Monday, May 9, 2011

Cărucioare, Marsupii şi Stresul Bebeluşilor VI

Continuăm traducerea articolului.
Prima parte e disponibilă aici: Cărucioare, Marsupii şi Stresul bebeluşilor
A doua parte: Cărucioare, Marsupii şi Stresul bebeluşilor II
A treia parte: Cărucioare, Marsupii şi Stresul bebeluşilor III
A patra parte: Cărucioare, Marsupii şi Stresul bebeluşilor IV
A cincea parte: Cărucioare, Marsupii şi Stresul bebeluşilor V


Reglarea autonomă a sistemului e mai uşoară pentru nou-născuţii purtaţi

Relaţia mamă/nou-născut oferă de fapt reglarea fiziologică a sistemului autonom al nou-născutului. Studiile au arătat că atunci când un nou-născut este luat de lângă mama lui el experimentează o "reducere a ritmului cardiac, o scădere a temperaturii, dereglări de somn şi schimbări la EEG" - reprezentând deteriorarea proceselor care reglează micul său organism (Archer, 1992). Când este separat un nou-născut de mama lui, sistemul lui imunitar slăbeşte. Corpul lui pur şi simplu opreşte producţia leucocitelor. Dar când îşi regăseşte mama, el devine puternic din nou (Montagu, 1986). Corpul unui nou-născut are nevoie fizică de prezenţa mamei sale pentru a-l ajuta să se regleze.



Îngrijirea mecanică a copiilor şi convingerea pentru purtatul bebeluşilor

Cu toate studiile şi cu beneficiile fizice evidente ale purtatului unui bebeluş sus pe pieptul mamei este greu de înţeles ambivalenţa unui pediatru în această chestiune sau chiar indignarea lui atunci când pacienţii aleg să-şi poarte copilul. Poate motivul de a nu susţine purtatul la verticală poate fi acela de a descuraja mama să nu-şi răsfeţe bebeluşii sau să prevină o legătură prea puternică între mamă şi copil, să prevină un ataşament al celor doi.

Înstrăinarea de purtatul bebeluşilor noştri poate fi legată de vechea şcoală de gândire care datează din 1928, când faimosul Doctor Watson ce se ocupa de comportamente a pornit în schimbarea cursului umanităţii şi s-a hotărât să facă nou-născuţii independenţi, puternici şi duri. Teoria lui era că toţi ne naştem ca o tablă goală - ignorând toată structura evoluţionară sau orice tendinţe biologice înnăscute - şi că pentru a "forma" un copil independent era necesar să previi ca bebeluşul să îşi creeze obiceiuri dependente. Cu alte cuvinte, dacă îţi ţii copilul, el se va agăţa de tine şi nu-ţi va mai da drumul niciodată. Va avea tot timpul pretenţii. Nu numai că ar trebui să te abţii să-l porţi, dar şi să-l iubeşti, să-l pupi şi să-l legeni; dacă îi arăţi afecţiune, bebeluşul o va aştepta mereu.

Atât de mulţi dintre bunicii şi părinţii noştri au fost influenţaţi de acest tren mecanic al gândirii, presaţi de experţi să creadă că dacă ne ridicăm bebeluşii când plâng ar însemna că vom creşte un tiran şi vom deveni sclavi. Din pacate această psihologie a avut un efect profund asupra gândirii şi practicii pediatrice şi încă apare în conversaţii între mame şi doctori şi în ziua de azi (Montagu, 1986).



Nevoia evoluţionară de atingere

Majoritatea mamelor simt încă presiunea metodelor dure de parenting care au fost îndoctrinate în părinţii şi bunicii noştri. Totuşi, aceste metode mecanice nu merg mai departe de atât. Antropologul James McKenna pretinde că ţinând bebeluşii mai mult într-un tip de recipient decât în braţele noastre, părinţii sunt "în conflict cu evoluţia". "Realmente toată biochimia şi fiziologia noastră sunt reglate fin pentru condiţiile de viaţă care au existat când eram vânători şi culegători, în care bebeluşii erau ţinuţi în braţe de mamele lor. Cultura noastră s-a schimbat, dar nevoia evoluţionară pentru atingere rămâne la fel.

Creierele bebeluşilor au evoluat să aştepte apropiere şi proximitate - să fie ţinuţi în braţe - pentru siguranţa lor, pentru creşterea lor psihologică, pentru creşterea fizică, pentru creşterea mentală, pentru a ajuta şi a stabiliza procesele lor fiziologice şi pentru a le menţine sistemele imunitare puternice" (Field, 69-74). "Atingerea nu este un beneficiu marginal emoţional. Este la fel de necesar ca aerul pe care îl respirăm " (Heller, 5).




Să facem purtatul - regula de bază; cărucioarele - o excepţie



Deşi majoritatea părinţilor vestici nu pot concepe viaţa fără cărucior, ele nu sunt aşa de blânde pentru nou-născut, aşa cum presupunem. Punând un nou-născut singur pe spate pentru perioade lungi de timp nu este ceea ce noi oamenii suntem structuraţi să trăim. Întinsul la orizontală în primele luni nu este mai uşor sau mai puţin stresant pentru coloana vertebrală, craniul sau gâtul unui nou-născut. Sus pe corpul mamei, mama se acomodează la toate mişcările bebeluşului ei, şi el se acomodează la mişcările ei, mişcându-se ca nişte parteneri de dans perfecţi. Cei doi creează un ritm împreună, fizic şi psihologic şi se mişcă împreună în armonie. Nici cele mai sofisticate cărucioare nu pot oferi căldura pe care corpul mamei o dă, mirosul ei liniştitor, mişcarea variată, şi răspunsurile sensibile ale mamei care sunt atât de esenţiale pentru creşterea şi dezvoltarea bebeluşului, mai ales într-o perioadă aşa critică, atunci când creierul lui creşte mai mult decât în orice altă perioadă a vieţii. Nici o jucărie nu poate egala bucuria pe care un nou-născut o primeşte de la faţa mamei lui. Singur, privind în gol la un material de umplutură pe care producătorul l-a ales să căptuşească interiorul căruciorului, nu se poate compara cu mediul bogat la care e martor şi pe care îl observă el însuşi când se mişcă împreună în timpul zilei, cu mama lui.

