Despre efectele nocive ale folosirii scoicilor de mașină pentru bebeluși (în afara mașinilor)

Am spus că revin cu o postare referitoare la folosirea scoicilor de mașină și în afara mașinilor. Prima dată când am auzit că acest obicei este periculos a fost cu vreun an înainte de a rămâne însărcinată. Citisem undeva din întâmplare că nu e voie pentru coloana în dezvoltare a bebelușului să stea mai mult de 20 de minute cumulate pe zi în scoică. Și eram foarte surprinsă că în jurul meu toate cunoștințele cu copii mici își țineau copiii toată ziua și prin casă în scoica de mașină. De ce? Copiii păreau mai mulțumiți decât lăsați în pătuț singuri (pentru că beneficiau  de partea pozitivă pe care o știm a purtării bebelușului: e implicat direct în viața noastră de zi cu zi, vede mai multe lucruri interesante, învață mai multe). Dar nici coloana lor nu stătea bine (motiv pentru care mai și plângeau din când în când), și nici nu erau în siguranță, pentru că de obicei erau puși sus pe mese. Dacă erau puși pe jos plângeau, normal, pentru că nu vedeau nimic. De mai multe ori am aflat de copiii prietenelor mele că s-au răsturnat de pe mese cu scoici cu tot atunci când s-au balansat.

Referitor la intervalul de 20 de minute maxim pe zi în care un copil are voie să stea într-o scoică de mașină, am regăsit informația prin mai multe surse și când am fost însărcinată în 2009. Doar că eu credeam că în rest coloana bebelușului trebuie să stea dreaptă dreaptă în pătuț/landou. Și aveam impresia că orice poziție care nu-i ține coloana dreaptă în pătuț/cărucior trebuie cronometrată cumva, să nu îi facă rău. De aceea le înțeleg perfect pe mamele care ne scriu să ne întrebe câte minute pe zi au voie să-și țină bebelușii în wrap. Au durat câteva luni bune să ajung la informația prețioasă și adevărată. Acum, privind înapoi mă mir de mine cât de îndoctrinată eram de marketingul violent ce se face în partea aceasta a gadgeturilor pentru bebeluși, și cum de nu m-am gândit puțin. Cum de nu am încercat să-mi dau seama ce a făcut omenirea de mii de ani, ca să ajungă sănătoasă în acest punct, în punctul în care, de vreo 100 de ani încoace am început să ne îmbolnăvim de toate bolile inimaginabile. Cum de nu m-am gândit că oamenii de mai demult nu aveau cărucioare și pătuțuri cu saltea de cocos, dar nici boli de coloană. Aflasem în timpul sarcinii că e posibil să fie alergici bebelușii la salteaua de cocos, așa că am evitat-o, dar mă simțeam atât de prost că nu fac tot ce e mai bun pentru copilul meu, nu-i cumpăr salteaua care să-i țină spatele cât mai drept, în timp ce stă în poziția regulamentară pe spate aproape 24 de ore din 24! Nu știu, privind înapoi, dacă să râd sau să plâng. Sper doar că piticul meu (primul :D) mă va ierta că nu am cercetat mai mult înainte să vină el, și deci el a avut puțin de suferit.

Așa că revelația a venit mai târziu, când am aflat că de fapt poziția ”culcat pe spate” nu e sănătoasă pentru ei, nu îi ajută să își dezvolte sănătos coloana și curburile ei în fiecare etapă de dezvoltare, ca să evolueze normal și natural, să își facă mușchi la gât, la spate, să se ridice în mâini, și apoi de-a bușilea și în picioare într-un mod sănătos. Am aflat că pentru ei ideal este ca în timpul zilei să fie ținuți în brațe (și în tot felul de materiale ajutătoare, dacă mama trebuie să lucreze), și noaptea să doarmă pe o parte, lângă mamă. Aceste obiceiuri sunt ideale și pentru sănătatea lor fizică, dar și pentru cea psihică. Surse sunt o mulțime, de la articole de știință, până la cărți (îmi vin acum în minte ”The Baby Bond”  de Dr. Laura Palmer și ”Natural Child” de Jan Hunt). Cât mai puțin timp petrecut în scoici, balansoare, locuri de joacă, țarcuri și pătuțuri (îmi vine să spun asta fiecărei noi mame, care greșește de fapt încercând să facă ce crede ea că e mai bine pentru copil, ce îi spune societatea despre creșterea copiilor). Doar când mama nu mai poate și are ceva urgent de făcut, și când bebelușul e de acord cu asta, și când nu sunt alte brațe la îndemână, poate să-l lase liniștită un pic jos (hehe, cunosc o mulțime de mame care merg și la toaletă cu puișorii). De multe ori privind înapoi nu mă înțeleg: e evident că îți vine să-l ții în brațe non-stop pe puiul tău dulce, cum am putut să ajungem să ne înfrânăm pornirile acestea?  

