Saturday, September 17, 2011

Dr. Sears: Beneficiile babywearing-ului

De Dr. William Sears

Articol tradus de aici: http://www.askdrsears.com/topics/fussy-baby/baby-wearing/benefits-babywearing

1. Bebeluşii purtaţi în sling plâng mai puţin. Părinţii care vin în cabinetul meu raportează adeseori: “atâta timp cât îl port, este mulţumit!”. Părinţii bebeluşilor iritaţi care încearcă să-i poarte, observă că bebeluşii lor uită să mai fie nervoşi. Aceasta este mai mult decât impresia mea proprie. În 1986, o echipă de medici pediatri din Montreal a făcut un studiu pe 99 de perechi mame-nou-născuţi. Primului grup de părinţi le era oferit un mijloc de purtare a bebeluşului şi li se spunea să-şi poarte copiii cel puţin 3 ore în plus pe zi. Ei erau încurajaţi să-şi poarte copiii pe tot parcursul zilei, indiferent de starea nou-născutului, nu numai ca raspuns la plâns sau nervozitate. În grupul de control, grupul nepurtătorilor, părinţilor nu li se dădeau instrucţiuni specifice legate de purtatul bebeluşilor. După 6 săptămâni, nou-născuţii care au primit “purtare suplimentară” au fost mai puţin plângăcioşi şi nervoşi, cu 43% mai puţin decât cei din grupul bebeluşilor nepurtaţi.

Antropologii care călătoresc prin lume studiind practicile de îngrijire a nou-născuţilor din alte culturi sunt de acord că nou-născuţii din culturile care îşi poartă copiii plâng mai puţin. În cultura vestică, noi măsurăm plânsul bebeluşilor în ore, dar în alte culturi, plânsul e măsurat în minute. Am fost învăţaţi să credem că e “normal” pentru un bebeluş să plângă mult, dar în alte culturi acest lucru nu e acceptat ca fiind norma. În aceste culturi, bebeluşii sunt în mod normal “sus” în braţe şi sunt puşi jos doar pentru somn – lângă mama lor. Când părintele trebuie să îşi rezolve nevoile, bebeluşul stă în braţele altcuiva.

2. Bebeluşii purtaţi în sling învaţă mai mult. Dacă bebeluşii îşi petrec mai puţin timp plângând sau fiind iritaţi, ce fac cu timpul mult rămas liber? Învaţă! Bebeluşii de sling îşi petrec mai mult timp în starea de vigilenţă tăcută. Aceasta este starea de comportament în care un nou- născut este cel mai mulţumit şi este cel mai capabil de a interacţiona cu mediul lui. Poate fi numită starea optimă de învăţare pentru un bebeluş. Cercetătorii au raportat de asemenea că bebeluşii purtaţi au o vigilenţă auditorie şi vizuală crescută.

Starea de comportament de vigilenţă tăcută dă de asemenea părintelui o mai bună oportunitate de a interacţiona cu bebeluşul lui. Observaţi cum mama şi bebeluşul îşi poziţionează feţele în aşa fel încât să obţină acest plan vizual optim interactiv. Faţa umană, în special în această poziţie, este un stimulator potent pentru legătura interpersonală. În purtarea “cangur”, bebeluşul are un unghi de 180 de grade în care poate vedea mediul lui şi poate explora lumea. Învaţă astfel să aleagă la ce vrea să se uite şi să se întoarcă atunci când nu vrea să vadă ceva. Această abilitate de a face alegeri îmbunătăţeşte învăţarea. Un bebeluş de sling învaţă multe în braţele unui îngrijitor ocupat.

3. Bebeluşii purtaţi în sling sunt mai organizaţi. Este mai uşor de înţeles babywearing-ul când te gândeşti la perioada de gestaţie a unui bebeluş care ar trebui să ţină 18 luni – nouă luni înăuntru în uter şi nouă luni în afară. Mediul uterin reglează în mod automat sistemele bebeluşului. Naşterea sfarmă temporar această organizare. Oricum, cu cât mai repede primeşte bebeluşul ajutor din exterior cu organizarea acestor sisteme, cu atât mai uşor se adaptează acestui puzzle al vieţii din afara uterului. Prin extinderea experienţei uterine, mama purtătoare (sau tatăl purtător) oferă un sistem extern de reglare care echilibrează tendinţele neregulate şi dezorganizate ale bebeluşului. Imaginaţi-vă cum funcţionează aceste sisteme de reglare. Mersul ritmic al mamei, de exemplu (pe care bebeluşul l-a simţit timp de nouă luni) îi reaminteşte bebeluşului de experienţa uterină. Acest ritm familiar, imprimat în mintea bebeluşului încă din uter, acum reapare în “uterul extern” şi calmează bebeluşul. În momentul în care bebeluşul îşi pune urechea pe pieptul mamei, ritmul inimii ei, regulat minunat şi familiar, îi reaminteşte bebeluşului sunetele uterine. Ca alt regulator biologic, bebeluşul simte respiraţia ritmică a mamei lui când e purtat burtică-pe-burtică, piept-pe-piept. Spus mai simplu, ritmurile parentale regulate au un efect echilibrant asupra ritmurilor neregulate ale nou-născutului. Babywearing-ul îi “reaminteşte” bebeluşului de perioada uterină şi continuă mişcarea şi echilibrul din acea perioadă.

