatrie, neonatologie şi antropologie – a arătat că oamenii chiar au nevoie de suficientă atingere fizică pentru a se dezvolta la potenţialul optim” (Granju, 268).




Înconjurat, protejat şi în siguranţă

În uter, toate nevoile bebeluşului sunt îndeplinite automat. Temperatura este constantă, presiunea este constantă şi sunetele inimii şi vocii mamei sunt ritmate şi calmante. Bebeluşul este înconjurat, protejat şi în siguranţă. Şi apoi, “dintr-un uter total protector, sigur, nutritiv, care susţinea viaţa, ne naştem, neajutoraţi” (Palmer, 21).

Dar mamele sunt modelate de evoluţie să ofere un loc sigur de ţinut, în braţe, pe parcursul creşterii continue a bebeluşilor lor, un loc unde nutriţia, protecţia, căldura şi proximitatea sunt rezolvate. Mediul confortabil familiar al corpului mamei îl reasigură pe bebeluş că este într-un loc sigur, că va fi îngrijit şi că este în contact cu lumea şi “nu suspendat nepăsător în ea” (Montagu,1896,157). Din această bază sigură pot începe explorările lumii lui.

Dr. Pearce descrie uterul ca fiind un loc care oferă trei lucruri unei vieţi nou formate: “o sursă de posibilitate, o sursă de energie pentru a explora acea posibilitate, şi un loc sigur în care acea posibilitate poate avea loc” (Pearce, MC, 18).




Purtatul bebeluşului mimează împrejmuirea şi presiunea uterului

Purtatul bebeluşului în braţe sau într-un wrap sau sling mimează împrejmuirea şi presiunea plină de sprijin a uterului. Şi la fel cum uterul oferă un mediu sigur şi protector, în braţe mai are parte şi de o poziţie superbă pentru a vedea lumea, lucru care e foarte important considerând că la bebeluşi creierul creşte mai repede în primele luni decât în orice altă perioadă din viaţa unei persoane. Mişcarea mamei pe parcursul zilei leagănă bebeluşul la fel cum era legănat în uter şi este calmant şi familiar. Legarea împreună a bebeluşului cu mama facilitează alăptarea şi toate beneficiile ei psihologice şi fiziologice. Cel mai important, bebeluşul primeşte stimulare tactilă, este atins, sărutat, dezmierdat, mângaiat şi ţinut aproape de mama lui. Ştie că e iubit şi are încredere că nevoile îi vor fi îndeplinite.



“Limbajul nostru tăcut şi cel mai potent, atingerea, este mediul prin care părintele şi nou-născutul comunică şi devin ataşaţi, fiecare atingere blândă întărind legatura dintre ei. Atingerea hrăneşte creşterea psihologică a nou-născuţilor noştri, stimulează creşterea lor fizică şi mentală; asigură funcţionarea lină a funcţiilor fiziologice cum ar fi respiraţia, bătăile inimii şi digestia; le creşte conceptul de sine, conştiinţa corpului şi identitatea sexuală; le sprijină sistemul imunitar şi chiar le îmbunătăţeşte stabilitatea şi graţia mişcărilor.” (Heller,5).


Concluzie

Ştiinţa reconfirmă ceea ce primele mame care au susţinut asta ştiau intuitiv – că braţele lor oferă mediul optim, după tranziţia din uter în lume. Natura a intenţionat ca o mamă şi nou-născutul ei să aştepte această unitate şi ca această unitate să nu se termine la naştere. Nu numai că organismul unei mame este pregătit şi construit ca să continue gestaţia bebeluşului ei după naştere, dar şi bebeluşul ei s-a adaptat să aştepte acest lucru pentru supravieţuire. Purtatul bebeluşului în braţe sau într-un mijloc de purtare al bebeluşilor oferă această experienţă hrănitoare extinsă. Prin îngrijirea unui copil într-o manieră care reprezintă intimitatea sarcinii pe cât de aproape posibil până când această “gestaţie exterioară” este completă, bebeluşul are acces la tot ce are nevoie pentru a se dezvolta şi a creşte fizic, mental şi emoţional într-un individ vesel şi sigur pe el.

*Când a fost scrisă această lucrare, relaţia “mamă/nou-născut” a fost intenţionată. Când mama biologică nu este disponibilă, un ingrijitor îi poate prelua rolul.


Bibliografie

Bruer, J. (2002). The Myth of the First Three Years: A New Understanding of Early Brain Development and Lifelong Learn. New York, Free Press.
Caplan, M. (1998). Untouched: The Need for Genuine Affection in an Impersonal World. Prescott, AZ: Hohm Press.
Eliot, L. (2000). What’s Going on in There? : How the Brain and Mind Develop in the First Five Years of Life. Bantam.
Field, T. (2003). Touch (Bradford Books). Cambridge, The MIT Press.
Genna, C. (2007). Supporting Sucking Skills in Breastfeeding Infants. Jones.
Granju, K, & W. Sears. (1999). Attachment Parenting: Instinctive Care for Your Baby and Young Child. Atria.
Healy, J. (2004). Your Child’s Growing Mind: Brain Development and Learning from Birth to Adolescence. New York, Broadway Books.
Heller, S. (1997). The Vital Touch: How Intimate Contact With Your Baby Leads To Happier, Healthier Development. Holt Paperbacks.
Jackson, R. (1990). Human Ecology: A Physician’s Advice for Human Life.. ST. BEDE’S PRESS.
Karen Ph.D, R. (1988). Becoming Attached: First Relationships and How They Shape Our Ability to Love. New York, Oxford University Press.
Kippley, S. (1999). Breastfeeding and Natural Child Spacing. Bantam.
Klaus, M, & J. Kennell, & P. Klaus. (1996). Bonding: Building The Foundations Of Secure Attachment And Independence. Da Capo Press.
Montagu, A. (1986). Touching: The Human Significance of the Skin. Harper Paperbacks.
Montagu, A. (1988). Growing Young: Second Edition. Bergin.
Palmer, L. F. (2007). Baby Matters: What Your Doctor May Not Tell You About Caring for Your Baby. San Diego, CA: Baby Reference.
Palmer, L. F. (2009). The Baby Bond: The New Science Behind What’s Really Important When Caring for Your Baby. Naperville, IL: Sourcebooks, Inc..
Pearce, J. (1986). Magical Child (Plume). New York, Bantam.
Shostak, M. (1983). Nisa: The Life and Words of A !Kung Woman. Vintage Books.
Trevathan, W. Human Birth: an Evolutionary Perspective. Walter de Gruyter.
Walsh, A. (1995). Biosociology: An Emerging Paradigm. Praeger Publishers.

Sursa originala a articolului aici.

No comments:

Post a Comment