O altă parte bună e că dacă nu avem nevoie de atâtea gadgeturi, ieșim și mai ieftin. Dar nu e bine să aflăm astfel de informații prețioase, cum că se cresc copiii și mai sănătos, și mai ieftin. Ar avea de pierdut prea mulți. Brațele sunt gratis, un wrap, un sling sau un pouch își poate face orice mămică (iar dacă nu e pricepută deloc, sigur are în jur alte mămici dornice s-o ajute). Dar cum putem oare să ne scoatem din cap că sunt indispensabile cărucioarele, bouncer-ele, balansoarele, pătuțurile, și alte ustensile de plastic cu care vrem să îi mai păcălim pe copii să mai stea puțin în ele? Pentru că da, asta e ideea, țin minte de când era Alex nou-născut, că noi mamele ne plângeam că ei vor numai în brațe (cele care îi învățaseră să nu se mai ceară se mândreau!) și nu știam ce să mai facem ca să îi mai păcălim să mai stea puțin și “în altceva”. Aceasta e tendința generală, inoculată de ultimii ani consumeriști. Și nici nu ne dăm seama că instinctul nostru matern ne spune să luăm copilul în brațe, dar e prea adânc îngropat sub efectele marketingului... vezi reclame în care fiecare membru al familiei ar face orice să îi oprească plânsul bebelușului din pătuț, orice în afară de a-l lua în brațe. Așa că apar soluțiile salvatoare: picăturile de colici, laptele formula cu probiotice, orice numai să nu fie luat în brațe. Încerc să-mi dau seama cum de în sarcina cu Alex credeam toate aceste minciuni, cum am putut să fiu atât de naivă încât să cred că nu e bine să-i luăm în brațe? Și apoi ma gândesc cât sunt de binecuvantată că totuși am ajuns la informația corectă, care m-a ajutat să îmi ascult inima și copilul. Acum recunosc că mă dor multe imagini, văzute în viața reală, în care copilașii sunt lăsați să plângă la plimbare în cărucior/scoică, în timp ce mama scutură doar mașinăria de plastic mai tare, să amețească bebelușul și să se oprească o dată. Când reușește, și bebelușul adoarme, mama se simte învingătoare. Și nu pentru că ar fi o mamă rea, ci ea chiar crede că l-a ajutat pe copil să adoarmă singur, i-a făcut un bine, l-a învățat ceva... altfel când ar fi învățat să adoarmă singur? Oare specia noastră umană e atât de auto-distructivă încât nu știe să facă ceea ce trebuie și când trebuie? Și văd copii plimbați în scoică (să revin totuși la topicul de azi) prin oraș, cu părinții îndoindu-se sub greutatea scoicii de mașină (în timp ce bebelușul ar avea vreo 5-7 kg doar, și în brațe nici nu s-ar simți), dar mândri că își învață copilul autonom, independent, fără să simtă atingerea părinților, să nu se obișnuiască cu ea. În weekend am aflat de o mămică a doi copii, ambii sub 2 ani, care și-a angajat două bone, pentru a avea grijă de ei (în timp ce ea este acasă), cu scopul precis să nu se învețe copiii cu ea. Revenind iar la scoici, că tot deviez :)), le văd ca fiind cele mai întâlnite device-uri, și în cărucioarele de cumpărături, și la picnic, și la orice întâlniri mămicești. Am văzut chiar și poze de Botez în care părinții nu își țineau fericiți odrasla în brațe, și pozau mândri lângă o scoică de mașină învelită în alb. În urmă cu vreo 3 ani probabil că aș fi admirat aranjamentul scoicii, acum însă situația în care rasa umană a ajuns mi se pare cel puțin penibilă, să ne ferim să ne atingem odraslele. Săptămâna trecută am fost într-o clădire a statului, la coadă pentru ceva, împreună cu Alex care se cățăra pe mine și mă pupa și mă îmbrățișa, as always. La 5 metri, o familie tânără, la primul bebeluș, cu el în scoica de mașină. Lume multă, gălăgie, zăpușeală, plictiseală. Bebelușul plângea disperat, părinții sufereau mult, se vedea că le pasă, dar parcă le era frică sau rușine să își ia bebelușul în brațe. Nu aveam cum să ajung la ei să le spun ceva, sunt sigură că dacă le-aș fi spus blând să ia bebelușul în brațe, l-ar fi luat fericiți. Așa se uitau disperați în jur, parcă pentru aprobare. L-au luat în brațe doar când le-a venit rândul să intre cu el, și dintr-o dată au răsuflat ușurați. Chiar îl văzusem pe tătic că îi face semne mămicii să îl ia cu câteva secunde înainte să intre, bucuros că îi va opri chinul, parcă dornic de a “trișa” puțin societatea și de a-și scuti odrasla de puține momente de plâns (parcă îi spunea din priviri mămicii ”hai că acum îl putem lua mai repede, nu o să observe nimeni”). Normal că bebelușul s-a oprit imediat din plâns, când a fost luat în brațe.