Ce se poate întâmpla dacă bebeluşul îşi petrece majoritatea timpului stând la orizontală într-un pătuţ, îngrijit doar pentru hrănire şi alinare, şi apoi din nou separat de mamă? Un nou-născut are o nevoie inerentă să devină organizat, să se potrivească în mediul lui nou. Dacă este lăsat propriilor lui resurse, fără prezenţa reglatoare a mamei, nou-născutul poate dezvolta modele dezorganizate de comportament: plânsete de colici, mişcări bruşte, comportamente dezorganizate de legănare proprie, suptul anxios al degetului, respiraţie neregulată şi somn deranjat. Nou-născutul, care este forţat să se calmeze singur, îşi risipeşte energie valoroasă pe care ar fi putut-o folosi pentru a creşte şi a se dezvolta.

Chiar dacă există o varietate de teorii de creştere a copilului, cercetătorii care studiază ataşamentul sunt de acord toţi asupra unui lucru: pentru ca sistemele fiziologice, intelectuale şi emoţionale ale unui bebeluş să funcţioneze optim, prezenţa continuă a mamei, cum ar fi atunci când copilul este purtat, este o influenţă reglatoare necesară.

4. Bebeluşii purtaţi în sling devin “umanizaţi” mai devreme. Un alt motiv pentru care purtatul bebeluşului dezvoltă învăţarea este faptul că bebeluşul este implicat intim în lumea îngrijitorului. Bebeluşul vede ceea ce mama sau tatăl lui văd, aude ce aud ei, şi în unele moduri simte ceea ce simt ei. Bebeluşii purtaţi devin mai conştienţi de feţele părinţilor lor, de ritmurile de mers şi de mirosuri. Bebeluşul devine conştient de toate expresiile faciale subtile, limbajul corpului, inflexiunile şi tonurile vocii, modelele de respiratie şi emoţiile ingrijitorului, şi învaţă din ele. Părintele va povesti mai des cu bebeluşul, pentru că bebeluşul stă chiar sub nasul lui. Proximitatea face ca interacţiunea să crească, şi bebeluşul poate să înveţe cum să fie om în mod constant. Bebeluşii purtaţi sunt implicaţi intim în lumea părinţilor lor pentru că participă în ceea ce mama şi tata fac. Un bebeluş purtat atunci când un părinte spală vasele, de exemplu, aude, miroase, vede şi experimentează în adâncime lumea adultului. Este mai expus şi mai implicat în ceea ce se întâmplă în jurul lui. Bebeluşul învaţă mai multe din braţele unei persoane ocupate.

5. Bebeluşii purtaţi în sling sunt mai inteligenţi. Experienţele din mediu stimulează nervii să se ramifice şi să se conecteze cu alţi nervi, lucru care ajută la creşterea şi la dezvoltarea creierului. Purtatul ajută creierul bebeluşului să facă conexiunile corecte. Pentru că bebeluşul este implicat intim în lumea mamei şi a tatălui lui, este expus la stimulii din mediu pe care mama îi selectează şi este protejat de acei stimuli care bombardează sau ultrastimulează sistemul lui nervos în dezvoltare. Atât de mult participă în ceea ce face mama, încât creierul lui în dezvoltare stochează nenumărate experienţe, numite modele de comportament. Aceste experienţe pot fi gândite ca fiind mii de filme scurte care sunt arhivate în biblioteca neurologică a nou-născutului pentru a fi reluate când bebeluşul este expus unei situaţii familiare care îi aminteşte despre producţia “filmului” original. De exemplu, mamele îmi spun adeseori “din momentul în care iau slingul şi-l pun pe mine, bebeluşul meu se luminează şi îşi întinde mâinile ca şi cum ar anticipa că în curând va fi în braţele mele şi în lumea mea”.

Am observat că bebeluşii purtaţi în sling par mai atenţi, înţelegând conversaţiile adulte ca şi cum ar face parte din ele. Purtatul bebeluşilor îmbunătăţeşte dezvoltarea vorbirii. Pentru că bebeluşul este sus la nivelul vocii şi al ochilor, este mai implicat în conversaţie. El învaţă o lecţie valoroasă de vorbire – abilitatea de ascultare.

Sunetele normale ambientale, cum ar fi zgomotele activităţilor zilnice, pot avea ori valoare de învăţare pentru nou-născut, ori să-l deranjeze. Dacă bebeluşul este singur, sunetele pot să-l sperie. Dacă bebeluşul este purtat, aceste sunete au valori de învăţare. Mama filtrează ceea ce ea percepe ca fiind nepotrivit pentru bebeluş şi îi dă nou-născutului un sentiment de “e în regulă” atunci când acesta este expus sunetelor şi experienţelor nefamiliare.

Nota noastră: Prin “bebeluşi purtaţi în sling”, Dr. Sears înţelege orice bebeluş purtat, în braţe, în wrap, în sling, în orice alt mijloc de purtare. Dar este o expresie folosită de el, pentru că atunci când în cabinetul lui intră un copil vesel şi prosper, care emană sănătate şi fericire, află că acesta fusese purtat. Aşa că a venit cu expresia “sling babies” pentru acei copilaşi.


No comments:

Post a Comment