Cărucioarele nu sunt "rele". Ca să mergem mai departe, purtatul bebeluşilor şi cărucioarele nu trebuie să fie exclusive mutual atâta timp cât nou-născutul e mulţumit şi cerinţele lui sunt îndeplinite atunci când semnalizează că are nevoie să fie ţinut (în poziţia aşezat şi cu faţa la mamă este preferabil ca să încurajăm interacţiunea şi comunicarea) (Zeedyk, 2008).


Concluzie

Dacă întindem bebeluşii pe spate într-un cărucior nu este mai uşor pentru gâtul lor, coloana lor vertebrală, pentru şolduri şi pentru mintea lor. Natura i-a programat să fie purtaţi. Poziţionarea la verticală cu sprijin corespunzător pentru picioare este poziţia preferabilă pentru nou-născuţi şi este destul de blândă ca să nu streseze fizic nici măcar bebeluşi micuţi de 1 kilogram. O mamă ar trebui să aibă încredere în ceea ce inima îi spune, ţinându-şi copilul aproape de inimă nu numai că va alege metoda cea mai benefică de a-şi duce copilul cu ea, dar în plus îi va oferi mediul optim pentru creşterea psihologică şi emoţională.
--------------------------------------------------------------------------------

Bibliografie

Archer, J. (1992). Ethology and Human Development. Rowman.

Blois, M. (2005). Babywearing. Pharmasoft Publishing.

Bonnet, E.. (1998 ). In Points made during discussions regarding the carrying of Infants and small children, Published in Krankengymnastik 50 Jg (1998) No.8

Crisholm, J, & . (1983). Navajo Infancy: An Ethological Study of Child Development. Aldine Transaction.

Field, T.(2003). Touch. First MIT Press.

Heller, S. (1997). The Vital Touch: How Intimate Contact With Your Baby Leads To Happier, Healthier Development. Holt Paperbacks.

International Chiropractic Pediatric Association. Baby Wearing: Suggestions for Carrying your Baby. http://www.icpa4kids.org/research/children/babywearing.html

Kirkilionis, E. (2002). Carrying an Infant: More than the Possibility of Child Transport. Kosel.

Le Veau, B.. (1984, Dec). Developmental Biomechanics: Effect of Forces on the Growth, Development, and Maintenance of the Human. Physical Therapy. www.physicaltherapyjournal.com/cgi/content/abstract/64/12/1874

Montagu, A. (1986). Touching: The Human Significance of the Skin. Harper Paperbacks.

Morningstar. (2005). Reflex Control of the Spine and Posture: A Review of the Literature from a Chiropractic Perspective.

Chiropractic & Osteopathy. www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16091134

Newman, P. H. THE ETIOLOGY OF SPONDYLOLISTHESIS. Journal of Bone Joint Surgery. 45(1963), 35-59.www.jbjs.org.uk/cgi/content/abstract/45-B/1/39

ROWE, Y. (1987). ESSENTIAL SKELETAL RADIOLOGY. Baltimore: Williams and Wilkins.

Schon, R. (2007). Natural Parenting-Back to Basics in Infant Care. 5(1), 102-183. from Evolutionary Psychology from http://www.epjournal.net/filestore/ep05102183.pdf

Short, M. (1996). The Effects of Swaddling versus Standard Positioning in Very Low Birth Weight Infants. Neonatal Network. 15(4).from http://www.cebp.nl/vault_public/filesystem/?ID=2156

Van Slewen et al,. (2007, Oct). Swaddling: A Systematic Review. Pediatrics. 120(4), 1097-1106.from

http://pediatrics.aappublications.org/cgi/content/full/120/4/e1097

Wong, L. C. (2004, Jun). Rehabilitation of a patient with a rare multi-level isthmic spondylolisthesis: a case report. 142-151. The Journal of the

Canadian Chiropractic Organization from www.pubmedcentral.nih.gov/articlerender.fcgi?artid=1840041

Zeedyk, S.. (2008). What’s Life in a Baby Buggy Like? The Impact of Buggy Orientation on Parent-Infant Interaction and Infant Stress.

University of Dundee/National Literary Trust, Nov. 21, 2008). from www.literacytrust.org.uk/talktoyourbaby/Buggy_research.pdf


Reamintim linkul articolului original: http://www.sleepywrap.com/2008/11/strollers-baby-carriers-and-infant-stress/.

4 comments:

  1. Un articol complet,foarte bine documentat.Daca pana axum eram convinsa ca vreau si trebuie sa imi port belusul, de acum voi avea si "bibliografia" necesara pentru a-i calma/lumina pe cei "anti". Multumesc mult pt efortul vostru, pentru rabdarea de a scrie frumos si simplu despre un subiect asa "natural" si totusi...atat de repede uitat.

    ReplyDelete
  2. Ce cuvinte frumoase, Irina! Multumim mult mult! Sa fiti sanatosi si fericiti!

    ReplyDelete
  3. foarte frumos! noi am facut ieri *prima* plimbare cu caruciorul, la 4 luni si 3 saptamani. in wrap e mai frumos si mai usor si pentru mama:)

    ReplyDelete