În aceasta postare deja prea lungă și încâlcită nu aș vrea să abordez în profunzime tema lăsatului bebelușului să plângă. De aceea aș vrea să reușesc să revin la discuția despre ținutul copilului în scoica de mașină, referindu-mă strict la poziție. Dar am simțit nevoia să-mi schițez fundalul pe care a apărut dorința aceasta a părinților de a-și ține copiii în ”device-uri”.

Aici Hobo Mama se enervează de ce Consumer Reports spune despre slinguri că ar fi periculoase (prin sling înțelegându-se și slingurile-geantă chiar periculoase, și marsupiile nesănătoase), când au avut loc 22 de răniri pe parcursul a 10 ani. Și despre scoicile de mașină a aflat de aici (linkul ei nu mai merge) că produc în medie 5 decese și 13000 de răniri PE AN, statistică ce se referă la folosirea lor în afara autoturismelor, deci nu e vorba de accidente de mașină.

Îmi place mult parodia scrisă de o prietenă de-a autoarei:

"This just in: Consumer Reports warns that carrying babies in arms is not safe. Parents want to hold their babies. And babies love to be held! Unfortunately, human arms come in many different sizes and strengths. There is no corporate funded testing facility for arms. Many new parents feel unsure of how to hold their babies—and we know they won't listen when Grandma tries to tell them how to do it. Injuries have occurred when parents doing a 'spit-up handoff' miscalculate distance and slipperiness and one of them drops the baton (so to speak.) And baby-induced sleep deprivation causes clumsiness—a parent carrying a baby might actually trip or even fall! ... Hold [your] baby when you absolutely must, but for [their] own good they really should be left screaming for love in a nice safe crib or slumped over in a $20.00 umbrella stroller.
Next story: Has your uterus been recalled? Is this untested device really the best place to grow a baby?"

Și mai mult îmi place această postare pe tema scoicilor de mașină, tot de la Hobo Mama, care spune că nu-i înțelege pe cei 99% dintre americani care folosesc scoicile de mașină intensiv în afara mașinilor. Se întreabă dacă aceștia consideră că bebelușii lor sunt atât de respingători încât nu pot să-i țină în brațe. Ea nici nu și-a cumpărat o scoică, a luat direct scaun de mașină (ce nu se poate folosi ca un coșuleț) care pornește de la prima grupă de vârstă, de la nou-născut. Tot în postarea ei am găsit un link către un articol în care se explică de ce e atât de periculos să îți lași copilul să doarmă în scoicile de mașină. Și recunosc că despre astfel de chestiuni eram informată încă din timpul sarcinii, astfel încât eram foarte speriată când mergeam cu mașina, îl verificam continuu dacă respiră. În nici un caz să nu vă lăsați copiii să doarmă cu capul căzut în jos, ei când sunt micuți își pot bloca astfel ușor căile respiratorii și nici nu veți observa când nu mai respiră. M-am mirat când am aflat că sunt părinți care îi lasă să doarmă în casă în scoica de mașină, fără să le cerceteze poziția și fără să “stea de pază” să vadă dacă respiră bine. Poziția care blochează căile respiratorii este întâlnită mai ales în cazurile în care scoica este în afara mașinii, pentru că stă într-o poziție mai verticală decât în mașină. Pe British Medical Journal se pare că este un studiu despre decesele apărute în scoicile de mașină atunci când acestea sunt folosite în afara mașinilor. Hobo Mama a mai găsit multe studii despre rănile grave la cap datorate căderilor din scoicile de mașină (pentru că părinții consideră că stau în siguranță și nu se mai uită la ei) și despre plagiocefalia dezvoltată de la statul îndelungat într-o scoică de mașină. Prin căderi se referă și la căderi din scoică, și la căderi cu tot cu scoică, fie că e vorba despre masa de acasă, despre canapea, sau despre căruciorul de cumpărături. Sunt sigură ca ați văzut mereu bebelușii în hipermarketuri ținuți în scoici pe lateralele căruciorului, nu?

La finalul postării, Hobo Mama specifică faptul că nici nu a apucat să povestească, pe lângă toate cele de mai sus, despre durerile de spate ale părinților care cară enormitățile (și care nici nu ar simți copilul în brațe), și despre efectul acestui obicei asupra relației dintre părinți și copil...

Mai multe linkuri utile pe temă:

·         Săptămâna trecută am tradus un citat din acest articol, pe blogul nostru aici. Postarea originală în engleză e foarte informativă, vă invit să o citiți, se referă și la pericolele ținutului în scoică în afara mașinii, și la efectele negative asupra psihicului și personalității copilului dacă nu e ținut mai mult în brațe.

·         Cum îl ajută poziția fetală (cea în care coloana stă curbată sănătos) pe bebeluș

·         Poziția optimă pentru dezvoltarea bebelușilor prematuri trebuie să le dea sentimentul de învăluire, de conținere. De aici eu trag două concluzii: prematurilor le e cel mai bine la pieptul mamei lor (că doar la ei face minuni Kangaroo Care, și îi ajută să își revină mult mai repede decât în incubatoare!); și dacă la prematuri le face atât de bine ținutul în brațele mamei, nici nu-mi pot imagina cât de bine le face bebelușilor născuți la termen.

·         Semnele prin care corpul bebelușului ne arată că el e creat de la natură să fie ținut în brațe.

·         Cât de periculoase sunt pentru bebeluși scoicile puse în cărucioarele de cumpărături.

·         Teama nefondată de a dăuna posturii prin purtatul bebelușilor

·         Marsupiile pentru copii și tensionarea coloanei vertebrale

·         Un articol complet despre dezvoltarea naturală a curburilor spatelui, despre efectele nocive asupra sănătății coloanei ale statului în cărucior sau în scoica de mașină: Strollers, Baby Carriers and Infant Stress, tradus de noi pe blog în primele 6 linkuri de aici.

·         Toate articolele de pe blogul nostru referitoare la purtatul bebelușilor, la îngrijirea stil cangur, la exterogestație (importanța celui de-al 4-lea trimestru în brațe, cu toate beneficiile ce i le aduceți bebelușului dacă îl țineți în brațe cel puțin în primele luni), aici.

·         Despre dezvoltarea coloanei vertebrale la bebeluși și poziția anatomică ideală pentru aceasta.

·         Despre faptul că și unele scoici de mașină predispun la displazie de șold.

·         Despre importanța etapei “în brațe”

·         Attachment Parenting: A Practical Approach For The Reduction of Attachment Disorders and The Promotion of Emotionally Secure Children

·         Does infant carrying promote attachment? An experimental study of the effects of increased physical contact on the development of attachment

·         Un articol apărut în Revista Academiei Americane de Pediatrie, care spune că scaunele şi scoicile de maşină scad oxigenul din sângele bebeluşilor, aşadar trebuie folosite strict în maşină, acolo unde sunt necesare. E periculos să fie folosite în casă pentru ţinut bebeluşii în ele. AAP: Car Seats Lower Oxygen Levels In Newborns

·         3 Reasons Babywearing Reduces SIDS - 3 Motive pentru care purtarea bebeluşului reduce riscul Sindromului de Moarte Subită a Bebeluşului

·         Is All That Baby Gear Really Necessary? - despre toate gadgeturile pentru bebeluşi pe care le considerăm greşit ca fiind necesare

·         Aici am strâns multe multe articole utile de pe internet, pe tema babywearing-ului, care sunt beneficiile, și pentru atașamentul emoțional sănătos, și pentru dezvoltarea optimă fizică și psihică a bebelușului, și referitoare la îngrijirea stil cangur (inclusiv recomandările Organizației Mondiale a Sănătății pentru ținutul piele pe piele a bebelușilor prematuri, în loc să fie lăsați în incubatoare).

Așadar, dragi părinți, nu vă fie teamă că vă “răsfățați” bebelușii sau că le deteriorați coloana, le faceți un enorm bine dacă atunci când nu sunt în mașină nu îi lăsați în scoici. Cel mai bine ar fi să abandonați scoica în mașină, să o considerați acolo un scaun fix. Luați-vă bebelușii în brațe cât de des puteți, este ideal și pentru fizicul lor, și pentru dezvoltarea lor psihologică și emoțională. Și chiar și dacă vreți să vă ajutați bebelușii să fie mai inteligenți! Știu că până acum vă era teamă că le faceți un rău, că îi învățați prost sau că le distrugeți coloana (cum putem să credem că le stricăm dezvoltarea fizică ținându-i în brațe încă mi-e greu de înțeles, că doar așa a crescut specia umană mereu!). Ținutul în brațe e singura modalitate care nu e periculoasă (în caz că nu ați consumat alcool!), ci chiar îi face bine din toate punctele de vedere. Ia să vad de acum plin în hipermarketuri de bebeluși ținuți în brațe. Și de la mașină până sus în apartament. Și la picnic în parc. Și în vizite la prieteni. Și la terase. Și în Biserici. Și la Botezuri. Spuneți-mi voi ce situații am uitat să enumerez :D.